miercuri, 26 septembrie 2012

Vreau să fiu hoţ

Serios, vreau să fiu hoţ! Unul adevărat. Ultimele săptămâni au fost cam încrâncenate iar următoarele se prevăd la fel. Orice ai face, oriunde te-ai învârti dai peste lipsa de cooperare a oamenilor, peste răutate, peste prostie, peste neprofesionalism, peste duşmănie, peste lipsa de respect. N-or fi toţi aşa dar gustul ăsta rămâne pe cerul gurii când rumegi seara tot ce ţi s-a întâmplat peste zi. O vai, nu sunt nici eu un sfânt dar am pretenţia că am măcar ceva bun simţ. E teribil de greu să munceşti, nu fiindcă n-ai avea un cap şi două mâini care să te ajute, ci pentru că sar din toate direcţiile beţe în roate. Grămadă! Uite d-aia m-am hotărât că vreau să fiu hoţ. Ei bine, poate nu m-aş fi hotărât aşa de uşor dacă nu l-aş fi întâlnit pe F. Nici nu ştiu cum îl cheamă în realitate, deşi mătuşa Aglaia probabil că mi-a spus cândva, dar aşa l-am poreclit eu, F, de la Fericitul. F trăieşte ca şi mătuşa în centrul vechi al Constanţei, în Peninsulă. Sunt vecini. F locuieşte peste drum, într-o casă mare boierească cu stucaturi şi coloane, cu acoperiş vechi cu olane şi coşuri de fum din pământ ars cum nu se mai fac în ziua de azi. Casa are parter şi etaj şi vreo 6-7 camere cred. Are tavan înalt, ferestre mari, iar în curtea, în care se intră pe sub o boltă înaltă, loc pentru tras căruta şi adăpat caii. E o casă cum am visat întotdeauna să am, cochetă şi cu stil. Pe F îl văd mai tot timpul când trec pe la mătuşa Aglaia, stă în faţa curţii pe bordură şi vorbeşte la telefon sau se joacă pe consolă. Acu n-oţi fi crezut că F e vre-un nabab d-ăsta scăpătat după ' 89, nu, e un om al străzii. Să tot aibă aşa între 16 şi 20 de ani, nu ştiu să spun precis şi probabil nici el. Iar casa în care stă, deşi maiestuoasă cândva, e aproape o ruină azi. Fostul proprietar probabil că a murit demult, statuI nu mai are grijă de ea, iar casa se stinge pe zi ce trece. Stau în ea vreo douăzeci de suflete, F şi vreo două trei familii de ţigani. S-au aciuiat acolo că era goală. De încălzit s-au încălzit o vreme cu parchetul ce-a ţinut cândva un palmă tălpi fine de domnişoare elegante, cu uşile grele din lemn masiv, cu cercevelele de la ferestrele ce privesc triste spre mare. Dar la casa lor s-au terminat, acum fură de la altele dimprejur, că sunt multe ca ea. Apă n-au dar aduc cu bidoane de plastic de la altă familie de ţigani două străzi mai jos, care stau tot ilegal într-o casă care are un racord ascuns la reţeaua de apă şi de unde ia tot cartierul. Cu electricitatea stau mult mai bine. Când trec seara pe acolo ard luminile în toate camerele. De asta se ocupă personal chiar F. El întinde firele din casă şi le agaţă pe stâlpi ca să ia curent. Mai vine Enelu, i le taie, ţipă la ei, dar F întinde a doua zi altele, multe, ca sârmele de rufe. F e tot timpul fericit. Nu l-am văzut niciodată trist. D-aia l-am şi botezat Fericitul. "Bună seara domnu" îmi spune el ridicând capul din telefonul ipad ultima generaţie la care butonează. "Salut" îi răspund cu ochii la jucăria care tocmai a fost scoasă pe piaţă la noi. F îşi satisface orice capriciu, nu-şi lasă nepotolită nicio dorinţă. Aseară de exemplu F stătea pe treptele de beton de la blocuşorul de lângă casa lui şi se juca pe laptop. Unul frumuşel, subţire ca o carte de vacanţă. "Bună seara domnu". "Salut mă". Mă tot mir cum face F să-şi procure chestiile astea de ultimă generaţie. Stă la uşa magazinului până când iese cineva cu obiectul pe care şi-l doreşte, îl urmăreşte până acasă şi pe urmă dă spargerea?! Probabil, altfel nu-mi dau seama cum îşi ia de la viaţă tot ce îi face cu ochiul. F trăieşte numai din furat. Dacă îi e foame se suie în autobuzul local şi când coboară două trei staţii mai încolo are deja suficient pentru o masă bună. Daca are nevoie de chestii mai serioase dă spargeri prin maşini şi prin case, apoi vinde tot în târg pe variantă sau la colţ de stradă. Mie mi-a luat o bormaşina o data şi o trusă de scule altă dată când am lăsat maşina în faţa casei lu tanti Aglaia. Nu ştiu dacă el, poate alţii ca el. Oricum băieţi finuţi, nu mi-au zgâriat maşina, nu mi-au stricat broasca şi nici n-au încercat să smulgă radioul.
F n-are de niciunele, cum vin aşa se duc toate, unele i le fură alţii, altele le strică, altele pur şi simplu le aruncă pentru că s-a plictisit de ele. "Uite mamaie ăsta o fi bun, că l-a aruncat băiatu ăla de vizavi la mine în curte?! - mă întreabă mătuşa Aglaia într-o zi arăntându-mi un telefon aproape nou şi destul de dichisit." L-am verificat. Era bun, avea şi cartelă. Era doar ciobit la un colţ. I l-am lăsat, acum are şi tanti Aglaia telefon şi nu mai trebuie să trec aşa des pe la ea.
F e eu adevărat fericit. Are tot ce-i trebuie, libertate. Restul îşi culege singur ca Adam din grădina Raiului. Nimeni nu-l întreabă de nimic, nimeni nu-l deranjează. Şi dacă mai sunt câte unii care îl prind la înghesuială fandează elegant şi le dă apoi cu tifla. Nu-şi pune mintea cu alţii mai nemernici, lasă întotdeauna de la el. Că şi alţii lasă pentru el.
"Bună seara domnu".
"Salut mă".

28 de comentarii:

BlueIris spunea...

Cinstea, o trăsătură facultativă...
Ce să zic? Parcă ar mai conta un hoţ în plus sau în minus în ţara asta...
:)
E ca vorba aceea de "duh":
"Cine-i harnic şi munceşte,
Are tot ce vrea!
Cine-i leneş şi chiuleşte,
Are...tot aşa!"



mosu spunea...

Deci imi dai voie. N-ai nimic impotriva...
Multumesc de sprijin (moral).

BlueIris spunea...

Dacă ar ţine de voia mea, te-ai alege cu o chelfăneală pe cinste. Din prima. Fără preaviz.
:))
Dar cum nu am voie să zic nimic, că nu-i treaba mea, tac şi aştept. Şi sper să-ţi treacă.

Stai că m-am prins: tu nu eşti Moşu'!
Ce-ai făcut cu Moşu' nost? Ia să ni-l dai îndărăt, aşa cum era. "Repede şi degrabă", ca să nu mă înfurii.
:))

mosu spunea...

eiii... staaai... ca n-am apucat sa pun mana pe nimic!
pe urma chelfaneala, dac-oi fi prins!
si povestea are iz de mos nu zi nu; e cu umbre de printese, cu privelisti la mare, cu inlauntruri intortocheate...

BlueIris spunea...

Chelfăneala era preventivă! Şi să nu spui că nu cunoşti principiul prevenţiei, că nu te crez.
:))
Mmmm, are. Dar numai un "iz". Dacă spui mai departe, poate mă convingi.
:)

Irina spunea...

Daca aveai macar o cat de mititica pornire spre acest narav al "fericirii" de care taman ce ne-ai povestit, nu erai aici, cu noi.
Hotii nu cer voie, nu cer parere, nu cer. Punct. Ei fura.
Mosii ne scriu povesti obidite uneori, despre ferestre triste fara cercevele, despre amaraciuni molfaite pe tacute seara, in cerul gurii.
Ma bucur ca ne esti mos.
Tu scrii o poveste plecand doar de la o initiala. Cand sa mai ai timp sa fii si hot? :)

cristina spunea...

hm :) daca ar fi atat de simplu, ne-am face toti hoti.
pornirea interioara, educatia, bunul simt ca si multe alte trasaturi sunt haturile care ne ghideaza in viata.
pentru unii conteaza destinatia, iar altii merg la intamplare asteptand un popas.
nici F. nu e fericit, sunt convinsa ca si el isi doreste ceva ce nu poate avea, ceva ce poate ai tu.
toti suntem asa. trebuie sa exista cel putin "un ceva" la care ravnim si totusi....

earthwalker spunea...

e o deosebire intre F , care isi hraneste fara multa lacomie fiecare moment din viata, si hotii bogati aia care fura cu acte in regula , care isi hranesc egoul si nebunia. dar nu stiu cum sa aleg, daca desebirea e fundamentala, sau daca atitudinea antisociala comuna, aia de urinat in capul altora cu jemanfish, e fundamentala.

mosu spunea...

@irina
:) cred ca titlul e doar un pretext; sa ridic la fileu o realitate a zilelor noastre; oameni ca F sunt multi, incredibil de multi, mai multi decat cei care muncesc; ei sunt cei care se “descurca”…
sigur, nu toti sunt “fericiti” ca F…
mda, ai dreptate, cred ca o sa ma intorc totusi laaa… nu la scris, la visat...

mosu spunea...

@cristina
F e un boem al hotilor, un individ executand continuu un spagat intre doua lumi, dar traind fix la mijloc, in golul dintre ele; F nu exista, e o intersectie de drumuri in continua miscare…
nu-i deloc la indemna sa fii F! :)

mosu spunea...

@earthwalker
asa e, F e un artist al hotiei, ceilalti sunt profesionistii…
modul de viata al lui F nu e acceptabil; in schimb cei care fura cu acte in regula cum spui tu vor fi mereu “oamenii de afaceri” ai momentului; asa e lumea, am pipait-o si eu cu buricul degetului mare, n-ai ce-i face; asa a fost din prima zi si asa va fi atata timp cat vor trai oameni…
poate in lumea dinozaurilor care ne vor urma va fi altfel…
dar atunci noi vom trai in paduri…

9 spunea...

Politicos F. ăsta. :)
Acum înţeleg de ce spune şi minte-mă, dar minte-mă frumos.
Cam aşa şi cu F., fură-mă dar cu stil. :)

mosu spunea...

cam asa e
fiecare cu meseria lui...
si printre hoti sunt artisti, oameni politicosi, bine crescuti ;)

La Fee spunea...

Iar eu te nominalizez pentru asta!
http://lafeeblanche.wordpress.com/2012/09/29/lovely-blog-award/

mosu spunea...

ta-taaaaaaam!!!
merci
:)

La Fee spunea...

Eu nu stiu cat de importanta e pentru tine aceasta nominalizare. Doar am vrut sa stiti toti, in felul acesta, ca imi sunteti dragi, ca va citesc scrierile, ca nu am mereu saculetul cu vorbe la mine, dar ca nu e zi sa nu intru macar o data la fiecare!

mosu spunea...

:) Multumesc! Cred ca acesta este un semn care indica mai mult decat prietenie, este un senm de afinitate sufleteasca...

mosu spunea...

sunt epuizat!
de o jumatate de ora ma chinui sa pun mesajul de mai jos pe blogul tau si nu reusesc...
" tort numai daca e deja taiat, altfel e pacat sa strici frumusete de constrcutie...
bezea da, d-aia care se intinde ca nugaua...
cat despre vagauna am intrat dupa cotofana cu oua de aur, poate imi pica si mie ceva, ca din furat am incercat, nu fac treaba.... ;)
da nici la oua de aur nu te lipesti daca nu cunosti pe cineva care sa cunoasca pe cineva care sa stie pe altcineva...
si din cer nu cad!"
poate e o cheita magica si n-am gasit-o eu...
imi spune si ca incerc sa pun de doua ori acelasi mesaj dar nu-l afiseaza nici macar o data! tz, tz, tz...

Neuroanchiloza spunea...

Sta pe langa Casa cu Lei, asa-i? :) Mai exista?

La Fee spunea...

Da, e de groaza lumii blogul meu!
Imi intra la spam comentariile, chiar si ale mele!
Ti-am pastrat felia de tort! Si bezele!
Cat priveste cotofana hoata care stie locurile cu oua de aur, e prietena mea!
Pregateste-te! In curand, te voi lua la vanatoare!
Sunt o bestie!
Sa ai o saptamana buna! Cling! :))

mosu spunea...

@NA
insemnarea asta e o poveste, sau in fine o impletitura de poveste cu bucati marunte de realitate cruda...
casa cu lei exista; inca mai sta in picioare ruina ce se mistuie incet; nu stiu cine a mai pus mana si pe asta; acum e "proprietate privata", daca incerci sa-ti bagi nasul printre peretii alunecand apare imediat un bodyguard si-ti spune sa-ti iei talpasita...
asa sunt foarte multe dintre cladirile din zona, chinuite, bolnave, parasite, batjocurite...
dar vaz ca stii zona; hmmm... da, da, parca ziceai ca esti de pe-aici :)

mosu spunea...

@lafee
daca ai pile la cotofene eu astept cuminte un semnal...
de lupta!
bestie.... bestie.... bestie... hmmm... asta nu prea se potriveste cu bezelele...
poate trestie!

Cotofana hoata zisa si La Gazza Ladra spunea...

Pai recunosc|! Uneori sunt o trestie, alteori sunt o bestie, deh!
Cand auzi ca fluier de trei ori scurt, inseamna ca am prins cotofana hoata!
Gata, iat-o, Domnia Ta, leag-o fedeles!
http://www.youtube.com/watch?v=uYxfI2Hj7_0

mosu spunea...

:) faina cotofana...
si glaaaaasul.... de privighetoare ;)

cristina spunea...

:)))
Am stat un an sau doi pe Aristide Karazali in peninsula. Poate chiar in casa ocupata de Fericitul (am auzit ca batrana care avea casa a murit intre timp).

Draguta zona, dar cu prea multi Fericiti in ea inca de pe atunci (anii 90 la inceput).

In legatura cu povestea lui de viata, ce i-ar lipsi Fericitului ca, in loc sa-si savureze bucatica de rai cu care s-a procopsit, sa-si distruga zilele mergand la munca?! Asa ca subscriu si eu ca ar fi o alegere buna si pentru tine. Stai prin preajma, sau trebuie sa te muti la matusa ca sa ai vad bun de turisti?

windwhisperer spunea...

era de mult o zicere :
* cine fura azi un ou, e un bou*
unii s-au * desteptat* ;)
accept sa fii doar * hotul de biciclete * ;)
xxx, toamna blanda , mosule!!!
sa-ti fluture gandurile ca pletele de nomad-si sa rasune ca salbele mandrelor ;)
xxxj

mosu spunea...

daca batrana care avea casa a murit intre timp atunci acolo stau acum tot tigani; cred ca de-acolo aduceau ai mei (si tot cartierul) apa… :)
e incredibil cum a fost acaparata usor usor zona (extraordinar de frumoasa de altfel, probail cea mai frumoasa din oras) si a devenit un ferentari al constantei…

cu “fericirea” sa stii ca nu-i asa usor cum pare la prima vedere; am incercat si eu sa fac ca fericitul si sa-i sparlesc unui barosan portofelu in autobuz, da s-a prins gusteru si-am dat rateu; m-au alergat aia trei statii, de-mi iesise si sufletul din mine si nu s-au oprit decat cand l-am aruncat peste cap… ;)

mosu spunea...

suspinatoareo
uite la asta cu bicicletele nu m-am gandit, e o idee buna, desi la cati biciclisti mai circula pe la noi ar insemna sa mananc doar o data pe saptamana; si atunci doar parizer cu paine...