duminică, 24 iunie 2012

Contururi

Ce-am făcut azi ca să trăiesc? Nimic! Doar am dormit, am mâncat, am făcut chestii din care ar trebui să iasă ceva bani, am mâncat, m-am uitat din inerţie pe net şi la meci, apoi iar am mâncat şi în cele din urmă obosit după o zi încărcată m-am culcat. N-am făcut nimic ca să trăiesc, ci doar ca să supravieţuiesc. Nu e nicio mirare că încet încet ni se atrofiază toate simţurile până când, nemaisimţind absolut nimic, ne stingem cu totul.

51 de comentarii:

La Fee spunea...

OOO, subtil!
eu ieri am trait pret de cateva ore! Azi? Trec la supravietuirea in campul tactic din nou!

BlueIris spunea...

:)
Da' mai vrem să trăim?

Rudolph Aspirant spunea...

Dar AI TRAIT. Nu e si asta CEVA ? Adica nu conteaza si ASTA ? E ff important, cred eu, sa traiesti/traim cat mai mult timp posibil + cat mai optim sanatos posibil, desigur, insa nu cred ca trebuie urmarita o stare de sanatate optima chiar asa in continuu in mod sustinut 100 % optim mereu, ca zau daca nu ar fi total obositor si posibil prea perfectionist-compulsiv, (deci in fond oarecum nesanatos in sine) sa se urmareasca o asemenea inalta stare functionala, plus sa ne simtim si vinovati in mod exagerat daca nu urmarim asa ceva in continuu, (Sanatatea fiind definita de wikipedia ca starea de eficienta optima metabolica sau functionala a unui organism viu, si de OMS ca starea de bunastare optima biologica, psihologica, si sociala) ! (De cateva zile nu stiu ce am de fac promo pro Indulgente, inclusiv fata de propria persoana, inclusiv si alea obtinute in mod posibil corupt nu prea kosher, asa pe bani sau contra alte promise sau asteptate recompense, si oarecum anti-Martin Luther, care se stie ca a activat politic anti-Indulgente !)

Irina spunea...

Cand simti ca nu mai traiesti in tine si nu faci decat sa te supui unor reflexe sau rutine, continui sa traiesti in altii. Inutilitatea de acest tip ajunge pe fiecare, uneori rabufneste cum faci tu acum...
Dar azi, ca si in toate zilele de cand ti-am gasit blogul, bucatica asta de suflet a ta, traieste fara incetare si in mine, Mosu.

Rudolph Aspirant spunea...

De fapt STIU de ce fac promo la asa ceva ! E pt ca mi-am permis eu personal in mod exagerat de indulgent fata de mine insumi sa fac anumite excese legate de unul din fetish-urile mele personale !

BlueIris spunea...

Oamenii care se străduie să trăiască într-o lume nebună...
Trist. Amarnic de trist!

Rudolph Aspirant spunea...

Chiar on topic, daca are cineva rabdare sau interes pt asa ceva, imi permit sa recomand o carte pe care eu nu am citit-o, insa despre care am citit recent o recenzie care mi s-a parut echilibrata + mi s-a parut interesanta de nivel insolit ca maniera de a aborda subiectul, Filozoful si Lupul, o memorie/autobiografie filozofica scrisa de dl Mark Rowlands, nascut in 1962 in Newport, Tara Galilor, UK, cu studii initiale de inginerie la U Manchester, care ulterior a renuntat la inginerie si s-a transferat la fac filozofie de acolo, plus a obtinut ulterior un PhD, presupun in mod corect, in filozofie de la U Oxford, si e in prezent scriitor profesionist si profesor de filozofie la U Miami, care, in timp ce lucra academic in Alabama, inca la varsta de 20 si ceva de ani pe atunci, nu chiar 30, si-a procurat un lup real ca animal de companie, si descrie in aceasta carte despre ce concluzii a tras dansul, inclusiv despre fericire om si fericire animal din acea relatie chiar reala. Chiar sunt tentat sa ma duc acum sa recomand aceasta carte in mod expres si blogger-ului Adrian Ciubotariu, care a facut si el studii de filozofie la U Iasi.

Rudolph Aspirant spunea...

erata: bloggerul Adrian Ciubotaru (fara ultimul "i")

Blogoszka spunea...

@ mosu: Ai reflectat critic. E mai mult decât supraviețuire :)

mosu spunea...

@rudolph
as vrea sa te rog (am mai facut-o o data) sa incerci sa te mentii in spiritul insemnarii initiale; comentariile tale divagheaza prea mult (si ca distanta si ca volum) si mi-as permite sa spun neinspirat de la subiectul insemnarii; voi sterge comentariile care nu respecta aceasta rugamintea

mosu spunea...

@lafee
imi pare rau sa-ti spun dar tu nu te incadrezi la categoria din insemnare; tu esti zana buna, tot timpul zambitoare si optimista; glumesc desigur cu neincadrearea, dar chiar nu inteleg cum faci...
trebuie sa fie ceva cu bagheta...

mosu spunea...

@iris
da, intrebarea e buna! dar cred ca nu avem timp sa raspundem la ea, ne grabim sa supravietuim…
mmm… si lumea nu-i nebuna, e asa cum e; NOI nu reusim sa ne adaptam la ea, oricum ar arata!

mosu spunea...

@irina
cel mai important este fim ceea ce suntem si sa traim ceea ce suntem

mosu spunea...

@blogoszka
e mai mult decat supravietuire zici?! ce-o fi?! acu sincer ar fi fost ceva pe la meci ca m-am enervat ca n-au jucat nimic… dar nu cred ca la asta te refereai… :)

BlueIris spunea...

:)
"da, intrebarea e buna! dar cred ca nu avem timp sa raspundem la ea"
Fain spus!

Totuşi, din răspunsunsul tău rezultă că eşti orientat spre adaptare.
Mă gândesc acum, oare merită să m-adaptez la lumea asta?
Merită să mă transform pe mine de dragul supravieţuirii cu orice preţ?
Nu'ş, dar mai degrabă aş spune că NU!

Dani spunea...

ezact, bine rostit. N-au sens Europenele fara echipa RO :P ...

acuma, de chiar: prea cald pentru Sanziene, ori prea tarziu. Io' astept zapada, sa le spele pe toate si sa le aseze la rostul lor :)

Blogoszka spunea...

@ mosu: te-ai îndoit, te-ai preocupat: ai făcut deci mai mult decât să viețuiești pur și simplu :)

Cora_ spunea...

Concuzia: mananci cam mult, Mosule! :)

mosu spunea...

@iris
pusesi punctul pe I; cred ca si si; nu vreau sa fiu rupt de lume, dar nici sa ma adaptez cu totul la ea; incerc tot felul de scurtaturi; si pentru asta am dulapul ala fara fund care se deschide cand spre lume, cand spre in afara ei…
nici tu nu ai alta solutie; viata e ca un fitil, odata ce a luat foc la un capat arde pana la celalalt...

mosu spunea...

@dani
daaa… ne-am fi distrat inzecit de-ar fi fost si ai nostrii acolo; tii… ce fun ar fi fost cu d-alde piti, d-alde tanase…
acu sa stii ca si eu astept zapada; exact din aceleasi motive; dar mereu imi frang dorinta caci ma gandesc la ce mizerie ramane dupa ce se topeste; minunile astea de-o zi care acopera realitatea in poleieli stralucitoare mai rau strica

mosu spunea...

@blogoszka
acu ce sa zic, se pare ca ai dreptate; da oare o fi fost de ajuns?! in fine, sa nu ne mai lamentam; trecem si asta in lista de todo-uri….

mosu spunea...

@cora
cred ca e concluzia cea mai dreapta; mananc recunosc; de trei ori pe zi chiar; si mai ciupesc si ceva intre; mereu imi zic: un fructulet, o legumita, o conopida ceva si gata, terminam cu mesele gargantuesti si pantagruelice; da pofta nu si nu; degeaba trag eu ochii de la farfurie, ca mana fuge singura; de-acu stie drumu…

Crisa spunea...

Gata.....știu :P ca să poți simți că trăiești îți lipsește plimbarea de seară, la mal de mare cu iz de tei , castan , iasomie și val de mare ;)

mosu spunea...

ei da, asta ar fi o pilua cu adevarat inzdravenitoare pentru oricine; cu conditia ca dupa aceea sa nu te afunzi inapoi in chestii nesanatoase si contraindicate...

La Fee spunea...

eh, bagheta, Mosule! noaptea dorm in borcanul cu formol! hehehe!

mosu spunea...

formolul asta e ceva care aduce optimism?! ca daca-i asa vreau si eu cateva kile...

La Fee spunea...

pentru toate vorbele frumoase pe care mi le-ai spus, pentru tine special, ia din formolul meu cat vrei ca e adus de unde se bat muntii in capete! Mai ai nevoie de trei smicele de mar dulce si totul e gata!

Cora_ spunea...

Mosule, stii ce-ti sugerez eu? Sa iesi in curte, sa faci ceva... sa spargi cimentul, apoi sa torni altul nou. Sau sa pavezi curtea cu pietre adevarate. Te vor durea toate cele, dar vei simti al dracului ca triesti. Au, au... :))

Cleo spunea...

Dar ce ti-ar placea sa faci ca sa simti ca traiesti?

Anul asta am fost multumita de multe ori pentru ca am putut sa supravietuiesc...plus ca munceam la „subteran„. Parca tot timpul trebuie consolidata temelia asta, mai mereu sunt in reconstructie.:))
O intarziata, ce mai tura-vura!

BlueIris spunea...

Da, e generoasă ideea dulapului cu scurtături.
Când am apelat şi eu la ea, mi-am primit capace pe motiv că aş lua-o razna. Acum, mi-e şi frică să mă mai gândesc.
:))

maya spunea...

E frumos si cald in casa ta, mi-a placut mult si decorul, si fotografia ta, nu vreau sa stiu daca e adevarata sau nu, lasa-ma sa cred, imi amintesti de-acasa, pana si de regulile mai stricte cu care ma incorseta bunicu, pe care tot timpul le incalcam, ziceai ceva de ziua asta pierduta, dupa mine a fost o zi cum nu se poate mai frumoasa si mai plina de pace,daca ai prea multe dintr-astea, da si mie, n-as zice nu, la schimb, cu una de-a mea, nu ai sa regreti :))

Cred ca va trebui sa tai putin din comm. ca sa se incadreze, dar sa nu-mi tai nici din degete, nici din ochi, nici din tample, nici din sufletel, daa?
cu bine bunicule, te mai astept!

mosu spunea...

@lafee
un kil sa fie atunci; tare multumesc!

mosu spunea...

@cora
recunosc ca nu-i idee foarte buna; abia ma misc si asa pe zapuseala asta; inca un pic si o sa incep sa plutesc ca astronautii aia pe luna; asta daca nu ma topesc si ma scurg printre gaurile de la canalizare…

mosu spunea...

@cleo
da recunosc; supravietuirea e esentiala; abia apoi vine traiul, dupa ce s-a asezat bine treaba cu supravietuitul, personal si al intregii colonii…
mmm… e greu de spus ce te face sa simti ca traiesti; cred ca e greu sa calculezi dinainte, abia dupa ce s-a intamplat iti dai seama; uite de exemplu aseara; am scos capul pe geam si era o nebunie de aer; sa-l intingi pe paine nu alta, sa-l infuleci si sa te lingi pe bot; curat, prosapat, pasarile se zbenguiau toate ca-n piscina, si vrabiile si randunelele si pescarusii si porumbeii… am inspirat pana am facut febra musculara la plamani…

mosu spunea...

@iris
data viitoare nu mai spune la nimeni; fa ca mine, mergi pe sest si da-i ‘nainte…
tu crezi ca la mine stie cineva de dulap?! l-am bagat in pivnita si l-am acoperit cu o musama veche si murdara ;)

mosu spunea...

@maya
bine ai venit in livada lu mosu; pomi n-am, da am povesti; zemoase si dulci; de ti-or place mai treci…
ziua asta n-a fost pierduta; cu toate comentariile si ideile adunate aici ziua asta s-a scuturat ca un cal naravas de rapciuga si a devenit armasar cu aripi ca-n poveste…

La Fee spunea...

iti dau kilul! tu sa dai smicelele de mar dulce!

mosu spunea...

batem palma

Rudolph Aspirant spunea...

Auzi, sorry, off topic, dar chiar important oarecum pt mine si referitor la indicatia de mai sus, tu chiar esti mos, adica chiar ai peste 67 de ani ? Intreb nu chiar aiurea, ci efectiv ca sa-mi pot ajusta/revizui comportamentul mai adecvat, (desi, DESIGUR, NU e absolut DE LOC obligatoriu sa raspunzi decat daca e total OK pt tine), ca eu in general cam respect persoanele in varsta, plus fata de persoanele de sex masculin in varsta chiar sunt si real oarecum intimidat, (desi mai putin decat fata de femeile de varsta adult-mijlocie, adica intre 29-67 ani), spre deosebire de persoanele in varsta de sex feminin peste 67 de ani fata de care chiar ma simt cel mai in largul meu, si ma simt efectiv cel mai liber posibil, total neconstrans de orice conventii sociale prea rigide, desi total respectuos desigur in acelasi timp ? Chiar imi doresc uneori sa pot gasi un blog scris de o doamna de peste 67 de ani in lb romana...stie cineva ? (Vorbesc serios si NU fac misto.)

Adrian spunea...

Ajungi intr-o perioada cand aproape tot ce faci, faci pentru ca trebuie, nu pentru ca iti face placere. Si ce este mai rau e ca lucrurile care iti fac placere, de fapt sunt vicii.

mosu spunea...

@rudolph
:)) esti incorigibil omule...

mosu spunea...

@adrian
foarte interesanta ideea asta cu metamorfoza placerilor in vicii... :)
stau si mai gandesc si parca tind sa-ti dau dreptate; placerile raman aceleasi, doar varsta posesorului le schimba statutul

Cleo spunea...

mmmmmm...eu zic ca interesul pentru varsta ta ajunge curand sa egaleze interesul pt salariul Escăi.
Deci, in ultimele zile sunt pe rationamente logice, daca ai 67 de ani si ai trait ca un englez trebuie ca arati ca unul de 43 de ani jumate. Ceea ce e tocmai bine pentru mine!Daca ai 67 de ani si traiesti in Ro...mi-e ca esti sub perfuzii cand scrii. Nu-i rau nici asta daca ai o asistenta draguta si tanara cu tine. Sau, ma rog, care resusciteaza bine. Important e sa torci frumos.
Ei? Acum, zi si tu daca nu ma pricep! Sa nu zici ca nu e un rationament fantastic de femeie. Inca de una periculoasa, intre 27-67 de ani. :D Ca daca nu eu, atunci cine?

mosu spunea...

mde... rationamente logice de englezoaica (periculoasa) ;)
io nu ma incadrez nici nici; mai ales din cauza de asistenta nu ma incadrez; da tu ai lasat treaba pe jumate; pai ai intre 27 si 67 sau peste?! ca sa stiu sa ridic doua degete si sa te recomand...

Cleo spunea...

Nu mai e cazul sa ma recomanzi, m-am recomandat singura. Am mai zis eu ca sunt moartea pasiunii...si-am fost!
In schimb, te-am recomandat eu desi n-am ridicat nici din sprancene.

La varsta...sunt cum e mai bine. Intre!

Neuroanchiloza spunea...

Totdeauna am zis ca pierdem prea mult timp mancand. Nasol e ca mancarea pare a fi leacul universal impotriva plictiselii pe planeta :)

mosu spunea...

:) acuma, sunt unii care mananca pe fuga asa ca mine, nu pierd timp prea mult cu masa...
nu prea face bine la sanatate, da asta e
daaaa... intre noi fie vorba e una din putinele placeri ale vietii, nu depinzi de altii, poti sa-ti satisfaci pofta (aproape) oricand, nu te costa nici foarte mult, ai la dispozitie o oferta extrem de variata intru incantarea papilelor...

Neuroanchiloza spunea...

Am eu o idee mai buna, Mosule :) Castile pe urechi cu muzicile care iti plac si pornesti pe jos de la Capitol sa zicem macar pana Pescarie(eu nu m-as opri pana la butoaie :P). Apoi te intorci tot pe jos, neaparat lipaind prin apa pana la Perla. Pe drum ai voie un Frappuccino...hai si o inghetata. Sa vii dupa aia sa-mi zici daca n-a fost fain :)

mosu spunea...

:) eiiii... tu m-ai spionat; altfel cum ai fi stuit ca stau foarte aproape de capitol?! :)
pana la pescarie n-am fost dar am fost in partea cealalta, la cazino de cateva ori pe jos in plimbare...
insa pana la butoaie doar cu cortul poate

Neuroanchiloza spunea...

Poti sa crezi ca suntem vecini, Mosule? :)) Clar ca Frappuccino ala de-ti spusei o sa-l bem impreuna odata si odata (cu permisiunea Doamnei, bineinteles).

mosu spunea...

ma gandeam eu ca esti de pe meleagurile astea, dupa cum ai zis-o cu capitol, pescarie, butoaie, dar chiar de-aici de langa nu ma asteptam... :)
sigur, Frappuccino sa fie atunci!