vineri, 18 mai 2012

Minuni

Astăzi mi s-au întâmplat două lucruri fantastice, extraordinare, cum ți se întâmplă doar o dată într-o viață de om.
Primul s-a derulat pe bulevardul Mamaia, eram la trecerea de pietoni şi maşinile tocmai plecate de la stop se scurgeau valuri, care mai de care să se suie în cârca ăleilalte. Deşi nu am schițat niciun gest cum că aş vrea să traversez, deşi nu am pus piciorul pe carosabil, deşi nu m-am uitat urât în direcția lor şi nici nu am dat din cap cu năduf şi cu bombăneli, o Toyota neagră aflată în mijlocul puhoiului, condusă de un bărbat la vreo 35 de ani, a oprit brusc şi m-a lăsat sa trec. Ceea ce am şi executat, mulțumindu-i cu o uşoară înclinare a capului.
A doua a fost şi mai şi, câteva minute mai târziu. Am intrat la o alimentara mică de cartier să iau pâine. Pâinea era 1,2 lei bucata. Am cerut 4, am plătit 5 lei şi am dat să plec. Vânzătoarea, o femeie la vreo 65 de ani, caută în sertar, se scormone în portofel şi după ce găseşte cele două monede mormăie după mine “Stați aşa nu plecați. Uitați aici 20 de bani.”. Eu mă fac că nu aud şi dau să ies, dar femeia insistă urmărindu-mă din spatele tejghelei până lângă uşă “Domnu, domnu, aveți aici 20 de bani de luat rest. Domnuuuu”.

29 de comentarii:

Crisa spunea...

Uneori se întâmplă și minuni :) .... plus că , anumite lucruri se întâmplă și în funcție de suflet ;)

mosu spunea...

:) mda, uite la asta nu m-am gandit...
deci d-aia mi-a dat 20 de bani, ca sa-mi cumpere sufletul...

Crisa spunea...

:) hmm uite încă o variantă , deși cred că ai prins prima idee..:P

Cleo spunea...

..oricum tine numai trei zile.
Bucura-te!
Cand ma gandesc ca aici mi-e frica sa stau la marginea trotuarului si sa mai si privesc instre masini, ca deja sunt oprite toate.
Prima data am travesrat de politete:) Mi-era ca se vor supara pe mine. Acum ma feresc sa stau prea aproape de bordura daca sunt indecisa.

mosu spunea...

:) alta lume; extraterestrii...
aici mai acu vreo luna a data o masina peste o colega si fata ei pe trecerea de pietoni...
de la o zi la alta anormalul si inacceptabilul devin normal!

Rudolph Aspirant spunea...

Cu o singura floare poate nu se face primavara, dar cu 2...poate ca in sfarsit, chiar daca cu vreo 2luni intarziere, a venit si vremea Primaverii si in Romania !

mosu spunea...

pentru unele primaveri nu sunt suficiente florile...

Rudolph Aspirant spunea...

Cred ca pt Romania 2012, in mod realist, da, sunt atat de ajuns, cat si sincer recomandabile doar florile.

La Fee spunea...

Impresionant! As vrea sa faca asta si taximetristii, daca se poate!

mosu spunea...

stii... era o vorba pe vremuri "la barbier si la crasma lasi intotdeauna bacsis"; de atunci lista s-a tot lungit si s-a lungiiit...

La Fee spunea...

Ieri, mi-a luat ciubuc jumatate din costul cursei!:))

La Fee spunea...

A ajuns sa ne impresioneze ceea ce era altadata normalul, firescul. E trist! Ma simt neputincioasa si cabotina. Mi-e jena!

mosu spunea...

:) ala e deja jaf...
neputincios ma simt si eu si e un sentiment tare neplacut, dar nu vad de ce ar trebui sa ne fie jena...
lor sa le fie...

La Fee spunea...

Cand eram mai tanara, o profesoara cu mai multa experienta imi spunea ca degeaba ma agit atat de mult, ca indata ce vor iesi de sub indrumarea mea, copiii vor vace tot cum au vazut acasa, ori pe strada, ori mai stiu eu pe unde. In sinea mea am desconsidetat-o! Eram o idealista!
In zilele noastre, imi vine tot mai des sa ii dau dreptate.

mosu spunea...

eiii… voi aveti avantajul ca modelati suflete maleabile… trebuie doar suflat peste ele cu oleaca de magie sa capete crusta…

Rudolph Aspirant spunea...

Re relatiile cu taximetristii: zau, eu am folosit si folosesc taximetre ff frecvent, inclusiv in Romania, dar absolut niciodata nu mi-a trecut prin cap ca as putea considera relatiile cu taximetristii ca unele deosebit de dificile sau corupte, mie personal acesti profesionisti ai acestui sector de servicii mi s-au parut intotdeauna unii din cei mai integri, etici si competenti profesional...dar efectiv nu stiu daca a fost vorba doar de multiple coincidente, sau faptul ca poate sunt eu mai indulgent fata de ei, deoarece i-am considerat dintotdeauna cu adevarat utili pt mine...habar nu am de ce vad scris din loc in loc si din cand in cand diverse plangeri similare, si ma frapeaza intotdeauna ca oarecum ciudate, neconforme cu experienta mea personala.

Cora_ spunea...

ce spun acum pare cliseu, dar e adevarul. in ultimii ani in ro inainte sa plec eram tare nefericita si nici nu mai stiam de ce, daca ieseam din casa eram nefericita, daca stateam cu ochii in tembelizor sau ma inchideam in carti tot nefericita eram, simteam instinctiv ca exista in lumea asta mare un loc unde e altfel, fara sa stiu cum, caci nu prea iesisem din romania...

cat despre tazimetristi, mie-mi plac mult cei din ro. probabil pentru c-am plecat. in craiova era mai ieftin in doi sa te plimbi cu taxi decat cu autobuzul, acum vreo 7,8 ani. :)

9 spunea...

Minuni sunt la tot pasul moșule, doar noi să le vedem... :)

mosu spunea...

@cora
e ciudat, si eu am sentimentul asta; avem un dar (noi romanii) de a nu stii sa ne gasim echilibrul; incercam sa-l stabilim in varful unui ac, in loc sa-l cautam pe o pajiste dreapta si verde...

mosu spunea...

@9
minuni din astea n-ar trebui sa existe, asta ar trebui sa fie normalul, in schimb da, exista minuni adevarate cum ar fi zborul unei pasari, iar pe acestea nu stim a le vedea...
ai privit vreodata o pasare in zbor gandindu-te cat de greu pare sa zbori dar cat de usor ii este ei?!

mosu spunea...

@cora
ps: si ai gasit locul acela in canada?! doar acolo exista? sau aici la noi este de fapt un fel de gaura neagra si tot restul este ok?!

9 spunea...

Sau cat de simplu îi este trandafirului să emane parfum în jurul lui? :)

Cora_ spunea...

mosule, aveam sa aflu ca ceea ce cautam era exact normalitatea despre care vorbim...
da, canada mie imi ofera linistea pe care nu o aveam in romania si ma face sa ma simt om.
asa cum spuneam aici, eu nu am nevoie de multe pentru a fi multumita, dar ceea ce-mi trebuie, e esential. :)

mosu spunea...

@9
sau asta, da... :)

mosu spunea...

@cora
banuiam ca asta are sa fie raspunsul tau; ce voiam eu sa intreb era de fapt altceva: de unde crezi ca vine nelinistea asta si nemultumirea asta? e o problema a noastra a romanilor care ne facem viata mult mai complicata decat ar trebui sa fie, e o nevoie a unora dintre noi care incearca sa-si imbibe simturile cu atingeri calde, sau era/este ceva strict personal?

Cora_ spunea...

vine de la cum suntem construiti si din educatie, cred. nu cred ca are neaparat de-a face cu faptul ca suntem romani, discutam si cu altii despre subiect(alte nationalitati, adica). putem fi afectati profund la un moment dat de ceva anume, ceva care altora li se pare acceptabil sau chiar normal. suntem diferiti ca oameni si e bine ca suntem asa.

eu s-a intamplat sa nu pot functiona intr-un mediu unde nu exista respect, adica functionez "defectuos"... asa ca mai mult vegetam decat traiam, n-aveam nici o dorinta, nu vedeam nimic bun... desi in esenta sunt o luptatoare. un luptator cu spada rupta, asta eram. :)

mai trebuie punctat ceva, Mosule, spiritul de aventura, morile de vant si un instinct al dracului de puternic care-ti spune ca vei reusi.

tu ziceai ca ai locuit in america/canada. deci tu n-ai gasit aici ceea ce cautai? nu inca? nu esti obligat sa raspunzi... :)

Neuroanchiloza spunea...

Mosule, ce zici tu acolo e mai degraba 'wishful thinking',asa-i? :)

mosu spunea...

asa-i, asa-i.... :)

mosu spunea...

@cora
cand am fost in canada si am stat mai mult n-am fost "sa tatonez terenul", am fost la o specializare hotarat sa ma intorc
nu zic nu, m-a lovit vant de duca de mai multe ori mai ales pentru ca am nevoie de bun simt si de respect ca de aer; uneori simt fizic cum ma sufoc...
pe de alta parte desi am gasit ce cautam (nu chiar pe de-a-ntregul) raman totusi tare legat de tara, de famlie, de oamen, de obiceiuri; cred ca mi-ar fi tare greu sa ma acomodez; am o multime de prieteni care au plecat in ultimii 20 de ani chiar in canada si putini s-au acomodat cu adevarat...
iar mie imi lipseste tocmai ce spui tu, spiritul de aventura, morile de vant...