marți, 1 mai 2012

Cenuşăreasa

Câteva fotografii recente mi-au amintit că niciun vis frumos nu ţine veşnic şi că orice are un început trebuie musai să aibă şi un sfârşit. Având în vedere aceste adevăruri fundamentale îmi iau într-o zi inima în dinţi şi încerc să aflu ce s-a întâmplat în cele din urmă cu câteva dintre cele mai dragi personaje alături de care mi-am petrecut copilăria. Prima pe listă a fost Cenuşăreasa. O caut în cartea galbenă, îi găsesc celularul şi o sun. Îmi răspunde o voce obosită cu un timbru aspru, pe care cu greu mi-o pot imagina ca fiind a Cenuşăresei. Îi spun care mi-e dorinţa, mă pune să jur că nu sunt de la televiziune sau de la presă şi că n~am nicio legătură cu recuperatorii şi acceptă în cele din urmă să ne vedem. Mă miră peste poate când îmi spune adresa, undeva prin Ferentari, pe lângă Autovit. Când ajung, ceea ce doar puteam bănui devine înfiorator de real. Cenuşăreasa locuieşte la etajul al treilea al unui bloc cu patru etaje, neizolat termic, într-un apartament confort doi cu două camere dintr-una-într-alta.
Ciocăn. Îmi deschide o femeie la vreo cinzeci de ani, plină, obosită, lipsită de orice strălucire, cu un halat lălâi lipsit de culoare atârnând pe ea. La prima vedere mă gândesc că-i maică-sa căci nu văd nicio legătură între prinţesa din poveste şi femeia din faţa mea, dar imediat îmi aduc aminte că Cenuşăreasa era orfană de mamă că doar de aici se înfiripase şi povestea, de la lupta sa cu scorpia de mă-sa vitregă.
Mă pofteşte să intru. Înăuntru, să te iei cu mâinile de cap. Mobilă veche şi deşălată de pe vremea lui Pazvante, lucruri îngrămădite prin toate ungherele, cutii felurite ţinând loc de dulap, o pătură subţiată de vreme aruncată peste o canapea prin care ies arcurile. O jale, ce mai.
- Prinţesă ... - trag eu aer în piept.
- Cenuşăreasa Ionescu - mă corectează ea repede. A trebuit să-mi iau numele de fată al mamei - adaugă cu jenă. Chestia asta cu prinţoşenia mi-a adus numai necazuri. Şi acum după cinşpe ani de când am renunţat la titlu şi la tot, îmi poartă numai ghinion şi-mi aduce numai necazuri - completează ea şi văd cum în ochii care odinioară îmbătau prinţii şi răscoleau stelele i se adună lacrimi mari.
- Doamna Cenuşăreasa, dar este peste puterile mele de înţelegere. Aţi fost cea mai fericită prinţesă din lume, aţi fost învelită în strălucire şi iubire, cum e posibil să fi ajuns în situaţia asta?!
- Păi ce, credeţi că e aşa de greu?! În ziua de azi, mai ales la noi orice e posibil, absolut orice! - îmi explică ea cu glas egal şi monoton. Totul a pornit de la mama vitregă. După ce m-am măritat nu a încetat să bage fitile. Ba că nu-s harnică, ba că n-am sânii naturali, ba că mi-am aranjat fecioria pierdută la ginecolog. În fine, tot felul de porcării. Asta până la revoluţie, că după aceea au venit cu adevărat problemele, că vorba aia, am vrut libertate, libertate am avut. S-a învârtit ce s-a învârtit şi şi-a găsit nişte rude de gradu ţâşpe pe la primărie. Şi încet încet şi-a făcut relaţii şi şi-a tras nişte acte false cum că palatul şi parcul fuseseră construite pe pământul lor. Totul era bineînţeles doar o făcătură, da nici prinţu n-avea nicio hârtie de la tac-su, nicio ţidulă, nimic. Că m-a şi repezit într-o zi "Da de unde vrei dragă să iau eu hârtii acuma?! Împărăţiile se moştenesc de la regi la prinţi, nu se lasă prin testament, toată lumea ştie că prinţul trăieşte într-un palat, nimeni nu-l întreabă de unde-l are şi cu ce bani a fost construit. Asta ar fi culmea!" Dar n-a fost culmea. Că la proces exact asta l-au întrebat şi prinţu a dat ca prostu din umeri şi a început cu basme de adormit copiii. Aşa că nici nu l-au lăsat ăia să vorbească şi ne-au luat şi palat şi împaraţie şi tot şi le-au dat lu mama vitregă. Cine să ne asculte că toate hârtiile lor erau fabricate?! Că erau toţi mânjiţi cu euroi. Nici o lună nu l-a ţinut şi l-a dat la nişte italieni pe cinşpe milioane. Făcea de zece ori mai mult probabil, da a vrut să scape repede de el. Ăia au dărâmat palatu că cică era vechi şi nu ţinea la cutremur şi au făcut un zgârie nori, iar terenu l-au vândut la unu care cică e mână în mână cu Becali. Ăla l-a parcelat şi a făcut cartier de vile. Da i-a ajuns blestemu meu şi acu cu criza au rămas în mare parte cu vilele nevândute.
- Şi dumneavostră?!
- Io ce?! Ce era să fac?! Am vrut să-l las atunci şi să-mi iau lumea în cap. Că era molâu tare. La dat cu paloşu se pricepea da când venea vorba de hârtii, aoleuuu ... Da mi-a fost milă de el. O vreme am trăit din lucrurile pe care le-am vândut, tacâmuri aurite, tablouri, ceva bijuterii, ce am mai putut să pun şi eu de-o parte în timpul procesului. Da n-a durat prea mult. Pe urmă ne-a ţinut un om, fusese vizitiu la el la palat. Avea o casă mare la ţară, undeva dincolo de Bolintin şi ne-a ţinut şi pe noi pe lângă casă. Da n-am putut sta prea mult. Mai ales că mi se făcuse şi jenă. Io tot mai ajutam prin gospodărie că-mi merg mâinile, da prinţu cerea dimineaţa ziaru şi carafa de vin şi nu se mai dezlipea de ele decât la masa de prânz. Mânca, apoi o lua de la cap. Că pe bună dreptate i-a sărit ţandăra şi lu Maricica, nevasta lu vizitiu, de i-a zis că dacă nu-l pune la curăţat grajdu ori plecăm noi ori pleacă ea cu odoarele la mumă-sa. Şi ghici cine a trebuit să plece. Ne-am găsit cu chirie în oraş. Eu mă băgasem secretară la un arab care vindea bonibon şi ducea la ei acolo oi. Da nici la el n-am făcut mulţi pureci că nu de secretară avea nevoie arabu, el de-o fufă avea. Că la vremea aia arătam şi bine nu ca acum. Aşa că a trebuit să plec la un turc. Ăsta aducea rahat şi sugiuc şi ducea dincolo rulmenţi şi pânze de bomfaier. Ehhh, da prin câte n-am trecut. Şi numa bine nu mi-a fost, că ştii cum sunt bărbaţii, porci, mai ales când dau cu ochii de-o prospătură tinerică şi frumuşică. Până la urmă a trebuit să-l bag şi pe prinţu undeva, chiar şi fără carte de muncă, fiindcă nu ne mai ajungeam cu banii. El a vrut la cascadori. L-au primit ăia că era zdravăn ca un munte, da după ce a dat de vreo trei ori cu fundu de pământ s-a supărat şi-a plecat, că el era obişnuit doar să-i pocnească pe ăilalţi nu s-o şi încaseze. O vreme a fost manechin, da s-a încurcat pe acolo cu nişte fătuce pe care nu trebuia să pună mâna că erau pentru alţii şi l-au dat afară pe motiv că deşi arăta bine e prea bătrân. Până la urmă tot la un turc s-a aranjat şi el, unu care ţine o cafenea în centru. Că l-a luat turcu de decor când a aflat că e prinţ veritabil. Nu face nimic decât îşi pune ţoalele alea vechi şi se învârte printre mese. Da lui îi place, să-l vezi ce ţanţoş e. Nu-ţi zic că era să-l dea şi turcu afară că odată nu ştiu ce i s-a năzărit unui brunet cu ghiul şi lanţ cât degetu că s-a uitat urât la el şi nu ştiu ce i-a zis de l-a izbit ăsta cu paloşu peste ceafă. Noroc că era de carton şi brunetu doar a intrat cu nasu în sosu de la friptură. Da era să iasă nasol rău că şi-a chemat ăla toata şatra, să demoleze şandramaua turcului nu alta. Noroc că turcu a fost diplomat, şi-a cerut scuze, le-a umplut sacoşele ălora cu pricomigdale, savarine, baclavale şi alte bunătăţi de le-a trecut supărarea. În vremea aia eu mă apucasem să fac nişte cursuri de croitorie. A mers şi croitoria cât a mers da tot ce se lucra era pe lohn. După ce a venit criza italienii au împins producţia spre est, în Ucraina. Aşa că a trebuit iar să mă reprofilez. Am făcut nişte cursuri de contabilitate. Acuma mă descurc, mulţumesc lu Dumnezeu, că fiecare are nevoie de un contabil să-i aranjeze cifrele ca să nu iasă pe profit. Şi de ceva vreme am motive să trag şi mai tare. Bobiţăăă ... - strigă ea şi din camera de alături apare un puşti blonduţ dulce ca o acadea. El e lumina ochilor mei. I-am zis aşa după povestea cu bobii de mazăre şi linte, că o ştie o lume întreagă cât m-a chinuit mama vitregă şi toţi o urăsc pentru asta - îl mângâie Cenuşăreasa tandru pe creştet, în timp ce-mi şopteşte oarecum jenată – Mi-a fost milă să mai fac încă un avort. Ei, da cam asta e povestea mea. Acum nu ştiu la ce te-ai fi aşteptat domnule, dar fericire veşnică nu există. Aşa că dacă o să capeţi vreodată o porţie mare rupe dintr-ânsa nişte bucăţi şi doseşte-le pentru vremuri tulburi. Nu ştii cât de bine ţi-or prinde cândva.
Am lăsat-o pe Cenuşăreasa complet buimac. Doamne câte vise la pahare refolosibile se mai vând în ziua de azi. Mă gândesc serios să sun la tipografii, la ăştia de tipăresc povestea Cenuşăresei şi să le zic să schimbe naibii finalul. Să-l pună pe ăla adevărat. Altfel totul nu e decât o gogonată minciună. Mmm ... da poate e bine să mai fii şi minţit din când în când. Minţit cu delicateţe ...

49 de comentarii:

Anonim spunea...

- placut cum ti/ai revenit subit cu limbà de simsir...pacatul e ca nu orice rocà se poate lauda cu foarte multe fatzete.
c.s.

impricinatul spunea...

ah, ce ma mira foarte e ca n-a prins cenusareasa asta v'un post pe la senatori, sau macar la deputati, sau macar in parcare, saraca, cu leana lu cocos atunci, la inceputuri...

9 spunea...

Cenusareasa macar a fost invatata cu greul de mica, dar ma intrebcum o fi cu cei crescuti in puf, cei care au avut viata asemanatoare printului. :)

mosu spunea...

@cs
e bine ca par sa-mi fi revenit; dar din ce?!

mosu spunea...

@impricinatul
pai purcoi de euroi din schimbat valuta in fata la athenee palace ca alde becali nu...
activist in vechea garda, ca vorba aia la vremuri noi tot noi, nu...
obraz gros, ca mde neam de printesa, nu...
si atunci te intreb impricinatule, de unde, de unde...
si ea ca ea, da euuu!!!

mosu spunea...

@instelata
ca bine zici; pai astia ca printu au doua solutii: sa fie impaiati...
vii sau morti! ;)

Anonim spunea...

era doar o inercare ''fina si eleganta'' de a te aduce in discutie,precaut/a ce esti

c.s.

mosu spunea...

:)

Rudolph Aspirant spunea...

Eu am dat click incantat pe acest articol pt ca in Norvegia nu exista personaje de basm echivalente feminine, ca de ex Ileana Sanziana sau Frumoasa din Padurea Adormita sau Cenusareasa, sau Alba ca Zapada, aici in basme exista insa un baiat numit Cenusarul, unul mai mic si pros de care isi cam bate joc toata lumea, inclusiv mama lui daca il cheama in anumite povesti Peer Gynt, dar pana la urma el reuseste sa invinga niste trolli, si sa il aprecieze imparatul, desi nu va fi niciodata vorba sa il rasplateasca cu ceva concret anume ca i-a scapat tinuturile de trolli, ca de ex mana printesei plus 1/2 imparatie, ba pana la urma Peer Gynt ajunge chiar sa se intrebe oarecum filozofic-deprimat daca facuse vreo branza omorand acei trolli si daca a meritat tot efortul. Asa ca eu simteam nevoia de niste povesti mai optimiste si mai romantice, de aia am dat click.

Si nu pot zice ca nu am gasit optimism in articolul de mai sus, deoarece umorul, (chiar daca unii mi-au zis ca ar fi bazat pe anxietatea fata de resentimente/ranchiune, sau sentimente de manie, si nu ar fi poate chiar asa de valoros ca altruismul sau sublimarea in creatii artistice sau inventii utile pt omenire), pt mine personal este intotdeauna creator de optimism si sustinator de moral !

Mi-a placut textul, si, daca tot e vorba de politica pt cititorii in lb romana, si deoarece doresc sa imi exersez altruismul, chiar daca poate fi usor off-topic, (ca e vorba de o alta politica dintr-o alta perspectiva decat cea marxista), as dori sa recomand si povestile de basme rescrise cf ideologia feminista a valului 3 de feminism din SUA, (oarecum mai impaciuitor reconciliator decat cel militant vest-europeean), culese in cartea Don't Bet on the Prince, editata de dl Jack Zipes, (1986), sau Basme feministe de Barbara Walker (1996).

Rudolph Aspirant spunea...

Disclaimer: NU e de vina Mosu pt inclinatia mea actuala catre comentarii promo politice sub scuza transparenta a folosirii altruismului. Randy Cohen, fostul eticist de la NY Times, cu un articol din revista The Nation din 2002 despre Politica Eticii pe care l-am citit recent, (in care incerca sa se apere de acuza ca e un marxist oarecum ipocrit), e de fapt de vina...ca m-a facut sa ma simt vinovat ca nu fac si eu ceva re sprijinerea dezvoltarii in continuare a sistemului politic democratic in Romania, asa ca, ce sa fac, deoarece nu prea stiam cum sa implementez asa ceva, find total ipsit de imaginatie, am ales pana la urma si eu tot ciuca veche a batailor sau a diverselor opere artistice, persoanele de sex feminin, ale caror nevoi autentice sunt in general, recunosc, ignorate si de mine, nu numai de toti barbatii din lume, fie ei heterosexuali sau gay, si sunt in cel mai bun caz exploatate pt diverse nevoi de promo de mai toata lumea.

Rudolph Aspirant spunea...

Nu mai zic ca, fiind si beat turta, tocmai m-am exprimat in mod total politically incorrect pt probabil toate fiintele de pe mapamond, (fie barbati fie femei), pe blogul Pandhorei, despre insasi Madonna (Maria, nu Ciccone).

Rudolph Aspirant spunea...

Insa azi, 3 mai, e TOTUSI Ziua Internationala a Libertatii Presei instituita de ONU !

Neuroanchiloza spunea...

Dar pe unde or fi celebrii conduri? La amanet poate, sau la second hand...

Cleo spunea...

printesele adevarate stiu sa poarte o carpa de parca ar fi imbracate in matase; au un fel de a fi incat privirea nu-ti mai ramene la carpa, conteaza mai putin ce poarta.
Au un fel de a fi incat raman `altfel` in orice situatie.
Inainte de orice, raman in picioare.
Printese si `printese`, nu-i totuna.

Rudolph Aspirant spunea...

Pai mie personal, chiar si treaz acuma, pana la urma, Cenusareasa de mai sus a lui Mosu mi s-a parut ca efectiv a ramas in picioare si a facut chiar tot ce a putut, si e si o mama buna pt Bobisor, copilul ei. Asa ca eu ii dau certificat de printesa autentica si personajului descris de Mosu mai sus.

Rudolph Aspirant spunea...

...mai ales ca doar am transmis deja si in lb romana celor care nu urmaresc mass-media internationala ca NU mai e la moda "gandirea pozitiva", (ca si-au dat seama pana si editorii de la Cosmo ca nu are nici o eficacitate), ci acum e de ultimul racnet (efectiv in ultimul trimestru) "setatul asteptarilor cat mai jos" (pt a suporta mai bine eventualele dezamagiri inevitabile de care tot va zic si eu in continuu, si tot nu ma baga nimeni in seama, pt ca se pare ca electoratul de lb romana inca isi doreste folosirea cuvantului "speranta" in discursurile promo politice, (inventat de dl Bill Clinton, sau de consultantul lui, dl Dick Morris, la inc decadei 90, si preluat iar de dl Obama in campania sa electorala initiala, numai ca in asta, cu economia inca la pamant, a vazut ca nu-i mai merge).

Despre o carte interesanta despre autori de discursuri politice, un interviu cu dl R Schlesinger, fiul d-lui Arthur Schlesinger Jr, speechwriter pt JFK: http://www.whitehouseghostsbook.com/author.html

Anonim spunea...

@RA
Illu s'a canta e illu s'a sona (lui se la canta e lui se la suona)
c.s.

Rudolph Aspirant spunea...

@Anonim: nu inteleg si mi-e lene sa dau Google translate, nici nu prea imi dau seama din ce limba si mi-e si lene sa deduc. Deoarece este un mesaj catre mine care este posibil sa contina o informatie posibil utila pt mine, te-as ruga sa clarifici, daca asta nu reprezinta un efort deosebit pt tine si este in principal, recunosc, doar o cerere egoista (in propriul meu interes).

Anonim spunea...

@RA tradus:
invoci uragane desi esti pacific

Irina spunea...

Cred ca m-ar durea sa ii privesc ochii Cenusaresei. Ce as zari in ei ar face tot mai invizibila intrarea spre poarta povestilor. Praf de stele moarte a adunat in privirile ei, sunt sigura. Am voie sa imi fie mila de ea?
Insa, am marele noroc ca inca ma stiu purta copilareste. Poate prea...
Si ca intre copertile acestui loc magic, blogul dumitale, gasesc destule povesti care sa stampere foamea.

nemo spunea...

mosule..... cenusareasa sufera la inceput, cu mama vitrega etc..., si vine printul cu pantoful....nu guvernu cu barda....

stiu ca semi glumesti. asa, in sensu ca adevaru ce il vezi tu cu ochii tai batrani de mos....il transformi in "viata" auchhh

mosu spunea...

@rudolph
tiiii.... comentariile tale sunt mai lungi decat povestile mele... :)

mosu spunea...

@NA
cred ca s-au vandut in talcioc; ii avea o femeie intinsi pe un ziar langa doua baterii vechi tip A, o basma de casmir si doua fete de perna cu dantela bej...

mosu spunea...

@cleo
nu zic nu dar cred ca in vremurile astea au cedat pana si printesele; vorbesc de alea veritabile nu de "printese" ca de astea e plina lumea...
:) daca se pot caracteriza cumva vremurile acestea asta e cea mai potrivita caraterizare: s-a intors lumea cu susul in jos, printii au devenit cersetori, iar cersetorii printi
(e desigur un zambet amar)

mosu spunea...

@irina
eu cred ca exista caderi si suntem nascuti sa le ducem; trebuie doar sa avem puterea sa tragem linia unui nou zero si sa privim cu speranta inainte...

mosu spunea...

@nemo
cred ca peste fiecare din noi au trecut si "mame vitrege" si "printi frumosi"; ne trebuie doar echilibrul de a-l accepta pe fiecare si de a fanda usor printre rele si preabune...

Anonim spunea...

:)

madalina spunea...

:)

La Fee spunea...

Draga Mosule, povestea Cenusaresei adusa in plina contemporaneitate, plina de adevaruri pe care le traim nemijlocit in aceste zile, m-a facut sa ma gandesc bine pe cine voi lasa sa imi puna un condur in picior in viata viitoare.
Pana la urma era mai bine ca ea sa isi taie un deget sau calcaiul ca si surorile ei sa scape de tremoloul existențial.
Taranul roman, in marea lui intelepciune a esentializat faptele intr-o zicere mucalita si anume ca orice cuplu e format nu dintr-un print si-o printesa ci dintr-un bou si-o belea!

mosu spunea...

:) printii cu povestile, belelele cu realitatea...
da io zic ca realitatea se mai poate carpi din cand in cand cu fir de poveste ca sa capete un pic de stralucire; totul e sa nu exageram si sa ramanem spanzurati de firul ala...

Rudolph Aspirant spunea...

Re amaraciunea re "vremuri intoarse cu dosul in sus": pai ce sa va fac daca nu ati ramas fideli idelurilor comuniste egalitariste, si ati vrut si economie de piata si libertatea totala de actiune si de cuvant fara servicii competente de cenzura si securitate ? Acum, nu aveti ce face, ori trebuie sa va refugiati si sa cereti azil politic in RPD Coreeana sau Cuba (in functie de daca va plac sau va displac persoanele cu pielea mai cafe au lait/creol), ori trebuie sa indurati vacante la Paris in timpul alegerilor electorale.

Blogoszka spunea...

Mi se pare firesc ca o duce rau: surorile ei traiesc pe picior mare, ea cu fiorul si pantofiorul... Nu poti sa le ai pe toate si nu poti sa ii ai pe toti.

Anonim spunea...

asa pare, dar raman cu un dubiu. daca intradevar Fiecare are ce poate merita?

mosu spunea...

@blogoszka
eiii... viata are suisuri si coborasuri, dar eu as zice ca nu merita asa soarta...
macar un apartament cu trei camere la fantani sa fi avut daca nu altceva...

mosu spunea...

@anonimu
eu sunt de parere ca asta cu "fiecare va primi ceea ce merita" e valabil doar in biblie nu in viata reala...

Anonim spunea...

povestile ar trebui totusi sa ramana candide,asa mai lipsite de sarlatani sau sarlatanie.

Anonim spunea...

istorisirile matale sau cele locale sunt prea complicate ,de vina sunt lunile negre ce nu se vor vopsite,dar remediu ce,sa pescuieste bine in desert ,miraje/s berechet si daca nu se prinde un pestisor de aur sau niscai crabi africani, macar o eucariota tot o sa se anine.

Rudolph Aspirant spunea...

@ Anonim:

1. re "fiecare capata ce merita": asta mie mi se pare tot din seria Etienne Morelly-Louis Blanc- Karl Marx "de la fiecare dupa abilitati si fiecaruia dupa nevoi";

2. re "renuntatul la sarlatani/sarlatanie in diverse povesti": pai ce te faci cu Dinu Paturica sau diversi tricksteri atunci, pe astia unde-i pui, ii desfiintezi ca profesie ?

Anonim spunea...

neata'mosule,aveam dreptate ràu sa ma sperii de filozofeala ta.aici nu e vorba nici de sfanta treime,nici de sf. Graal,sensurile sunt mult m/ai obscene.nu e vorba de clasicu' cuplu,ci de hedonism asexuat.in cuvinte sarace, sarace,te pui cu nebun/i nebun devi/i.

Anonim spunea...

p.s:
scuze pentru incultura,mi se pare ca se scrie Graaal

Anonim spunea...

@:nu e un comentariu
povestile sunt multe dar nu fac altceva decat sa se repete,multe nerealitati pentru a crea realitatea
intelegerea e unica materie care voit nu se studiaza
si e bine asa.

Rudolph Aspirant spunea...

@anonim: sper ca nu te-a jignit sau, mai rau, ca te-a speriat, (pe termen semnificativ de lung), faptul ca eu ma gandeam la comunism cand scriam mai sus despre "fiecare capata ce merita". De altfel destui oameni, chiar declarati crestini, si chiar credinciosi crestini, il considera, printre altele, (pe drept sau pe nedrept), pe Iisus Christos un promoter al ideologiei comuniste.

Rudolph Aspirant spunea...

Adica ce voiam sa zic, NU e cazul sa se supere nimeni pe POVESTI din cauza unor critici de povesti care au motivele si inclinatiile lor personale, (unele chiar justificate si chiar teoretic posibil social benefice, in anumite cazuri...ce-i drept, mai rare), sa se angajeze in critica literara decat in a scrie povesti ei insisi pt altii.

Mie personal mi-a placut aceasta poveste. NU reusesc sa inteleg toate povestile scrise de Mosu, totodata NU rezoneaza toate afectiv emotional cu mine. Mie aceasta poveste mi-a fost inteligibila la nivel politic, (insa o opera de arta de aia e astfel definita, ca sa poata fi inteligibila pe cat mai multe niveluri si domenii de diversi), iar afectiv m-a bine dispus, si m-a relaxat, m-a facut sa zambesc, si mi-a facut si placere sa scriu aceste comentarii, chiar daca unele sunt probabil ca nuca in perete.

Blogoszka spunea...

@ mosu:
Fata a avut o sansa de la natura (piciorul mic) dar nu a reuist sa-si gaseasca printul fetisist potrivit.

Anonim spunea...

@peretelui de nuci:
intelegerea e mai usoara de cat s-ar crede,functioneaza perfect inaintea cuvantului,atunci cand copilul strange pietricele si i-si realizeaza cu ele primul abecedar de capatai.

Rudolph Aspirant spunea...

@ anonim: desi imi dau seama ca nu comunicai in mod special cu mine,(deoarece Casa cu Nuci e numele blogului altcuiva, nu al meu), ceva ce ai scris mie mi-a sunat in neregula si m-am simtit nevoit sa comentez ca:

Atentie ! Un copil de intre 9-12 luni va avea abilitatea motorie si interesul de a culege din jur diverse obiecte, inclusiv pietricele, si va tinde sa le bage in gura, deci NU trebuie lasat cumva sa se gaseasca inconjurat de obiecte mici de marimea unor pietricele, (CHIAR si daca e supravegheat, ca e de ajuns o fractiune de secunda). E adevarat ca in paralel, va incepe sa se dezvolte si limbajul, la nivel de silabe, apoi de la 12 luni incolo chiar si cateva cuvinte simple, insa COMUNICAREA dintre un bebelus si persoanele cunoscute din jurul lui/ei a inceput deja MULT mai devreme, chiar daca e de nivel de zambet de recunoastere autentica a unui chip, sau chiar gangurit ochi in ochi, inca cu MULT inainte ca degetelele lui/ei sa aiba abilitatile fine motorii de a tine in ele un obiect mic de dimensiunea unei pietricele.

Rudolph Aspirant spunea...

PS Pt parinti si viitori parinti de bebelusi, (inclusiv asistenti parentali, parinti adoptivi, bunici raspunzatori posibil interesati, etc), desi probabil ca exista carti si site-uri despre asta si in lb romana, eu as dori sa recomand si un site destul de clar organizat, si explicat la nivel simplu si schematic de intelegere, deci posibil mai larg util decat ceva la nivel ff abstract sau expert-complicat, in lb engleza, (caruia i se poate da, la nevoie, si Google translate cu destul succes deoarece contine cuvinte simple si ff larg folosite), aici,

http://www.howkidsdevelop.com/index.html

Anonim spunea...

@harul cu talc:
ciudatele povesti nu mai sperie pe nimeni,sunt lipsite de finalitate.istoria lor o facem fiecare dintre noi.
dar daca te pricepi asa de bine ,ce crezi,dualismul celulei/limba=inchisoarea corpului?

9 spunea...

@anonim, corpul poate fi închis, dar nu de limbă, deoarece, limbajul trupului este una dintre cele mai sincere comunicări, nu crezi?