vineri, 13 iulie 2012

Chestii

Decizia luată mai mult în glumă într-o zi de marţi acum vreo patru ani şi jumătate de a-mi face un blog a prins un aşa cheag cum nu mă aşteptam. Nu am avut niciun gând clar atunci când m-am apucat să cercetez netul în identificarea paşilor necesari pentru a porni un blog, nu ştiam de ce fac asta şi nu aveam absolut niciun plan pentru viitorul imediat sau mai îndepărtat. Am pornit-o doar fiindcă mi-au plăcut blogurile Madelinei şi a lui Puck. Atât. Cu de la sine putere şi fără nicio implicare din partea mea blogul s-a canalizat destul de repede spre poveşti. Până să deschid blogul nu scrisesem niciodată vreo poveste, nici măcar un firicel de poveste (mmm… cu o mică mică excepţie), deşiii luasem un 10 la teza de română (doamna fiind extrem de pretenţioasă) de pe semestrul I dintr-a doişpea cu o poveste interesanta (nu ştiu dacă asta se pune, dar având în vedere că eram la mate-fizică sper ca da), aşa că decizia lui mi s-a părut un pic stranie dar m-am conformat. Între timp s-au adunat peste 500 de însemnări, majoritatea dintre ele poveşti mai mult sau mai puţin vânătoreşti. Cele mai multe scrise în joacă. Mmm... dacă stau bine să mă gândesc toate sunt scrise în joacă. Şi fără să am pretenţia că se ridică la nivelul unor texte literare, cele mai multe chiar îmi plac. Mi-e ciudă un pic că mare parte au rămas în urmă şi s-au îngropat în trecut. Aşa că vreţi nu vreţi o să mai scot din ele la lumină punând câte un link la sfârşitul unui text nou.
Mmm ... cam asta-i!

17 comentarii:

Rudolph Aspirant spunea...

Eu aplaud aceasta intiativa, mai ales ca mie mi-ar fi lene sa stau sa dau eu clickuri asa la intamplare si cine stie ce gasesc...de aceea chiar as dori cateva linkuri din cand in cand, insa cred ca ar fi bine sa le dai si o scurta caracterizare, de ex povesti cu functionari, povesti SF cu elefanti, povesti clasice repovestite modern, povesti despre vietile (interioare) ale artistilor, etc, pt ca sa stiu daca sa dau click mai departe sau nu...pe mine ma intereseaza mai mult alea despre functionari si vietile artistilor.

BlueIris spunea...

Felicitări pentru decizie, pentru perseverenţă şi - mai ales! - pentru felul în care ele s-au materializat.
Sunt nerăbdătoare să citesc.
Sunt maaaareee amatoare de poveşti, cred că ai observat deja.Iar ale tale sunt nişte mici "intrigante". Da, ştiu foarte bine ce am scris, dar eu aşa le văd.
:)

La Fee spunea...

Felicitari!
Mi-e drag sa vin la tine, Mosule!
Daa, sa ne daruiesti linkuri, mie mi-ar placea sa citesc si sa recitesc!La cat mai multe!
Cu drag, Fee

mosu spunea...

@iris
in mod paradoxal si de neinteles, de cand prima a aparut pe blog, celelalte s-au scris singure una dupa alta ca o turma de oi insirandu-se cuminti una in spatele celeilalte...
mda, si eu cred ca sunt un pic "intrigante"... :) le da olecuta de aorma

mosu spunea...

@lafee
multemsc de cuvinte;
de multe ori m-am intrebat de ce scriu si am fost teribil de incurcat cand mi-am dat seama ca raspunsul e atat de banal: "pentru ca exista cineva care citeste si ii place ceea ce citeste"... :)

Cora_ spunea...

Ce mai idee buna, Mosule, mai ales ca si eu te-am descoperit mai incoace, nu de la inceput.
La cat mai multi ani, deci!

mosu spunea...

atunci asa ramane

Neuroanchiloza spunea...

Sa-ti traiasca bloguletul, Mosule! Sa ne spui povesti faine multi multi ani de acum incolo! :)

Irina spunea...

Stii bine ca eu am rascolit prin blogul dumitale in voie, desi nu am reusit sa citesc chiar tot. Asa ca ma bucur daca ne vei lasa " firimituri" sa gasim usor drumul spre inima povestilor.
Te joci frumos cucuvintele si ele iti intorc favoarea, respectandu-te. Si desenand ceea ce noi, cei de aici, cautam si avem nevoie pentru bucuria sufletului. Bucurie vitala.
Cineva care te citeste...

mosu spunea...

@na
multumesc! :) daca o mai veni vrabiuta aia de spune povesti oi mai scrie si eu... ;)

mosu spunea...

@irina
eiii... asta e placut; sa stii ca joaca ce-ti place, place si altora... :)
multumesc de cuvinte!
aaa.... "tau"! ;)

Irina spunea...

Da, a iesit fara sa vreau. Tau! Tie! Tu!
Gata, am revenit.
Ti pup! :)

mosu spunea...

:)
ok

Lebăda spunea...

chestii, trestii si sugestii...
da' un boton de abonare la comentarii nu se poate sa primim? sau exista si nu l-am gasit eu?

Madelin spunea...

Mosule, cateodata mi-e dor de dumneata ca de caietul cu coperti albastre in care scriam povesti putin romantioase in adolescenta.

Imi pare bine ca sunt o particica din locusorul acesta.

Si felicitari pentru povestea din Revista de Povestiri! (chiar, ia sa fac eu un pic de reclama. Doamnelor si domnilor, gasiti si poveste tiparita marca Mosu in numarul 4)

mosu spunea...

@lebada
din pacate se pare ca blogspot nu are butoane de abonare; te poti abona folosind ceea ce ofera browserul; eu de exemplu folosesc firefox si are optiunea "subscribe to this post"...
daca cineva ne poate ajuta cu informatii e rugat sa dea o mana de ajutor...

mosu spunea...

@madelinu
nu doar o "particica", ci piatra de temelie pentru locusorul acesta... :)
urmatoarea poveste e si mai si; si ailalta e coapta si e simpatica...
io tot cred ca povestile ar trebui sa poata fi puse pe blog la ceva vreme dupa ce au fost tiparite; ar indrepta mai abitir cititorii spre revista; dar simina zice ca nu!