duminică, 10 iunie 2012

Alegeri locale (continuare)

Abia se rupse de coana Vetuţa şi domnul Cocinescu dădu nas în nas cu Vasile de la
aprozar.
- Ce faci Vasile?
- La vot domnu Cocinescu, ca şi matale dacă nu mă înşel.
- Da de ce eşti aşa vesel Vasile? Se bagă tombolă după ce se închide taraba? Se dă concert şi vine Andreea Bănică să ne cânte?
- Nu domnu, da e prima oară când votez.
- Aaaa... bună treabă. Felicitări atunci! Şi cu cine votezi Vasile, cu Ionel? Că auzii că dacă iese ne dau ăia din Spania tractoare, combine, găini...
Vasile se făcu alb dintr-o dată şi începu să tremure precum coada vacii sub noru de muşte. Îl apucă pe interlocutorul său de un cot şi îl trase în spatele gheretei de vin a lu Pricopsitu pe care trona o pancardă mare verde cu un scris de mână roşu feminin "Nu daţi banii pe chibritu / Luaţi vin de la Pricopsitu". Vasile îşi duse mâinile pâlnie la gură, se ridică pe vârfuri şi şopti abia îngânat.
- Nu ştiţi care-i treaba cu ăştia doi?
- Cu care ăştia Vasile? Cu Ionel şi Viorel?
- Îhî - îngână Vasile.
- Nu ştiu.
- Da aţi auzit dă ouălele alea de prepeliţă mari cât ouălele de struţ?
- Auzii Vasile, ce-i cu ele?
- E pline de droguri domnu. D-aia-s aşa mari, să încapă cât mai multă cocalină d-aia... O aduce unii din Columbia, o ambalează în ouă de prepeliţă în Spania şi o vinde aici în România pă lama de cuţit. O duce ăştia în oraş pe la discoteci şi pe la şcoli. V-a zis coana Vetuţa şi de combine şi de tractoare, aşa-i?
- Îhî - îngână de data aceasta abia şoptit domnu Cocinescu.
- E toate furate. Mă jur pe ce-am mai sfânt. I-am văzut eu cu ochii mei când le scotea numerele de Spania şi le punea d-alea româneşti. Şi cauciucurile le-a scos de şi le-a pus la bemveu ca să-l facă d-ăla monstru de trecut peste buşteni. Şi aeru condiţionat le-a scos de şi le-a pus prin casă, ca unu i l-a dat şi lu coana Vetuta de l-a pus în dormitor să se răcorească când o iau fierbinţelile, că d-aia le şi face propagandă...
- Aoleu Vasile! Şi ai zis lu careva?
- Nu! Cui Doamne iartă-mă să zic, vrei să-mi ia ăştia gâtu?! Numa dumitale îţi zisei, să nu care cumva să votezi cu ei că ne-am ras. Ne pune pe toţi la împachetat ouă de prepeliţă şi ne ţine legaţi aici toată viaţa...
- Aoleuuu... taci Vasile. N-am vorbit, n-am auzit, nu ştiu nimica. Da mulţam de zicere, că zău era să fac mare greşeală. Daaa... ia zi, tu cu cine votezi?
- Cu a lu Pleaşcă, băiat bun, serios, hamic.
Ca să nu se mai păcălească şi de data asta cum o făcuse de câteva ori mai devreme când urcase pe lista de candidaţi oameni lipsiţi de onorabilitate şi fusese apoi nevoit să-i coboare în graba mare când le descoperise miezul viermănos, la primul colţ de uliţă domnu Cocinescu îl prinse de braţ pe Ion Academicu, inginer la iaseu, ăl de fuse al statului şi-ajunsese în proprietatea lu Pingelică de era băiat de casă la locală da revoluţia îl transforrnase în om de afaceri şi-i pusese în poală ditamai ferma, şi-l întrebă verde-n faţă.
- Ioane, ia zi, că tu eşti om cu carte. Am de gând să votez la primărie cu a lu Pleaşcă. Mi-a fost recomandat de Vasile că-i om bun, hamic, serios.
- E.
- Deci să-l votez!?
- Tz ...
- De ce? Dacă-i om bun, harnic, serios...
- Ăştia doi îsss ...
- Îs ce?
- Îs pe bune
- Îs pe care bune Ioane?
- Îs pe invers dom’le nu mă înnebuni.
- Adicăăă – se miră domnul Cocinescu după ce-i căzu fisa făcând plici.
- Îhî.
- Săăă... invers?
- Să.
- La noi în sat?
- La noi.
- Serios domnule?
- Dacă-ţi spui!
Adevărul e că a lu Pleaşcă tare arăta efeminat în cămaşa aia albă a lui şi cu zâmbetul ăla de femeie ieşită la agăţat, nu ca ăilalţi toţi la costum, ba vreo doi şi cu mustaţă, şi sobri domnule, sobri şi serioşi în cearceafurile alea mari şi colorate de treceau dintr-o parte în alta a şoselei. Domnu Cocinescu se pleoşti ca o gogoaşă desumflată pe care abia ai apucat-o de hârtia unsuroasă şi oftă. “Da nu mai ai cu cine să votezi dom'le în ziua de azi, zău aşa! Ce dracu facem?!" se văită el în barbă şi paşii săi hotărâţi la începutul zilei se înmuiară din ce în ce în drum spre primărie. Deja lista de posibili candidaţi se subţiase serios căci pe lângă cei lipsiţi de onorabilitate trebuise să-l scoată din listă şi pe Mic1ăuş fotbalistu, fiindcă la ultimul meci făcuse fault în careu şi din cauza lui ajunsese echipa înapoi în Onoare. Aşa că pe lângă singurul candidat independent pe care însă nu avea de gând să-l voteze din cauză de lipsă de sprijin politic, mai rămăseseră pe listă doar Marinela de la Poştă sprijinită de stânga şi Coacă a lu Răzăchie sprijinit de dreapta, ăl de fusese tractorist şi între timp i se suise scroafa în copac şi devenise "reprezentant zonal John Deere" adică un fel de secretară care ţinea legătura pe telefon cu ăia din America când mai întreba unul sau altul de tractoare şi combine...
Nu-i avea la inimă pe niciunul, pe Marinela pentru că-i respinsese avansurile înfocate odată demult când nu era încă “Marinela de la Poştă” ci era doar o “Marinelă de la bodegă” iar pe a lu Răzăchie pentru că prea şi-o luase în cap de când primea salar de la americani, chiar dacă bancnotele tot româneşti erau...
Singura metodă pe care o găsi utilizabilă în atari condiţii era cea a ramurei de salcâm, pe care domnul Cocinescu o şi utiliză fără remuşcări. "Marinela, Coacă, Marinela, Coacă, Marinela, Coacă..." murmură domnul Cocinescu în timp ce urca treptele primăriei. Până la urmă ultima frunză prinsă între degete purtă numele Marinelei, ceea ce-l făcu pe domnul Cocinescu să se încrunte teribil. Trecu în revistă fulgerator ochii mari şi frumoşi ai femeii, pieptul bombat, picioarele zdravene, crupa ademenitoare şi oftă din tot sufletul. Rupse şi ultima frunză şi izbi cu glas tare "A lu Răzăchie!". Treaba era hotărâtă.
Domnul Cocinescu lăsă buletinul, luă ştampila şi cele trei buletine de vot şi intră în cabină. Le desfăcu, găsi numele alesului său în hârtia pentru primărie, aburi ştampila şi... Şi tocmai atunci intră la dânsul din cabina de alături baba Lisaveta.
- Cocoloaşe maică... Ajută-mă şi pe mine băiatule că io nu mai văz nimic nimicut, bătrâneţile mele.
- Sigur mamaie. Da pe cine vrei să votezi.
- Pă Grigoraş maică, pă Grigoraş...
- Da mamaie Grigoraş ăsta n-are sprijin politic, dacă iese nu-l ajută nici dracu. Nu se mai uită nimeni la noi, ne-am lins pe bot de bani de la centru.
- Foarte bine mamaie, foarte bine, să facă ce face cu braţele lui şi cu mintea lui, că-i bărbat destoinic. Să n-aştepte de la alţii, să se gândească ce-are de făcut, să cheme tot satu în bătătura primăriei, să le spună ce vrea de la ei şi să treacă cu toţii la treabă. Eu asta vreau. De dinainte de război tot aştept să se întâmple asta maică. Şi dacă-i legat de partid crezi că o să facă vre-unul asta?! Nici vorbă mamaie, o să danseze după cum le-o cânta fanfara – încheie femeia şi domnul Cocinescu începu să se scarpine încurcat după ceafă. Era cea mai bună analiză politică şi cel mai bun program pe care le auzise de-o lună, de când începuse marea vânzoleală. Acum era convins, era cu adevărat convins, avea să-l voteze cu sufletul liniştit şi cu conştiinţa împăcată pe omul cel mai potrivit, singurul ramas de altfel pe lista sa de candidaţi.
- De unde ai luat ştampila asta mamaie, n-are pic de tuş, parc-ar pune de la ei zău aşa - constată domnul Cocinescu şi ieşi în grabă ca să ia o tuşieră de sub ochii împăienjiniţi de somn ai coanei Zoica învăţătoarea şi a lu Costel cizmaru, pentru a întinde semnul albastru pe buletinele de vot. Le ştampilă întâi pe ale babei, le împături frumos şi i le puse în palmă.
- Gata mamaie, acu du-te şi le vâră în urnă - mai zise el şi-i făcu loc protector să iasă din cabină. Dar când se răsuci să-i facă loc babei, atinse din greşeală cu cotul tuşiera şi aceasta se răsturnă fix peste numele lui Grigoraş, imprimând pe pagină o pată mare şi urâtă, ceea ce-l făcu pe domnul Cocinescu să mormăie înciudat printre dinţi: "Ce ţi-e şi cu politica asta, când ţi-e lumea mai dragă şi crezi c-ai înţeles ceva din ea se întoarce cu fundul în sus!"

Nu trecură nici trei zile de la alegeri şi nervii încă nu-l părăsiseră, când domnul Cocinescu se întâlni pe uliţă cu secretarul primăriei care îl admonestă de faţă cu toată lumea.
- Ce făcuşi Cocoloaşe?! Anulaşi votu la primar! Păi dacă nici dumneata om intregu şi serios nu vii la vot să-ţi susţi condidatu pe care l-ai ales atunci cine?! Zău aşa, nu ştiu de ce-ai mai bătut drumu, aveam alte pretenţii de la dumneata...

SFARSIT

11 comentarii:

Blogoszka spunea...

cocinescu reales la al zecelea congres?

mosu spunea...

cocolos tz, ca astia 'telectualii nu vrea ai dracu sa se bage in politica, mama lor da 'telectuali...

Dan spunea...

Nu poci pentru ca sa mai ai încredere în nimeni în ziua de azi.
Poate-mi da si mie un sfat, ca si aicisha se voteaza azi pentru asta... cum îi zice dom'le..., adunarea nationala si n-am nicio idee!

mosu spunea...

asa-i puicusorule, c-am întors-o cu politica; aud? ţe e de făcut? fă-ţi idee! familia mea de la patuzsopt si eu, cu toate camerele, cu toate partidele, ca rumânul imparţial... si să remâi fără alesi...

BlueIris spunea...

Şi eu cu cine votez?
:))))))))
Oricum, n-am înţeles nimic. Nu din scriere care e faină, ci pentru că io nu pricep nimic din politica actuală.
Şi dacă aud vreo şoaptă cum că asta ar fi din cauză că-s femeie, să şi dispăreţi din raza de acţiune. Că dau direct, fără să mă uit.
:))

La Fee spunea...

Am infrant. Inca se lucreaza la desfacerea sectiei de votare. Copiii m-au adus Ice Ace 3! hehehehe!Ne uitam la film, fiindca nu putem intra in clasa noastra!

La Fee spunea...

Adica Ice Age 3! ...
Dupa ultima votare mi-au disparut florile din clasa. Acum nu am apucat sa imi fac inventarul!

mosu spunea...

@iris
cred ca mai nimeni nu intelege nimic, caci nu-i nimic de inteles; e un fel de lupta ca la facerea lumii, fara reguli, fara manusi, fara obraz; pus si simplu al de-i mai tare ii pocneste pe ailalti cu paru dupa ceafa...

mosu spunea...

@lafee
de unde se poate trage concluzia cum cum ca politica dauneaza grav intelepciunii.... :)
dar pentru ice age 3 a meritat un chiul mic ;)

BlueIris spunea...

Ai dreptate. Şi e trist că ai. Aş fi vrut să am argumente ca să te contrazic, dar nu le găsesc.

mosu spunea...

:) :(