luni, 20 august 2012

Steaua pitică

E atâta frumuseţe care se scurge pe lângă noi şi se pierde fără să o băgăm de seamă, doar fiindcă suntem ocupaţi să trăim…

26 de comentarii:

Crisa spunea...

Mi-au fugit cuvintele :P ... însă tu , ai dreptate .. trăim la viteză mare și din păcate uităm să ...simțim ...să ne bucurăm de lucrurile simple ...de aroma cafelei in zorii dimineței .. de roua ce se așterne pe firul de iarbă...de zâmbetul unui copil ... de adierea dulce a vântului ....de umbra unei căpite de fân ...de parfumul obținut din flori de tei și castane .... Ufff și exemplele ar putea continua la nesfârsit :)

9 spunea...

important ca exista...pana la urma tot o va vedea cineva. ;)

mosu spunea...

@crisa
am pierdut complet sensul vietii; ne poticnim in jobul pe care nu-l suferim, in rata care vine implacabil, in discursul unui politician care acopera tot ecranul televizorului, in figurile ponosite ale oamenilor de pe strada, in tipetele vecinei de la cinci, in injuraturile baietilor de la coltul strazii, in miresmele gunoiului aruncat de la balcon...

mosu spunea...

@9
d-aia si e steaua pitica; mica-mica, da pana la urma o va vedea cineva... ;)

madalina spunea...

:)

mosu spunea...

:))

La Fee spunea...

ce romantic...
:))

mosu spunea...

ohhh... eu n-as zice ca-i romantic deloc, e chiar nefericit de-a binelea... (eu mor de ciuda)
si gata printesa calatoria prin castelele lumii?! inapoi in regatul zanei-de-dimineata?! :)

La Fee spunea...

a fost o dusa si o venita! asa de repede a trecut ca parca nici nu am fost plecata...

mosu spunea...

asa-i cu frumosul, se duce repede ca vorba aia tot ce e bun în viata e ori ilegal ori imoral ori ingrasa; dar urme dulci lasa cu siguranta acolo inauntru... :)

BlueIris spunea...

E ca şi cum ai spune că oamenii au încetat să vadă pădurea din cauza copacilor. Şi ai dreptate.
Am observat şi eu că ne pierdem în detalii nesemnificative. Şi le atribuim, cu totul artificial, însemnătate nepermis de mare.

mosu spunea...

da, ai dreptate, e ca si cum n-ar vedea padurea din cauza copacilor; e foarte bine spus; ne aplecam asupra lucrurilor care au mai multa importanta pentru trup, pentru ochi, pentru satisfacerea orgoliilor si deloc sau aproape deloc pentru suflet…
ne mana intr-un fel sau altul interesul si nu placerea pura…

La Fee spunea...

Al. Phillipide
Vis şi căutare

- Nu eşti sătul de colindat prin stele,
Prin miliardele de ani-lumină
Cât zice-se că-i drumul pân'la ele,
Chiar cu închipuirea cea mai plină
De cosmos şi de cosmo-fantezii?
- Acolo-i ţelul marii poezii.
- Ce-i marea poezie? Vorbă-n vânt
Cu care ne-amăgim; comod cuvânt
Cu care lesne-acoperi ce nu ştii.
Mai bine să ne-ntoarcem pe pământ
Şi părăsind călătoria-n vid,
Să cultivăm grădina lui Candid,
Lăsând închipuirea să măsoare
Iluzia-n continuă mişcare
A ţelurilor drumurilor lungi,
La care să visezi, să nu ajungi...
Şi poate-aici s-ar întâmpla să fie
Şi mult râvnita mare poezie
Ispititoare –
Căci totul este vis şi căutare.

1978

Din volumul „Vis şi căutare”, 1979

mosu spunea...

chiar asa, totul e vis si cautare!
si ce bine se potrivesc versurile acestea intre cele doua insemnari...

lotusull spunea...

Mosule,

sa-ti zic un secret-nesecret :)
Eu traiesc. Asa cum stiu si cum ma pricep. Si atat cat pot, inhat tot frumosul lumii ce-mi iese in drum.
Imi fac chiar rezerve, asa, sa-mi tina de cald. Iar cand patinez, mi-e suficient sa privesc in ochi de copil. Nu sa ma uit, ci sa privesc, asa pana in prasele. Si pot iar s-o iau de la capat sau in continuare - egal.
:)

mosu spunea...

lotusulle
e excelent ce spui, dar zau ca trebuie sa-mi spui cum faci! eu sunt optimist defel, dar oriunde ma uit in jur dau numai peste urat (ei hai nu numai, se mai inflitreaza si frumosul printre uratul de ansamblu); dau drumul la televizor mizerie, ma uit in jur pe strada vad oameni tristi, ma uit in jur mizerie, ma uit in case saracie, iar viitorul cenusiu…
tu ce filtre folosesti sa nu vezi uratul? cum il tii departe? cum separi frumosul din dejurimprejur?

lotusull spunea...

Pai uratul il observ si inca foarte bine. De tinut departe, nu cred ca am vreo reteta speciala, doar ca trasez foarte clar limitele intre ceea ce sunt eu si ceea ce sunt altii. Bineinteles ca figura asta nu-mi iese tot timpul si ma mai trezesc pana in gat in cate o mocirla - dar atunci am grija sa tin gura inchisa :)

Mosule, serios vorbind acuma, eu sunt ditamai omul mare. Adica din ala responsabil,muncitor, cu riduri, probleme cotidiene si alte cele. Dar am reusit sa-mi pastrez acea privire de copil. Si datorita acesteia, vad tot ceea ce este frumos. Si caut oameni la fel ca mine. Cum, necum, acestia imi tot ies in drum, posibil ca ne recunoastem intre noi :)

mosu spunea...

tare frumoasa explicatia ta; mmm... deci asa... "posibil ca ne recunoastem intre noi" :)
o sa ma stradui mai mult!

Anonim spunea...

vai mosule....

Anonim spunea...

you are soooo alive

mosu spunea...

pestisorul auriu?! :)

nemo spunea...

da mosule.

mosu spunea...

:)
eiii, cum iti mai merge?! de pe blog aproape ai disparut...

nemo spunea...

am disparut cu totul :) . ma bucur sa aud de tine, mosule. sa ai un septembrie frumos.

Joker spunea...

Nenorocirea este ca e inca stea.
:))
Ce vrei si tu, e ca la Jocurile para- pardon olimpice: nu poti sa te si intreci si sa traiesti dar sa si intelegi ceva...
Ptiu! gura paca........
:)

mosu spunea...

asa e Jokere, se pare ca nu poti si sa centrezi si sa dai cu capul... :)