duminică, 1 aprilie 2012

Şosetele roz

În fugă mai sorb o gură de cafea în timp ce din ochi îmi caut servieta şi sacoul. Le înhaţ, pe una cu dreapta şi pe cealaltă cu stânga, o sărut ca de obicei pe vârful nasului deşi ea tot ca de obicei îmi întinde obrazul şi ies valvârtej pe uşă. Cobor în viteză treptele de marmură tocită, din două în două, pe scara sfredelită în miezul unui bloc vechi dar cochet din spatele Grădinii Icoanei mirosind a domnişoare bătrâne şi a pisici cu fundă. În fiecare zi mă întreb daca am sa trec testul căci scara în spirală nu este altceva decât un test, asta e clar. În capul ei, sus, agăţată de cer precum Marry Poppins de umbrela-i vrăjită, ea îmi face agitată cu mâna încercând să-mi spună ceva despre nişte şosete. În jos scara se rostogoleşte într-o spirală din ce în ce mai largă, asemeni şerpilor de hârtie spiralaţi pe care îi făceam în copilărie şi îi agăţam în vârf de ac deasupra caloriferelui privind cu ochii largi de fericire şi cu inima strânsă ghem de emoţie cum încep să se rotească şi să sâsâie ameninţător. Scara nu e decât un con ascuţit, evazându-se uşor la fiece rotire ca o rochie de creolină, fără ferestre spre exterior, fără o măsură a a spaţiului sau a timpului. Cobor şi aştept ca dintr-un lateral zidul să se desfacă şi să mă scuipe iar în real, mereu alt real, cu alt trotuar, alte personaje, alte întâmplări. Ea spune ceva despre nişte culori, dar eu nu o mai aud, căci e mică, mică de tot cât vârful de ac. Cobor din ce în ce mai repede deşi mie nici nu-mi pare că păşesc, totul e doar inerţie. Poate chiar nu păsesc ci tot turnul acesta conic urcă precum un lift ultrasilenţios iar eu nu sunt decât un pasager trecător. Iar când mă aştept mai puţin spirala se cascaă brusc într-un tobogan lucitor şi mă aruncă drept în stradă. Mă ridic, mă scutur de praf şi... şi abia atunci îmi dau seama ce a vrut ea să-mi spună de sus din vârful ei de con, căci privindu-mi picioarele descopăr deasupra pantofilor negri eleganţi, şosetele roz.

28 de comentarii:

Crisa spunea...

Ah... cred că erai un drăgălaș :)

La Fee spunea...

Si mai striga ceva, dar nu erai atent!
"Daca ti-ai luat sosete roz, iata si cravata asortata!"
Ca asa se zice! Sa porti cravata de nuanta sosetelor si, la pantofii eleganti, trebuie respectata regula nr.1.
Frumoasa pacaleala de 1 Aprilie!
Hhahahaa!

9 spunea...

He, he, nu strica niciodata un pic de urcat de scara pentru schimbatul...şosetelor roz. :)

Cleo spunea...

Te rog spune-mi ca nu le purtai doar pentru ca sunt la moda.
Si-apoi, de ce sa semeni cu toata lumea?
Sau, cum altfel sa stie lumea cat esti de deosebit? In ziua de azi, cand semnele sunt mai bune daca sunt distincte. Nimeni nu are timp sa te studieze.
Deci, esti pe piata? :))

Anonim spunea...

ador acel real,mereu alt real,cu alte personaje,alte intamplari si acelas manuitor de vise


c.s.

impricinatul spunea...

Ai examinat ceva lucrari de Escher in ultimul timp? :)

Anonim spunea...

esti un as in a gasi forme de raspuns la tot

cristina

Anonim spunea...

in sensul mosule,ca interpretezi foarte original orice concept,cu specific gust spre paradoxal.am revenit pentru ca nu-mi place sa vorbesc polisemic
cristina

mosu spunea...

@crisa
eiii... eu tot timpul cand scriu povesti port sosetele roz ;)

mosu spunea...

@lafee
corect! musai si cravata asortata...
doar ca pe mine ma cam strang la gat cravatele, ma sugruma, asa ca eu le intind si le fac piste de decolare pentru ganduri nazdravane

mosu spunea...

@instelata
eiii... chestia asta cu urcatul si coboratul scarii e mai complicata! ai vazut ca viata... mmm, casa scarii vreau sa zic, plaeaca singura in sus sau in jos, ne joaca feste; uneori ne pleaca talpile fara sa bagam de seama, alteori ne fuge pamantul de sub picioare si ne da o falsa impresie de deplasare...

mosu spunea...

@cleo
moda?! ce-i aia moda?! fetele alea de la teveu?!
mmm... ai vazut tu mosi la moda?!
cred ca mai degraba sosetele roz sunt asemeni papucilor zburatori ai lui hermes ;)

mosu spunea...

@cs
realul si visele sunt cele doua fete ale aceleiasi carti de joc; uneori sunt asemanatoare pana la a se confunda, alteori sunt total diferite; doar cel ce stie sa le manuiasca poate spera la castig

mosu spunea...

@impricinatul
nu trebuie sa vezi lucrarile lui escher, caci scarile sunt in jurul nostru, sunt in noi, sunt pretutindeni...
asta facem mereu, urcam, coboram, cel mai adesea fara sa stim unde si de ce...

mosu spunea...

@cristina
mda, cam un raspuns pentru toate
la practica ma mai incurc, teoria merge...

Cora_ spunea...

si acasa, acasa ce-ai spus, Mosule? :)

Madelin spunea...

Iar in camera de la etaj era un dulap cu rafturi in spirala, dincolo de care isi lasase toate temerile.
Deci secretul tau sunt povestile din dulap! :)

Radu spunea...

Camasa roz aveai? La Fee nu se pricepe la moda masculina. Sosetele se asorteaza cu camasa si chilotii. Iti spun eu, asa ca de la maieu la maieu.

La Fee spunea...

@Radu,
Ooo, normal ca nu ma pricep!

mosu spunea...

@cora
mmm… de pe scara aia nu se ajunge niciodata acasa! acolo esti ca o picatura de ploaie lasata de un nor in varful copacului ce aluneca ca bila de flipper cand in stanga cand in dreapta pentru a sfarsi in cele din urma intr-un varf oarecare de frunza…

mosu spunea...

@madelinule
eiii… stii tu ceva dar nu tot; in camera de la etaj bine camuflate in spatele cartilor sunt niste puturi-sfredel care scurma in miezul pamantului dupa cuvinte si le aduna in cornete de hartie

mosu spunea...

@radu
ohhh, recunosc cinstit ca sunt complet zapacit si nu ma pricep deloc la moda; siii… acuma fie vorba intre noi, sunt un tip de moda veche asa ca lenjeria mi-e alba si costumul nu stiu exact dar e ceva inchis; doar sosetele isi mai fac de cap si se coloreaza dupa muzica de la aparat…

mosu spunea...

@lafee
ba zi-i ca da, nu te lasa; in lumea turnurilor cu scari in spirala pentru domnisoare batrane si pisici cu funda camuflate in ascensoare ultrasilentioase orice e posibil, desi recunosc radu are un atu, un maieu!

La Fee spunea...

Bine, am apucat deja sa fac marturisiri complete! :)

mitzaabiciclista spunea...

Faină chestia cu şosetele roz pe lîngă costumul închis şi cămăşile albe. Ca pata de culoare în monotonia vieţii.
În fapt, Moşule, dumneata chiar eşti o pată de culoare. Uite vezi? Acuma cuvântul pată îmi pare nepotrivit. I-aş zice, mai degrabă, tuşeu. Aşa cum i se cade unui artist, ca mătăluţă.

mosu spunea...

:) mitzo aici chiar nimerit-o, caci sunt sunt racit si am un nas rosu ca un clovn! curat pata de culoare!
cat despre povestea cu sosetele roz chiar intr-acolo bateam; eu zic ca e de ajuns sa ne punem intr-o dimineata sosetele roz si o banala scara de bloc se poate transforma intr-o chestie fantastica cu veleitati supercalifragilistice...

Anonim spunea...

cui ii pasà de practica?
teoriile si caracterul matale'',samaritean te fac sa fi: Unic

La Fee spunea...

Am lansat o noua moda! Zâna în castelule ei!