marți, 29 mai 2012

Ploi

- Tătucăăă ... s-o muiat pământul ... - se auzi glasul băiatului ca un ecou venit de niciunde acoperind ropotul ploii.
- Ce spui mă? - întrebă bărbatul cu glas de tunet ridicându-se de pe laviță într-un cot.
- S-o muiat pământul. S-o făcut terci ca miezu de pâine de dat la pui...
Bărbatul se ridică, ieşi pe prispă şi cercetă ograda. Fără să-l privească băietanul ridică o bucată de glod şi-o zvârli în iarba îmbibată de apă. Bolovanul se topi ca un fulg de nea pus pe vatră. Bărbatul încruntă sprâncenele. Aruncă un ochi spre casa lui Biriş. Din cauza ploii casa se chircise asemeni unui un om de zăpadă istovit de căldură. Pereții se înmuiaseră şi se prăvăliseră înapoi pe pământ, chirpiciul grăbindu-se spre înapoia de unde se ivise, ferestrele desperecheate fuseseră aruncate în mijocul bătăturii ca doi sâmburi nepotriviți rotundului, în timp ce acoperişul de paie încremenise într-o rână precum o barcă înțepenită în valul năpustindu-se.
Bărbatul roti privirea de jur împrejur. Nu se mai vedea nimic. În afara a ceea ce mai
rămăsese din casa de-alături nu se mai vedea din sat chiar nimic altceva. Nici zarzărul de la poartă, nici clopotnița bisericii, nici cumpăna fântânii, nici casa lui Neculai negustorul. Ploaia acoperea împrejurul ca o pânză groasă de sac. Sau poate ceața...
Băietanul îşi sumetecă pantalonii largi şi jumuliți la glezne de cum ar fi fost de-a joacă mâților, coborî treptele şi întinse în iarbă piciorul desculț şi murdar care începu să se afunde încetinel. Apoi alt picior şi altul şi altul. Cu cât înainta cu atât trupul său se afunda mai mult. Se întoarse şi aruncă peste umăr tatânelui cu o privire surâzătoare.
- Vezi?! Ce-ți zisei?!
Când ajunse la jumătatea distanței dintre casă şi poartă deja nu i se mai zăreau deloc umerii. Mai făcu încă cinci paşi şi dispăru cu totul. Bărbatul se cutremură iar pielița brațului prinse a se înțepui aşa cum se-nțepuieşte gâtul jumulit al găinii. Privi înspre cer cu temătoare curiozitate. Alese o picătură de ploaie şi o urmări cu privirea cum coboară, cum aleargă printre suratele ei, cum îşi alege locul unde va să lovească, cum se-nfrățeşte apoi cu bobul de glod şi cum alunecă în cele din urmă mai departe împreună. Fiecare picătură exact acelasi traseu, fără abatere. O colonie de furnici desfăcând casa şi întinzând-o pe jos peste iarbă ca o fotografie întinsă în tava cu chimicaluri la developat.
Bărbatul rămase înțepenit pe ultima treaptă precum Noe pregătindu-se să ridice ancora înaintea potopului cel din urmă. Căci doar apă-i era în privri şi hăt dincolo de ele şi nimic altceva. Nimic.
Îşi ridică piciorul şi coborî un pas. Ca într-o oglindă găsi sub pojghita lichidă o altă
treaptă aidoma celei pe care abia o părăsise. Iar în josul ei ... alta. Bărbatul îşi încordă privirile. Mai încolo o zări pe a treia şi pe a patra. Apoi prispa casei. Şi uşa şi pereții şi ferestrele. Şi ograda şi zarzărul de lângă drum... Bărbatul privi şi mai atent sub sticla lichidă iar mai departe zări clopotnița bisericii şi cumpăna fântânii şi casa lui Neculai negustorul. Iar în poartă rezemat de ulucile de nuc zâmbind băietanul. Bărbatul îşi şterse cu mâneca cămăşii picurii de ploaie de pe frunte şi de pe pleoape..
- Ai văzut?! Ce-ți zisei?!

12 comentarii:

DaenIris spunea...

:)
Scrii tare frumos, Moşule!

mosu spunea...

multam iris!
de la ploaia asta care nu se mai termina se trage... ;)

Digodana spunea...

Ce mai poveste! Ce poveste..
Stii ce nu inteleg? Cum de ei mai aveau trepte? De ce casa lor nu se topise inca? Cum de s-au scufundt ultimii?
Sau, poate, erau deja scufundati si au revenit inapoi in lumea reala... Pana la urma, unde e granita intre real si inchipuire?
Ce mai poveste!
Oul acela de dinozaur... stiu eu :)

mosu spunea...

poate ca asa se vedea satul privind din fiecare casa; poate ca ploaia ne inveleste ca o mantie groasa, ne izoleaza de lume si ne indeamna la introspectie; iar ce-i in afara se deschide inlauntru ca-ntr-o oglinda intru faramarea intre degete si inspirarea miresmelor…
si-apoi ca bine zici, cine mai stie ce-i real si ce-i propriul gand, caci daca stai bine sa te gandesti nimic nu e real ci doar imagine inversata pe retina, pe buricele degetelor, in strafundul narilor, in palnia timpanelor sau pe papilele limbii, a ceea ce pipaim vrednic…

La Fee spunea...

Cutremurator!
Tennica de lucru impecabila.
O istorie miniaturala a trecerii de la neolitic spre modernitate...
Dar noi am ramas ca societate in neolitic si in glodul nostru. Noe, cel gandit pentru noi, n-o poate lua in sus, sau la deal si nici macar nu are o arca. Arca e semnul progresului, al deplasarii, al trecerii. Noi suntem parca sortiti resemnarii si stagnarii.
Sunt prea obosita! Mai citesc maine o data.

mosu spunea...

eiii… tu folosesti cuvinte prea mari, iar eu nu prea ma pricep la scris, doar la inventat sau la crosetat; dar imi place si mie povestea :) eu tot zic ca ceea ce incerc eu sa scriu nu se regaseste in cuvinte sau printre ele, ci in spatele lor, in imaginatia creativa a cititorului starnita de incovrigarea de litere…
povestile mele nu sunt despre personaje sau intamplari ci despre senzatii si simturi…
apropo de povesti care imi plac, imi mai place una in mod deosebit
http://blogulluimosu.blogspot.com/2010/02/secretul-pietrei-de-antracit.html

Cora_ spunea...

mosule, ce mai potriveala, aseara ti-am citit postarea si fiind obosita moarta de la lupta cu apele, am zambit doar...
dupa o ploaie cum vezi o data la 100 de ani, coborand in subsol, am constatat ca devenise un fel de submarin... in final, cu ajutorul unei pompe si a stapanirii de sine, am reusit sa indepartam apa acumulata la ferestre, fara ca o mare cantitate sa intre inauntru.
uite aici. :)
la voi mai ploua?

mosu spunea...

bine ca nu stati langa-a lu biris...
da va balacirati ceva; nu-ti spun ca si eu am executat aceleasi manevre ca si tine, inclusiv folosirea pompei din dotare, dar la noi a fost 1/10 ani nu 1/100 ani...
uite aici o proba
http://www.youtube.com/watch?v=cKYHDqWBXVM&feature=related
acum nu mai ploua...

Cora_ spunea...

ufff, rau, rau.
1/100 vorba vine, ca de cand "se-ncinge" planeta, se inmultesc evenimentele astea...

Rudolph Aspirant spunea...

Horror ! Zau, vreau povesti frumoase si cu Happy End, nu din astea de groaza si raspanditoare de spaime nihiliste de saracie lucie ! Nu te-ai gandit si tu ca venea Ziua Copilului ?!

Rudolph Aspirant spunea...

Zau, m-ai facut acum sa-mi pun videoclipul cu Singin' in the Rain doar ca sa uit ce am citit aici !

http://www.youtube.com/watch?v=D1ZYhVpdXbQ

Vad ca nu prea ai simpatie/mila fata de cititorii tai !

mosu spunea...

of rudolph, dar ele au dat peste mine, nu eu peste ele...