miercuri, 18 aprilie 2012

Tristeţi de primăvară

Una din cele mai triste privelişti primăvara este o livadă de piersici părăsită. Buruieni înalte învelesc copacii ca şi cum ar vrea să-i ascundă de ochii lumii, spre a-i deposeda apoi într-o destrăbălată hoţie, de culori şi miresme. Copaci bătrâni şi bolnavi cu braţe rămuroase brăzdate de cratere adânci se agaţă de cer precum un bolnav fără leac de gulerul doctorului dătător fără soluţii din umeri. Nicio frunză, nicio pată de verde, niciun zvâcnet de crud. Doar flori mici, disparate, se împrăştie ca o erupţie buboasă şi parfumată, dând copacilor o stranie aparenţă de hoit în care încă mai pâlpâie viaţa. Un braţ ca o făclie arzând în roz catifelează dejurîmprejurul cu furia ultimei răstigniri de frumos. Nu va mai prinde anul. Din cele şapte capete ale balaurului e singurul care mai scuipă parfum şi culoare, celelalte sunt doar lemne de foc. Printre ei, ici colo, câte unul mai tânăr şi în putere îşi răsfaţă coroana peste capetele plecate ale celorlalţi, fără trufie dar cu mândrie, înclinând şi mai mult bătrânele ramuri ale duşilor spre un pământ ce aduce tot mai mult cu trupul lor subţiat şi uscat.
Primăvara, o livadă de piersici părăsită este ca un cimitir lăcrimând roz înspre cer.

25 de comentarii:

Crisa spunea...

Hmm... nicio livadă nu ar trebui să fie părăsită...

cristina spunea...

cine ar putea sa faca o astfel de comparatie "ca un cimitir lacrimand roz inspre cer" , daca nu tu :)

Cora Bogdan spunea...

Primavara are tristetile ei, dar unele livezi sunt chiar fericite, cu verde-brotac peste tot. Eu cred ca melancolia e a autorului, mai mult decat a copacilor inca umezi dupa iarna. Te-am suparat eu cu viitorul meu sumbru?

Rudolph Aspirant spunea...

Eu nu cred ca am vazut un piersic niciodata. Seamana cu un cais sau zarzare ? Oare un zarzare arata diferit de un cais ? Visin parca am mai vazut. Parca si castan. Alti pomi fructiferi nu cred ca am vazut de aproape. Exista piersici in Bucuresti ? Oare cum se cheama pomul in care cresc nectarine ?

(Sper din tot sufletul ca nu ai copii sub 18 ani in grija, nici macar cu custodie impartita doar pe week-end)

mosu spunea...

@crisa
asa zic si eu! e trist sa vezi murind copacii infloriti

mosu spunea...

@cristina
:)

La Fee spunea...

Frumos pastel! Inedit!

mosu spunea...

@corabogdan
eiii... cum sa ma superi?!; acolo fiecare are o parere, nicio suparare!
livada despre care vorbesc insa nu e o fantezie, e reala; e undeva intre constanta si cernavoda, in dreptul localitatii satul nou; de acolo veneau pe litoral mai acu vreo 25 de ani piersicile alea mari si zemoase...

mosu spunea...

@lafee
unele lucruri din jurul nostru vorbesc; trebuie doar sa le ascultam pentru a le auzi; copacii aia nu vorbeau, se jeleau cu lacrimi de crocodil...

Cora_ spunea...

am vazut o livada de meri parasita... de fapt livada unde-mi treceam copilaria, pe malul lacului. exista oare copaci care se sinucid de tristete? :(

catherine spunea...

moşule, din toată nebunia primăverii, asta ai ales să vezi?! ei, eii, îţi trebuie o injecţie...!

Anonim spunea...

Bun gasit prieten drag... nu ma certa, nu ma expedia, am nevoie de ajutorul tau. Trebuie sa ma ajuti, adica... hmm... am nevoie de intelepciunea ta... Uite despre ce vorbesc: nu stiu cum sa inchei o poveste. Mai exact, ce i-ar spune un faun unui om inainte de a se desparti? cum sa inchei calatoria? Sunt in incurcatura, ma holbez de doua zile la hartia alba si nu gasesc cuvintele potrivite. Ma poti ajuta? ( Sunt fata cu ferestre infrunzite... dar acum e toamna inca la mine si n-o sa ma recunosti ). Iarta-ma pt. anonimat. Poti sa imi raspunzi aici?

Irina spunea...

Of, Mosu... Si la tine a ajuns zvon de primavaratica tristete. E bine ca inca mai exista un cap al balaurului care " sa mai scuipe parfum si culoare".
Sa-ti fie primavara impiersicata.

mosu spunea...

@cora
exista cu siguranta, dar nu cred ca o fac prea des; sunt prea mandrii

mosu spunea...

@catherine
:) recunosc spasit ca ai dreptate; dar sa nu fie injectie te roooog;stii doar ca barbatii nu sufera injectiile...

mosu spunea...

@anonimucuferestreinfrunzite
eiii… sunt cam putine informatii ca sa inteleg despre ce e vorba siiii… as zice ca oamenii nu se pot desparti niciodata de fauni; despartindu-se de faun cred ca omul moare un pic; si faunul; ce-i poate spune un faun omului cu care s-a insotit, la despartire?! nu stiu; cred ca ar fi foarte necajit, dar nu l-ar dojeni; cred ca i-ar spune doar ca drumurile lor se vor desparti pentru o vreme dar cu siguranta se vor intalni iar, poate intr-o alta lume, intr-o alta viata….

mosu spunea...

@irina
intotdeauna exista o speranta ascunsa in batista :) nu se poate fara

Anonim spunea...

... iertare de deranj :( (de la anonimucuferestre)...

mosu spunea...

eiii... n-a fost niciun deranj! imi pare rau ca raspunsul meu nu a ajutat... :(

impricinatul spunea...

o fi din cauza nisipului saharian care pica peste livezile proaspat itite in peisaj? asta sa-ti fi dat punctul asta de vedere cam... morbid?

mosu spunea...

nu e sigur din cauza nisipului; cred ca e o combinatie intre realitatea din afara si cea dinauntru; dar asa cum am spus livada aia exista si nu-ti poate inspira alt sentiment...
mmm... poate doar o exprimare mai putin morbida... ;)

Anonim spunea...

e totusi atat de deconcertant ca am avut de-a face doar cu un...om.

freestar9 spunea...

Nu ştiu moşule, mie un pom înflorit nu mi se pare trist niciodată.
Chiar dacă livada e părăsită, faptul că pomii încă mai ănfloresc mai repede mă fac să sper. :)

nemo spunea...

persica...e obraz de fata tanara...."Ionel Teodoreanu"... e trist mosule. dar livada are radacini...eu sper

mosu spunea...

ca si un caine abandonat o livada abandonata va ramane abandonata si va suferi; dar am auzit ca undeva peste dealuri, departe de sosea, oamenii au sadit pomi tineri...
asta e, trebuie sa privim inainte