vineri, 16 noiembrie 2012

Cele cinci vieti ale bărbaţilor

În evoluţia sa bărbatul trece prin cinci stadii. Acestea sunt foarte bine definite şi conturate. Anii pot varia uşor dar caracteristicile stadiilor prin care trec nu.
a) Bondarul
Primul stadiu din viaţa unui bărbat este cel de bondar. Până la vârsta de 25 de ani bărbatul este un libertin, un frivol, un nestatornic. Zboară lipsit de griji din floare în floare culegând polenul de pe fiecare stamină întâlnită în cale. Se împerechează la întâmplare cu tot ce are o pereche de... aripi şi zboară: gărgăriţe elegante, libelule cu trup zvelt, fluturoaice sulemenite în culori îmbietoare, musculiţe ameţite, albine aşezate şi harnice. Nu-l interesează viitorul, nici măcar ziua de mâine, ci doar clipa, pe care o trăieşte arzând ca o făclie de magneziu. Grijile sunt undeva departe, munca nu i se pare o prioritate, familia e o piatră de moară (cu excepţia cazurilor în care posedă depozite de polen adunate cu trudă, caz în care se înfruptă cu voioşie din agoniseala bondarilor bătrâni). Caută să-şi schimbe în fiecare an nu numai aripile dar şi întreaga caroserie sub care să dosească un motor cu tot mai mulţi cai putere, care să impresioneze lepidopterele ce-şi flutură pleoapele încărcate de rimel din jurul său. Trăieşte cu patimă azi pentru a cădea în letargie mâine, se luptă cu furie poimâine, pentru a-şi linge liniştit rănile o zi mai târziu. Are o evoluţie aleatorie şi zigzagată ca o picătură de fosfor într-un pahar cu apă. Nu are niciun plan, niciun ţel, nicio certitudine. Viaţa i se pare frumoasă şi fără de sfârşit.
b) Castorul
După perioada zglobie de bondăreala bărbatul capătă încet încet raţiune şi instinctele sale primordiale îşi fac loc către suprafaţă. Bărbatul începe să-şi caute perechea şi să-şi construiască un adăpost sub cer. Astfel el intră în perioada de construcţie, de asimilare. Are încredere neţărmurită în forţele sale, este convins că poate răsturna lumea cu braţele şi mintea sa, nu pregetă să se implice în tot ce îi poate aduce un avantaj chiar dacă adesea efortul e mare şi câştigul e mic. Redefineşte apăsat contururile lui “al meu” luptându-se cu toată lumea pentru ceea ce crede că i se cuvine. Construieşte cu furie, uneori fără să fie înţeles de către cei din jur, căci fiecare are în cap propria sa imagine despre ce înseamnă "a construi" şi cum ar trebui să arate "construcţia". Nu ezită să lucreze în acelaşi timp pe mai multe planuri, la mai multe baraje, fără să simtă oboseala. Este puternic şi frumos, deşi nu-l mai interesează atât de mult nici una, nici alta. Îi place să fie respectat, se aşteaptă ca efortul să-i fie recunoscut şi apreciat şi tânjeşte în ascuns după tandreţe. Îşi iubeşte castoriţa şi căstoreii şi face eforturi ca ei să nu ducă lipsă de nimic. Este de fapt un visător, căci are dorinţe şi speranţe mai mari decât poate duce şi când va ajunge să-şi definitiveze "construcţia" va constata dezamăgit că n-a ajuns acolo unde a visat şi că totul e de fapt deşertăciune.
c) Popândăul
Acesta este punctul în care bărbatul trece în stadiul de popândău. Acest stadiu se atinge undeva în jurul vârstei de 40 ani. Din cauza dezamăgirii despre care aminteam acest punct de inflexiune din viaţa bărbatului a căpăt şi denumirea "criza vârstei a treia sau a popândăului". Bărbatul intră din etapa dorinţelor, a faptelor, într-una a dezamăgirilor, a neputinţei. El începe să fie supărat pe şef, pe colegi, pe vecini, pe autorităţi, pe UE, pe popândoaică, ce mai, pe întreaga lume. Se consideră adesea un nedreptăţit, fiind bulversat de dezechilibrul dintre ceea ce crede că poate face şi ceea ce poate face cu adevărat. De pe culmea pe care se află vede în sfârşit capătul drumului şi aceasta îl sperie atât de tare încât se adăposeşte deseori în vizuini săpate sub pământ, de unde scoate capul doar când se linisteşte şi consideră că toate pericolele au trecut. Nu mai are nici frumuseţea crudă din tinereţe, nici puterea din perioada de castoreală şi se simte lipsit de voinţă şi de vlagă. Devine temător, nesigur, incapabil să-şi ducă la îndeplinire planurile prea mari şi prea grele. Mai toate îi par dificile, inutile, scumpe. Intră deseori, ca din greşeală, în vizuini străine din dorinţa de a-şi linişti tremurul sufletului şi a-şi topi frustările, căutând un suflet care să-i dea măcar iluzia că-l înţelege. Căci altfel nimeni nu o face. Şi nici nu ar avea cum atâta timp cât nici măcar el nu ştie ce vrea şi nu se înţelege pe sine. În mod cu totul de neînţeles pentru cei din jur ajunge să concubineze, el care pare atât de pământean, cu vieţuitoarele cerului, cu vrăbii zlobii şi gureşe, cu pitulici zvelte, cu pupeze colorate, cu porumbiţe delicate, pe aripile cărora se simte în al nouălea cer.
d) Cerbul
Etapa de popândeală se încheie undeva în jurul vârstei de 50-55 de ani când bărbatul devine cerb. El capătă în sfârşit echilibrul dorit. Nu mai e puternic ca leul sau elefantul, nu mai e frumos şi agil precum calul sau tigrul, dar devine semeţ şi demn. Nu se mai vaită, nu mai cerşeşte, nu mai are speranţe deşarte. Se înşurubează în realitate fixându-se cu copitele mari şi puternice în pământ. Devine conştient de calităţile şi defectele sale pe care şi le asumă şi îşi pune cunoştinţele şi aptitudinile în slujba turmei. Este deseori căutat de cerbii cu corniţe moi pentru sfaturi şi ajutor iar el este încântat să le ofere. Este adesea "animalul din umbră" care nu mai apare în liminiş dar căruia îi place să controleze jocurile. Acceptă fără ezitare lupta atunci când consideră că are dreptate şi are argumente, cerbii fiind adesea văzuţi de celelalte vieţuitoare arcuindu-şi coroanele în încleştări mândre. Se împerechează pe sub creste de munte cu ciute firave ce se învârt în jurul lor sperând că vor prinde ceva forţă şi energie dacă se adăpostesc sub coarnele lor rămuroase. Virilitatea încă zvâcneşte în el. Simte cum întinereşte şi deşi trupul îi seamănă tot mai mult cu cel al unui copac cu scoarţa crăpândă, sufletul capătă ramuri tinere şi fragede. Cerbul se simte liber şi liniştit, căci nu mai are nici grija adăpostului, nici a zilei de mâine, nici a urmaşilor care curg unul din altul ca sămânţa din pin şi pinul din sămânţa subţire. Se consideră încă în putere, deşi ştie că nu va mai dura mult, căci o simte cum se scurge din el picătură cu picătură.
e) Şarpele
Şi când toată puterea s-a scurs bărbatul devine şarpe. Nu mai are braţe cu care să construiască, nu mai are picioare cu care să se înfigă în real, nu mai are nici trup. Nici simţurile nu-l mai ajută. Din animalul fălos care era odinioară mai rămâne doar capul. Maşinăria funcţionează perfect, poate puţin mai lent, dar mai precis, fără erori subiective. Face conexiuni, leagă prezentul cu trecutul, ce-a fost cu ce-o să fie. Gândeşte lucid şi împarte bucuros sfaturi şi poveşti celor dispuşi să-l asculte. Se târăşte dintr-o lume în alta, alunecă pe sub uşi, pe sub cercevelele ferestrelor, ca un gând despre trecut. Ochii îi sunt încă mari şi strălucesc mai tare ca niciodată. Acolo s-a strâns toată energia sa, toată puterea, toată voinţa. Este adesea nebăgat de seamă şi călcat de cei ai casei pe coadă, pe care o pierde deseori, încercând cu migală să-şi croşeteze alta imediat ce descoperă pierderea. Nu vrea să fie o piedică în calea nimănui şi de aceea coboară încetişor spre cimitirul elefanţilor unde nu va ajunge niciodată căci va fi strivit până acolo sub tălpile uriaşe şi grele ale acestora.

29 de comentarii:

9 spunea...

Perioada cat e cerb nu esi cea de...,,boncaluiala,,? :)

cristina spunea...

Intelepte soapte :)

mosu spunea...

@9
:) ba cam e! si de boncaluiala si de benchetuiala...
pana la cerb mai boncaluieste el dar mai in soapta, cand ii cresc cornele insaaa... ;)

mosu spunea...

@cristina
eee... tare mi-e ca o sa sara societatile secrete ale barbatilor la gatul meu, ca am dezgropat secrete bine pastrate de secole si le-am facut vant in lume...

cristina spunea...

Hmmm....nu le-as numi secrete. Le-as numi adevaruri :)
Sunt niste adevaruri marturisite in favoarea voastra, a barbatilor.
Daca o femeie iti cunoaste "evolutia", ii este mai simplu sa te inteleaga :)

earthwalker spunea...

vorba profului meu de germana cand am repetat dativul si acuzativul " woher? wohin? wo?-la ce bun tot teatrul asta?"
dar pe ale femilor le-ai dibuit?

Dan spunea...

Eu stiam doar de trei vârste:
- Pâna pe la 40, tânar;
- De la 40 la 60, înca tânar;
- Dupa 60, "vesnic" tânar.

Oricum ar fi, stam mult mai prost decât pisicile...

mosu spunea...

cristinooo
tu tii cu ursu!

desi esti ursoaica...

mosu spunea...

earthwalker
acolo nu ma bag ca presimt c-o iau pe coaja... ;)

mosu spunea...

@dan
am uitat sa adaug ca si bondarul si castorul si popandaul si cerbul si sarpele sunt toti tineri; abia le mijesc tuleiele in barba ;)

Rudolph Aspirant spunea...

Zau, parca preferam porc ssu mai ales tauras decat lista asta de animale, mai ales castorul, popandaul si sarpele ma dispera, (ca cerb parca e cat de cat tolerabil, daca depunem efortul de a ne gandi cu atentie la tata lui Bambi, iar bondar, mai bine zis trantor, desi imi displace si asta, ca e totusi insecta, a trebuit sa imi recunosc sincer conditia prelungit imatura si sa ma impac cu ea). Eu mi-as dori chiar sincer sa sar de la bondar direct la cerb daca ar fi posibil.

floungureanu spunea...

...aha, deci sa ma consolez cu gandu ca la un moment dat va deveni si al meu sot, cerb; dapai si daca nu ne sincronizam?poate eu voi fi vultur?:))

cristina spunea...

Intotdeauna am tinut cu ursul ;)

mosu spunea...

@rudolph
acuma vrrei nu vrei astea sunt! si nici nu poti sari peste ele...
eventual se mai pot concentra...

mosu spunea...

@flo
de bodarel fuse? castor fuse? popandau fuse? daca fu inseamna ca vine si cerbul... :)

mosu spunea...

@cristina
cam da!

belgianca spunea...

excelent! atat pot sa spun. :)

mosu spunea...

:) ma bucur ca ti-a placut, mirona! da ai recunoscut ceva castori, popandai, cerbi, pe strada?!

io-n Dushu Tau! spunea...

:)) adevarat!

Irina spunea...

E ciudat cum termenul de " cerbicie" deriva din frumosul substantiv "cerb". Si mai e si feminin. :) Dar cerbul din descriere nu are apanajul acestor indaratncii ce deriva din defintie.
Are intelepciunea experientelor impaturite cuminti in bagajul vietii.
Nu pot spune decat ca, trecand cu privirea peste aceste etape riguros expuse, le pot atribui cate unui personaj ce a trecut prin viata si sufletul meu. Si ma amuza, fiindca de acum o sa mi-i amintesc ca Bocanila, Popandel, Castorica. Cerbii sunt rari. Le vezi siluetele de singuratici in desisul padurilor in care doar ei se avanta. Si ii admiri.
Cat despre Sarpe, cred ca din pielea lor se croiesc hainele de bunici.
Se pare ca e destul de dureros, mai ales cand se face tranzitia de la o etapa la alta. Trebuie ca ii doare fiecare por de piele, mai ales cand se leapada de imbracamintea veche ce incepe sa ii stranga. Cine a spus ca e simplu sa fii barbat, ar face bine sa te citeasca.

mosu spunea...

@dushu
ooo... n-avem nicio indoiala ca e adevarat, am spus-o din capul locului, abateri la ani mai accept dar la popandai nu... ;)
multam de sprijin... :)

mosu spunea...

@irina
acum, in fiecare etapa sunt o varietate de manifestari ale trasaturilor primare; unii se simt mai bine in pielea lor, altii mai putin bine, altii incearca sa-si leapade pielea si si-si faca de cap...
dar nu tine! :)

BlueIris spunea...

Stai că nu citii tot, că mă răpuse un hohot de râs. După ce-mi revin, mă bag la despicat firul in patru. Da'-nainte să ascund armamentul din dotare. Că poate-mi vine să-i ofer animalului din bătătură o "bomboană" cu cuiul scos. :)

BlueIris spunea...

Cinci vieţi aveţi? D-aia sunteţi aşa "greu de ucis", nu?
:)
Dap, e corectă clasificarea pe care o faci.
Totuşi...nu m-ai lămurit: când e porc bărbatul?
Fiindcă nu degeaba s-a lansat şi a prins afirmaţia că toţi bărbaţii "e" porci.

mosu spunea...

:) nu te lasi, nu te lasi...
pai raspunsul la dilema ta e simplu: "daca toti barbatii e porci" atunci nu e niciunul, problema e a ochiului care priveste...
stii vorba aia "the beauty is in the eye of the beholder", cam asa cu barbatii... ;)

catherine spunea...

excelent, moşule!
hmm, deci aşa care-va-să-zică, stau cu popândăul în casă, prin urmare sunt o popândoaică... :))

mosu spunea...

mmm... nu stiu de ce dar as zice ca la voi e vorba mai degraba de concubinaj (n-o lua ad litteram); el da, popandau cu P mare, dar tu cred ca te incadrezi la "vieţuitoarele cerului"...

BlueIris spunea...

Moşu', vrei să mă faultezi la logică?! Păi atunci, doar în ochii tăi ei sunt...ca mai sus. În ai mei, "e" porci.
:))
Dacă devenim mai pragmatici şi spunem că toţi bărbaţii "e" porci, atunci ei nu mai"e" cerbi, popâdăi, sau bondari. Nu mai "e" ni'ca, decât porci.
:)))))

mosu spunea...

corect! deci vezi?! problema e cu ochiul privitorului...
mmm... acuma nu stiu ce sa zic, da porci nu e sigur; ia imagineaza-ti tu cum ar fi sa-si sape porcu galerie sub pamant ca sa se ascunda de vicisitudinile vremii...
musai popandau!