sâmbătă, 6 octombrie 2012

Anul stelar şi tuica de Topoloveni

Jumalul Comandantului - Anul stelar 20415

Comandantul Pascu zâmbi melancolic. După socotelile sale trecuseră fix o mie de ani de când părăsiseră Terra la bordul primei nave spaţiale 100% româneşti. Fusese o toană de-a lui Ponta. Băieţii de la ARCA trimiseseră în spaţiu în anul terestrial 2008 un balon de cauciuc de care spânzuraseră un aparat foto ce făcuse pe automat primele fotografii româneşti din stratosferă. Apoi, doi ani mai târziu, tot ei veniseră cu macheta prototipului unui avion neaoş capabil să iasă din atmosfera terestră şi să zboare deasupra ei cu viteze nemaiîntâlnite. Dar cum banii se terminaseră pe reclamă ARCA trebuise să caute sprijin la guvem pentru construcţia propriuzisă. Ponta le-a zis că le dă banii cu condiţia să scrie pe avion "Băsescu e un bou", ca să vadă şi Merkel şi Barroso şi toată Europa care e de fapt realitatea reală, ci nu aia pe care o tot împroaşcă Monica şi cu Cezar pe la Bruxelles. Pe urmă s-a mai gândit şi i-a venit o idee şi mai bună. Da’ dacă în loc să vadă toată Europa care e realitatea ar vedea tot Universul?! Şi a cerut un motor mai mare şi mici schimbări în carlingă, astfel încât să se poată împături aripile şi despaturi scaunele ca să se facă pat, transformându-se astfel la nevoie în navetă spaţială. Şi s-a transformat. Ţine minte ca mai ieri cum Antonescu s-a opus vehement să scrie pe fuzelaj "Băsescu e un bou", că a zis că nu se cuvine, aşa că au decis în cele din urmă să boteze nava HuoBăse. Când i-a văzut numele prima dată sclipind în soare acolo pe fuzelaj, scris mare cu litere tricolore, a crezut că e o copie ieftină turcească după HugoBoss. Abia când s-a apropiat a înţeles ca era vorba de un mesaj politic şi atâta tot. Băse s-a opus degeaba în CNAP căci guvemarea a contracarat în AGVPSMS şi a luat o hotărâre definitivă în MDTC, care a fost apoi validată în FHCS şi declarată irevocabilă în MLPTS. Aşa că la lansare alături de Pontonescu stătuse şi Băsescu care după ce scăpase din cele cincisprezece încercări consecutive de demitere, făcuse pe dracu în patru şi îşi prelungise cu suport popular ultimul mandat pe termen nelimitat, urmând ca limitarea să o facă cu proxima ocazie o Comisie de Analiză a Oportunităţii Prelungirii Mandatelor Prezidenţiale al cărei şef era.
- Hai dragă, nu vii la masă, c-am făcut nişte ouă cu jumări de-ţi lasă gura apă. E duminică azi, ce naiba, le lăsăm dracu de chimicale la tub şi mâncăm şi noi ceva sănătos - se auzi un glas suav de dincolo de copertina ce separa biroul comandatului de sala principală.
Comandantul Pascu înşurubă capacul stiloului, îl lăsă pe birou şi porni către masă. Fusese o idee excelentă să accepte la bord cele zece găini şi doi porci chiar dacă asta însemna defapt dublarea greutăţii avionului. Dar iată, din când în când puteau savura o masă ca pe Pământ. Georgeta, comandantul adjunct, proprietara glasului suav de mai adineauri, a insistat să ia şi o vacă, dar el a convins-o că laptele din comerţ tot din praf e făcut, iar brânza din cretă şi aracet, aşa că ea a cedat în cele din urmă şi au luat vaca la cutie. Comandatul Pascu o privi cu ochi duioşi cum îi pune ouăle mirosind îmbietor în farfurie. Era frumoasă. În cei o mie de ani petrecuţi cu viteza luminii nu se schimbase niciun pic, chiar dacă de 498 devenise mamă. Iar piercingul din limbă şi tatuajul cu "“veni, vidi, vicious” de pe umărul stâng, ăla care semăna atât de bine cu ecusoanele din marina militară americană, o făceau atât de senzuală încât în fiecare seară încerca i-l dezlipească cu buzele umede. Ce s-ar fi făcut fără ea?! Expediţia practic n-ar fi existat! Ştia desigur că fusese amanta subsecretarului de stat pe probleme de sateliţi, drone, nave spaţiale şi extraspaţiale iar mai apoi a secretarului de stat pe probleme aerospaţiale, pentru ca în cele din urmă să ajungă amanta ministrului transporturilor pe care îl înşela periodic cu un culturist brunet şi cret cu faţă de ciocan pneumatic. Dar aşa e în viaţă, trebuie să te lupţi pentru fiecare treaptă, pentru fiecare centimetru de teren. Georgeta înşurubă capacul la borcanul cu jumări şi-l scoase pe hubloul-frigider. Marele avantaj al Cosmosului îl constituie faptul că nu-ţi trebuie frigider. Scoţi ce-ţi trebuie pe pervazul hubloului şi e congelat instantaneu.
- Hai gata, e timpul de-un somn – decretă Georgeta, curăţând masa cu peria de firimituri.
Comandantul zâmbi. Problema asta a timpului fusese întotdeauna o poamă acră. La început şi-au potrivit ceasurile după GSP, dar când au ieşit din raza de acţiune a Pământului lucrurile s-au complicat. Nu tu Soare, nu tu Lună, nu tu sateliţi artificiali, s-au dus dracu punctele de reper. Stele erau o mulţime, dar ce folos, vâjâiau pe lângă bordul navei ca frunzele uscate în furtună. După cinci zile de incertitudini comandantul a hotărât că trebuie făcut ceva. Exista desigur la bord un computer care tot afişa în colţul din stânga jos o dată şi o oră, dar nu se puteau baza doar pe indicaţia aia îngustă. Aşa că in lipsa oricărui alt sistem de încredere timpul fu stabilit pe baza orelor de somn executate într-o săptămână şi mediate. A trecut un somn, s-a dus o zi, au trecut trei somnuri, s-a dus trei zile, au trecut nouă, s-au dus şapte. Da, da, s-au dus şapte căci atât comandantul cât şi secundul obişnuiau să tragă la aghioase după mesele de prânz din weekend stropite cu coniac de Murfatlar şi ţuică de Topoloveni. "Ajută la odihnă şi la digestie iar în condiţii de imponderabilitate este esenţială o digestie funcţională" îl susţinuse medicul expediţiei când ceruse o suplimentare de fonduri pentru anumite articole esenţiale unei deplasări de asemenea anvergură. Cum însă rezervele de digestiv şi de calmant se împuţinau comandantul era din ce în ce mai îngrijorat cu privire la timp. Timpul era în pericol. Fundul lăzii de ţuică însemna practic şi capătul timpului. Căci nu-i ţuică nu-i somn, nu-i somn nu-i calendar, nu-i calendar nu-i timp. În fine ceva timp ar fi fost, dar ar fi flendurit aiurea, cum flendurea farul din stânga după ce îi lovise manivela aia rusească ca din senin taman când el îi scosese căştile şi o trăsese în poală să se mai giugiuleasca un pic. De multe ori se rugase la Dumnezeu să dea peste ei o navă extraterestră, ba chiar şi una sovietică. Precis ar fi găsit rezerve de băutură mai mari la bord. Ei nu prea ar fi avut ce să le ofere, poate doar nişte ouă proaspete şi nişte şorici, dar o soluţie s-ar fi găsit. Ba chiar Georgeta se oferise imediat să rezolve problema când auzise despre frământările lui "Lasă dragă că mă ocup eu. Dacă e şi frumuşel scot untu din el, poa’ să fie şi d-ăla verde" spusese ea clipind ingenuu din gene şi comandantul ştiuse că trebuie doar să-i găsească căci problema comercială era ca şi rezolvată.
Iar timpul putea fi salvat!

21 de comentarii:

La Fee Blanche Contesa de Chou-Fleur spunea...

Data stelara 20467, Brumarel,
Comandante,
Cu prima prastie din dotare intoarsa din razboiul din Afgansistan!!!, va trimitem toate proviziile mentionate in jurnalul de bord. Speram ca bravul nostru sergent, Bob Ica, singurul porumbel calator din dotare, care nu a iesit inca cu ordonanta, sa va aduca mesajul fix la bord...
Tranzitia, Comandante, are exigentele ei...
Traiasca Revolutia Tehnico-Stiintifica!

mosu spunea...

Data stelara 20467, Tulburel,
ooo… nici nu stii cat ma bucur sa intalnesc un prieten vechi pe aici prin pustietatile astea abisale, printesa! mi s-a parut mie ca v-am vazut bolidul in retrovizoare dupa ce am cotit pe langa ursa mare si ursoaica mica luna trecuta, da am crezut ca dupa ce contele a dat peste navetu lu putin pe calea votcii, de-au platit aia de la “astra si astru” de s-au stins pe polita de asigurare, n-ati mai iesit parasolar; iar intalnirea cu domnia ta a fost cu atat mai placuta cu cat ultimele sticle de tarie, lacrimile alea doua ale lui ovidiu pe care mi le-a strecurat viitoarea soacra in san cand sa-mi pun casca pe cap pe rampa de lansare “sa aveti si voi acolo copii sa va incalziti cand o fi mai frig” taman s-au terminat; sa stii ca lada de courvoisier de la domnia ta e la loc de mare cinste langa reactorul nuclear si promit ca ultimul pahar o sa-l bem impreuna la intoarcere…
drum intins!
TRTS!

La Fee Blanche, Contesa de Chou-Fleur spunea...

Data stelara 20468, Brumarel
Comandante,
un prieten bun mi-a zis sa numar pana la 8, inainte de a a lua orice decizie pe lumea asta. De aceea m-ati vazut in retrovizoare! Am vrut sa numar lent, sa nu ma grabesc! Asa ca fara graba, am ajuns pana-n Ursa Mare, Mare!
Nu va faceti griji in privinta courvoisierului! Am sub calota glaciara un vagon de sampanii si, cum ne ameninta astia ca topesc calota sa scoata petrol, ma gandesc sa depozitez pe brava dumneavoastra nava micul meu tezaur! Asa ca vom bea in curand, comandante, cu toata efervescenta!
Bule si Bulbuci!

mosu spunea...

Data stelara 20468, Tulburel
ooo, contesa… daca-i tot dom perignonul acela pe care l-am baut la ziua contelui atunci merita toata atentia universului; de-or topi astia calota il dosim intr-o gaura neagra pe care am descoperit-o eu sub roata a cincea de la caru mare; i-am pus trei obezi in buza s-o tin ascunsa de ochii lumii…

La Fee Blanche, Contesa de Chou-Fleur spunea...

Data stelara 20469, Brumarel
Comandante,
Nu mai stiu ce am baut la ziua contelui! Vai mie!
Dar cu gaura neagra nu stiu ce sa zic! Ar trebui sa gasesti o gaura de vierme!
Roata a cincia de la car? Ooo!
Trimit un obuzier si doi dorobanti stelari!
Caru Mare-i si mai Mare!

mosu spunea...

eeeei contesa…. gauri de vierme am avut vreo trei, in merele alea de le lua vasilica intr-o punga de-un leu in drum spre aerodrom ca s-avem de rontait pe drum, macar pana iesim din calea lactee; ca i-am si zis “mere d-astea viermanoase ti-ai gasit si tu ma fata?! nu ieseam noi din galaxie si mergeam la aprozaru lu maritenii aia mici si verzi care au mere mari si rosii ca lubenitele de dabuleni?!; ce daca-s crescute cu chimicale, sunt rotunde si frumoase de pus in vitrina si tin si o mie de ani neintoarse”
asa ca de gauri de vierme nu mai vreau sa aud; mai ales ca toate astea de le avuseram erau infundate!
ps: :) nici nu ma mir contesa ca nu-ti mai amintesti ce ai baut; cred ca nimeni nu-si aminteste cu exceptia contelui care era drept si senin ca un far...

La Fee Blanche, Contesa de Chou-Fleur spunea...

Data stelara 20469, Brumarel

Da de unde stii, comandante, faza cu contele? Ooo! Ai vazut hologramele!
Ce-i drept e drept! Contele e farul meu. E si foarte ingaduitor cu Domnia Mea, ca altfel o va tine tot intr-un bors de frunze de plop! Regret ca nu imi amintesc cum se scrie in franceza asta! Mon dieu, sunt amnezica de la o vreme! Ala micu, Alzheimer, ascunde totul de mine!
Cer Senin!

Rudolph Aspirant spunea...

As fi vrut sa scriu si eu un compliment fata de textul articolului principal, dar mi-a fost cam jena sa intrerup aparte-ul !

Cleo spunea...

In anul stelar nici regrete nu sunt...totul e concret.

mosu spunea...

@La Fee Blanche, Contesa de Chou-Fleur
eu stiu (aproape) tot; din pacate nu ma pricep ce sa ce fac cu asta...

mosu spunea...

@rudolph
uite ca se intrerupse singur...

mosu spunea...

@cleo
aparent in haul timpului se dilueaza si regretele pana la disparitie; in realitate si asta este o iluzie, caci de peste umar ne pandeste invariabil calea lactee, deci musai sa ni le ducem toate, nu scapam de nimic…

La Fee Blanche, Contesa de Chou-Fleur spunea...

Firul a fost intrerupt potrivit ritualului povestirii...
"cand zorii se ivira, Sheherezada sfioasa, tacu..."
to be continued...

mosu spunea...

ba cred c-o fost intrerupt mai degraba de salele mele care-si cautau drum catre un pat sa-si odihneasca batranetile, da cum n-ar da deloc bine sa spunem asa s-o lasam momentan pe seama ritualului povestii Sheherezadei... ;)

La Fee spunea...

Vezi, Comandante? Sa dam realitatii o spuza de magie...

mosu spunea...

asta incercam amandoi, nu?! :)

La Fee spunea...

Da, asta facem!

Digodana spunea...

No,.... Eu, in calitate de Ursa (Mare), consemnez ca am vazut nava spatiala cu ceva pictat in trei culori...nu se vedea bine ce scria pe ea ca era dat jos tot scrisul... praful stelar o fi de vina si vo' doi -trei meteoriti. La inceput n-am prea inteles ce obiect este, ca n-am vazut de cand is asa o arate, ca un vierme obosit si ruginit de care atarna cu mii de sfori tot felul de obiecte care pluteau in jurul lui... O insotea un fel de...ceva ce n-am mai intalnit pana acum... dar am aflat ca voi pamantenii ii spuneti miros... La inceput a fost ciudat, apoi, studiindu-va, am inceput sa le pricep... de jambon afumat, de vinisor, pe diferite categorii, de la brumarel la tulburel si alte sardoneuri, de fructe, de legume, de haine proaspat spalate (harnica fata aia a voastra, da ciudata idee sa scoata hainele la uscat pe sfoara dintre antene). V-am urmarit cu interes in drumul vostru prin spatiul meu si mi-a dat de gandit pentru urmatorii mii de ani... Sper sa ma vizitati si la intoarcere...
N-am inteles unde mergeti si cu ce scop, dar sunteti simpatici, astrele fie cu voi!

mosu spunea...

musai sa ne vedem la intoarcere ca avem nevoie de vreo doua lampi pentru computeru de bord, de se arsera cand trecuram cu roata peste bariera sonica, ca i-am spus lu geta s-o lase mai usor cu acceleratia da stii cum e femeile, is inebunite dupa viteaza si bolizi...
dam la schimb niste corcoduse acre bune da bors din corcodusu plantat de geta din samburele ala care-i ramasese intre masele cand se urca in aeronava si-l planta in rezervoru de oxigen dupa ce iesiram din stratosfera si ramase numa namol pe fundu lui, da daca le lasati vo juma de ora in nor de microunde se fac rosii si dulci de poti face un compot mamamama...
auzi, de pampersii lu ala micu nu ii vazurati cand trecurati cu navetu si ierau hainele la uscat, ca mde or fi ei de unica folosinta da noi ii mai refolosim ca nu luaram decat trei pachete si-i mai scoate geta pe fereastra sa-i spele ploaia de stele...

digodana spunea...

Mosule, toti vecinii mei, de la etajul 5 pana la etajul noua te blagoslovesc :)si pe minee ma injura pana la a 3-a generatie de pe linie materna...
Am tras niste hohote de ras din alea Digodanice, de mi+am trezit si copiii si daca nu ii trezeam eu ii trezeau bataile in tevile de la calorifer, care la un moment dat se auzeau stereo, de sus si de jos, cale de vreo 2 etaje...
Am ras cum de mult n+am mai facut-o...
Auzi...corcoduse si pampersi spatiali :)))))))

mosu spunea...

zi-le lu vecinii sa-si faca abonament la navetu nostru, ca-i plimb gratis si dam si cate o corcodusa spatiala de caciula la iesire, stii tu, cum se dau bomboanele alea pe farfurioara la restaurant…
si tu sa nu razi prea tare ca se umfla stomacul si cu imponderabilitatea asta nu stii cum te imping curentii cosmici ca pe un balon si te ratacesti in spatiu… ;)