duminică, 18 noiembrie 2012

Despre iubiri, curcani si Ziua Recunostintei


Aş fi pus capăt învârtirii mele în jurul ideii acesteia de iubire monomă sau dimpotrivă de iubire fluturalnică dacă nu m-ar fi stârnit La fee cu ultima ei însemnare (de fapt ultima şi o alta mai veche) “Cum ne pregatimde o noua iubire” şi “Iubirea nu e curcanul de ziua recunostintei”.
Lăsând la o parte confuzia creata de această “nouă” care era gândită ca “urmând alteia” şi nu “concomitent cu alta” tema este una interesantă şi actuală.
E o temă sensibilă şi care cu siguranţă se vede altfel din fiecare unghi, prin prisma experienţei de viaţă a fiecăruia dar şi a înălţării în timp, ceea ce aduce schimbări în modul de gândire, având în vedere că pe măsură ce vezi lucrurile mai de sus perspectiva este mai largă (lucrurile se văd într-un context mai amplu, nu spun că se văd neapărat mai bine). Probabil că n-aş fi intervenit dacă tema aceasta nu se brodea la fix cu ultimele mele două însemnări.
Am înţeles ideea lui La Fee precum şi punctul de vedere al cititorilor ambelor articole şi nu încerc să le combat. Doar întreb. Nu este oare o ipocrizie (uuu, urât sună) acceptată şi asumată faptul că decidem că am găsit “adevărata iubire” fără să le încercăm pe celelalte?! Nu este în mod evident o exagerare să proclamăm că EL este “cel mai bun”, “cel mai frumos”, “cel mai tandru”, “cel mai inteligent” fără să le dăm o şansă şi celorlalţi!? O, desigur, cel mai bun, mai frumos, mai tandru, mai inteligent, dintre cei evaluaţi deja, ceea ce de foarte multe ori înseamnă prea puţin, o picătură într-un ocean (cu excepţia cazurilor în care…:) ). Îndrăgostindu-ne nu orbim parţial, sau total… şi pierdem foarte mult din spectrul vizual, până la a reduce totul la o linie verticală?! Ba da! Probabil că da…
Nu este oare o amputare asumată faptul că odată ce acceptăm că am găsit “iubirea adevărata”, încetăm a ne mai ţine sinusurile plăcerii deschise către dejurîmprejur, ci le închidem într-un cerc ermetic mic, mic de tot, cât ceasul de la mână?! Dacă citim o carte şi ajungem la concluzia că este “cea mai bună” pe care am citit-o vreodată, vom înceta după aceea să mai citim cărţi?! Nu cumva citind vom găsi cărţi şi mai bune, tot mai bune şi mereu alta va fi cartea cea mai apropiată sufletului? La fel pentru un film, o melodie sau o floare…
Cu siguranţă la fel s-ar întâmpla şi atunci când ne stabilim alesul inimii dacă nu ar fi fidelitatea. Aceasta ne opreşte să mai căutam, iar legăturile sufleteşti pe care le stabilim ulterior ne prind ca-ntr-o urzeală fină de mătase fără să ne mai lase libertatea de a mai mişca. Dar este oare “corect”? Nu pierdem astfel experienţe de viaţă care ar putea să ne facă sa explodeze pe cerul sufletului focuri de artificii?!
Nu cumva cufundându-ne în iubire şi încuind uşile spre lumea din jur ne lipsim de o bucată mare de trăire care ne-ar îndestula viaţa?! Nu cumva izolându-ne de lume putem rata de fapt “adevărata iubire” pe care nici măcar n-am apucat s-o dezvelim?! E greu de spus, dar probabil că da, înşurubarea în “adevărata iubire” ne va priva de alte experienţe cel puţin la fel de plăcute.
Nu cumva altele sunt cauzele pentru care încetăm sa explorăm, ci nu faptul că am găsit ceea ce căutam?! Pe lângă fidelitate, apartenenţa la cuib, morala societăţii (mai ales), comoditatea, structura umană monogamă (foarte importantă).  
Nu propovăduiesc în nici un caz infidelitatea, nici nestatornicia, dar cred că adesea alegem opinii care să fie mai degrabă “politically correct” decât raţionale. Şi oricum dragostea are foarte puţin de-a face cu raţiunea, iar asta fiind spus cred întregul meu raţionament se năruie. :)
PS: Probabil că am supărat deja o parte din cititori (cei cotropiti de vâlvătaia iubirii) dar dacă nu am dreptate aştept să fiu combătut cu argumente.

83 de comentarii:

La Fee spunea...

Mosule, eu am fost plina de bune intentii cand am scris!
Cred in iubire! Cred, de asemenea, ca unii oameni nu au parte de iubire, fiindca raman singuri de timpuriu. Am doua surori vaduve! Una e vaduva de la 22 de ani, iar alta de la 38! Sunt tinere, frumoase si destepte! Mi-as dori ca ele, in primul rand,sa stie ca iubirea poate veni oricand! Ca nu trebuie decat un pic de curaj si sa deschida larg ferestrele!
Eu sunt sotia sotului meu de 26 de ani! Imi iubesc sotul si ma iubeste! Iubirea de lunga durata nu ramane acea iubire de adolescenta, trebuie sa fiu onesta, dar pot sa va spun ca noi doi, eu si sotul meu, incercam sa dam farmec convietuirii noastre iubindu-ne in continuare asa cum ne duce mintea! Iar eu, mosule, sunt o mare figura! Nu mai stii ca am redecorat intreaga casa de dragul unei surprize? Doar ai citit! Sper ca nu va trebui sa sterg articolele, dar daca tu crezi ca ar fi bine sa o fac, am sa respect opinia ta! Cling!

lotusull spunea...

Tind sa cred ca exista iubirea adevarata unui anumit moment. Momentul acesta e diferit ca intindere temporala.
Si tot acest moment are legatura cu gradul nostru de evolutie interiora.
Asta nu inseamna ca ai sinusurile inchise la parfumul altor flori. Nu. Ele sunt deschise, simti, chiar admiri uneori, dar potrivit cu ceea ce esti tu in momentul respectiv, omul ce-l ai langa tine este " cel mai si cel mai ". Si din acest motiv nu simti nevoia sa cauti in alta parte. Iti este suficient ceea ce ai langa tine, iti este bine, iti este plin, iti este complet.
Starea asta poate persista un timp mai scurt sau mai lung. Depinde de cum evolueaza cei doi. Ptr ca daca totul e intr-o permanenta si subitla schimbare si nimic nu e rigid/ intepenit, la fel suntem si noi. Doar ca uneori avem un tempo asemantor cu cel de langa noi, alteori suntem in contratimp si nu ne mai regasim unul pe celalat. Ne instrainam.
Strict din experienta mea de viata stiu ca atunci cand mi-a fost bine cu omul de langa mine, n-am simtit nevoia sa miros alte flori. Iar cand nu mi-a mai fost bine, am plecat. Ptr ca jocul la doua porti il resimt a fi neonest mai ales fata de mine. De ce m-as minti singura ?
Pana la urma, e tare, tare delicat. Si subiectiv. Si fiecare cu defintia lui despre iubire. Si cu alegerea aferenta :)

mosu spunea...

@la fee
am spus-o chiar din start, respect pozitia ta ci a cititorilor tai; eu nu incerc sa aduc contra-argumente la ceea ce ai spus tu; nu vreau sa fiu gresit inteles; doar ridic o problema, pe care noi general preferam sa nu o discutam caci e sensibila
nici nu vreau sa spun ca oamenii nu trebuie sa se mai iubeasca pentru ca vor trai nefericiti si cu gandul la iubirile netraite; o viata plina de iubire pana la adanci batraneti e tot ceea ce-si doreste fiecare...
poate ca eu n-ar fi trebuit sa atac subiectul asta, e prea sensibil si incurcat

mosu spunea...

@lotusull
ai perfecta dreptate in tot ce spui; cred ca ideea de baza e ca iubirea se bazeaza pe conceptul "daca eu ma simt bine, restul lumii nu mai conteaza"; si de aici ori comentariu nu mai are sens...

Anonim spunea...

are dreptate lotusull in ce spune, dupa parerea mea, cu o exceptie, nu pleci cand nu-ti mai este bine fiindca asta nu conteaza cand iubesti, pleci cand vezi ca ei/lui nu-i mai este bine cu tine.

mosu spunea...

e altruist punctul tau de vedere anonimule si frumos; l-as nuanta insa cu doua observatii; poate ca ar fi asa in prima faza a iubirii cand oamenii simt intens, ard, dupa ce trece vapaia insa devenim oameni obisnuiti ca toti ceilalti, deci ne dor propriile dureri mai mult decat ale celuilalt; si apoi realitatea e uneori mai cruda decat teoria...

La Fee spunea...

Hhahahah! Ai trimis lumea la mine pe blog. Eu am sa iti multumesc!
Mosule! Iubirea?
Dar ce stiu eu despre iubire! Am fost de cand ma stiu femeia unui singur barbat! Cred ca la el e cheia succesului, totusi!

mosu spunea...

:) Eiii... tu stii despre iubire mai mult decat multi oameni pentru ca ai ochii mari si pe deasupra larg deschisi, nu ma pacalesti tu pe mine asa usor.
Inca o data vreau sa-ti spun ca insemnarea ta mi-a placut si nu incerc deloc sa combat ideile de acolo care sunt bine intentionate si corecte, ci doar sa deschid o portita nedesfacuta si cam cetoasa. Poate ca unele cuvinte ca "ipocrizie", "amputare" sau referirea la politically correctness par mai "grele", dar ele nu se refera la tine sau la textul tau ci mai degraba la natura umana...

La Fee spunea...

Mosule, am inteles, asa cum si tu ai inteles! Ce bine ne-ntelegem noi doi lalalaalalalalal!
Nu sunt cabotina!
Mai stiu ca iubirea te poate repera pe strada si sa te molipseasca! E o problema de optiune si de constiinta daca o vindeci ca pe gripa, cu patul, sau o sechestrezi in dulap!

mosu spunea...

:)
ok

La Fee spunea...

Da' asa astept sa vina lumea sa comenteze! Ziceti, oameni buni, ceva, de bine, de rau, de inima albastra!
Pana mai zice lumea ceva, am sa te intreb pe tine, Mosule, cand ai fost ultima data indragostit de sa simti ca trebuie sa te asezi de greutatea iubirii din tine!Mi-ai spune?

La Fee spunea...

Unde esti??? Yuhuuu!
M-ai starnit si ai plecat!
Incerc sa leg si eu articolul meu de al tau, sper sa imi iasa! Esti de acord?

mosu spunea...

nu ti-as spune :) (bujori in obrajori) - semn ca asta s-a intamplat foarte de curand, dar nu e un secret pentru nimeni ca sunt un vesnic indragostit, de-o coapsa, de-un picior frumos arcuit, de-o femeie pe de-a-ntregul, de-o floare...
despre comentarii am fost un pic dezamagit ca cele legate de subiectul in cauza s-au dus asa catre partea astrala a lucrurilor si mai putin catre cea pamanteana despicata in patru!
sigur, daca vrei sa legi textele e mai mult decat ok

La Fee spunea...

Gata, le-am legat!Mi-a si reusit, ceea ce la mine e de mare mirare!
Ha! Daca imi spuneai, iti spuneam si eu! Asadar obrajii tai sunt imbujorati de o iubire proaspata!!!
Sa iti fie de bine!
Dar putem discuta noi doi despre asta! Eu sunt mare comentatoare, doar stii! hahahahaahah! Poate ma alunga lumea cu pietre!

mosu spunea...

nu te alunga nimeni, cum sa te alunge?!
pai tu ne-ai spus deja, o iubire unica si nesfarsita...
si-apoi mi-ar fi teama sa dezlegi misterele din jurul domnului conte... :)

La Fee spunea...

Ay, contele meu e misterios, nu zic nu! Nu sunt geloasa si indiscreta. Nici nu mi-a dat vreodata prilejul... Totusi studentele il privesc cu admiratie. E un barbat frumos, cu ochii verzi... De cate ori vad admiratia fetelor, imi zic, Fee, mare noroc ai avut!
Da' nu stii ce de mistere in jurul meu! hahahaahah! Nu esti curios?

La Fee spunea...

Teama? Pentru cine?
:)))

La Fee spunea...

Mosule, de cand vorbim,mi-a crescut un .ro in cosita lui fee blanche! Ce zici de asta! Am primit deja darul de Mos!hahahahah!

mosu spunea...

buuuun, sa-ti traiasca .ro-ul si sa se faca mare si ramuros... :)
ooo... io sunt destul de curios din fire dar ca un om sobru si educat ce sunt imi infranez pornirile iscoditoare... ;)
cat despre frica, bineinteles ca mi-e frica pentru pielea mea, a ta, chiar a contelui; cand vine vorba de indiscretii de palat, soapte de crinoline ravasite si buze murmurand in rosu, capetele cad cand nici nu te astepti...

La Fee spunea...

Am un .ro, dar inca nu stiu sa il folosesc! Deja ma enerveaza!
Asta cu ravasirea crinolinelor e ce mei e! Dar si caderea...
Dar si curiozitatea... Eh, Mosule, multumesc, ca m-ai facut sa imi doresc indiscretii si soapte...desigur ca nu mai e cazul in ce ma priveste, dar a fost frumos din partea ta sa te manifesti ca si cum as conta in jocurile de la palat!
Imediat vine Papillon si imi aminteste ca sunt de-o seama cu Dacia Major! hahahahaha!

mosu spunea...

ohoooo… mai ales caderea…
doamnele intotdeauna vor conta in jocurile de palat atata timp cat vor purta crinoline, soapte ravasite si buze murmurand in rosu…

La Fee spunea...

Dupa cum vezi, sunt un bun companion!
Am manifestat solidaritate fata de cauza iubirii!Nu ma mai dau dusului! Multumesc! Sa ai parte de o saptamana buna! Si de noua ta iubire! Cling!

mosu spunea...

:) ai sprijit-o de-a dreptul; acum n-are decat sa creasca si sa se faca mare si sa-i cuprinda pe toti...
o saptamana buna si tie!

Rudolph Aspirant spunea...

Mie mi s-a parut extrem de util articolul scris de La Fee, totodata scris si cu mult bun simt si ingaduinta empatica pt slabiciunile umane. Desigur, una e activitatea constiincioasa de a iubi pe cineva, si alta sunt diversele nostre indragostiri, ca de astea precis vom avea parte de mai multe acum si de cand cu speranta de viata mai lunga din ultimii ani, (pt copiii nascuti in 2006 se anticipeaza ca vor trai in medie la nivel GLOBAL 67 de ani, ceea ce este cu adevarat uluitor, gandindu-ne ca in cadrul generatiilor nascute intre sf WW 2 si 2006 aceasta speranta era de numai 47 de ani, iar inainte cam 31 de ani pt toata istoria omenirii). Problema fidelitatii si a loialitatii se poate pune numai in mod consensual daca s-a decis clar cu cartuile pe masa de ambele parti sa se formeze un cuplu intim stabil pe termen lung si se iau si aceste probleme in discutie in serios si in concret, inclusiv posibile consecinte, nu asa sperante sau presupuneri. Ca in cazul indragostirilor simple fara prea mare efort de iubire depus nu e neaparat obligatoriu ca ambii sa fie indragostiti reciproc sau sa doreasca sa comunice la nivel intim si serios. Poti ff bine sa te indragostesti de cineva fara sa pretinzi, de exemplu, reciprocitate. Plus nu e nevoie ca sa fii indragostit de absolut toate persoanele cu care faci sex, sau invers, nu e absolut de loc obligatoriu sa faci sex cu toti aia de care te indragostesti, plus ca asta ar fi realist si mai greu de realizat pe masura ce inaintezi in varsta. Dar daca se stabileste o relatie intima de durata lunga cu cineva la nivel total consensual, atunci se presupune si ca partenerii au capacitatea de a discuta despre realtia lor si ce pretentii sau asteptari au fiecare in legatura cu fidelitatea, ca in legatura cu loialitatea, adica sa nu furi bani comuni din casa ca sa iti intretii un gigolo pe de laturi, asta e clar ca e total aiurea, dar daca fiecare are cont de distractii personale separat, si e independent financiar cat de cat sau in urma unui contract bine stabilit dinainte, atunci unele cupluri vor tolera infidelitatea, altele nu, dar trebuie discutat. Eu nici nu mi-as pune problema sa nu discut asa ceva, mai ales daca ar fi vorba de o casatorie.

La Fee spunea...

Ay, Rudolph! De cand te astept! Nu m-am dus la culcare si mi-am rontait varful cositei de nerabdare! Ai atins un aspect foarte important! Media de viata a crescut! Oamenii isi conserva mai bine energia si tineretea. Asa e. Acum 100 de ani, femeia de 45 era deja stra-stra-stra bunica sau moarta de-a binelea! Acum lucrurile nu mai stau chiar asa! Eu cred in iubire! Cred si in posibilitatea de a te lovi iubirea in moalele capului cand te astepti mai putin. Totul e ceva foarte personal si tine de setul de norme al fiecaruia!

cristina spunea...

eu te aprob, ursule :)
glumesc, aici nu e vorba nici de ursi nici de ursoaice. e vorba doar de simtire.
fiecare dintre noi trecem prin diverse faze sau experiente ale vietii iar in functie de astea ne formam. odata ca oameni si dupa, opinii, certitudini proprii.
simplul fapt ca realitatile fiecaruia dintre noi sunt diferinte, deci si opiniile, nu inseamna ca una este buna si cealalta rea.
la toate intrebarile ai avut si raspunsuri, deci nu mai am nimic de adaugat, decat ca sunt intru totul de acord cu ce ai scris :)

Irina spunea...

" Nu propovaduiesc in nici un caz infidelitatea, nici nestatornicia, si nici nu vreau sa iau in deradere iubirea adevarata care probabil e cel mai de pret bun din lume, dar cred ca adesea alegem opinii care sa fie mai degraba “politically correct” decat rationale. "
Incep prin citatul luat de la tine fiindca eu sunt de acolo, ca structura sufleteasca. As scrie un articol pe blogul meu legat de acest subiect inepuizabil, insa nu o voi face.
Fiecare iubire in parte, venita la vreme sau nu, nepotrivita sau nechemata, are rolul ei in desavarsirea umana. Sau asa ar trebui resimtita. Eu personal, pot spune cu mana direct pe inima ca fiece iubire prin care am colindat incercand sa imi gasesc calea si sa imi impart frumos dorul meu de doi, fiece iubire, repet, mi-a fost faclie. Si mi-a mai luminat cate o bucata de drum. Fiecareia din iubiri le-am lasat portii generoase de simtire, fara teama ca pentru cea care ar fi venit apoi, nechemata, nedorita, neasteptata, nu as mai fi avut ce sa ii daruiesc. Fiecare iubire petrecuta m-a pregatit pentru cea pentru care m-am nascut. Cea in care cred. Si suferinta provocata de indepartarea de fiecare iubire e rasplatita de apropierea de alta noua. Si asta fara ca ceva sau cineva sa imi garanteze ca drumul s-a sfarsit. Desi mi-am dorit de fiecare data sa stiu daca am facut corect impartirea la Doi. In iubirile unice exista un echilibru perfect, nedetectabil cu instrumente palpabile. Un fel de nivela, daca stii ce zic, Mosu. Pusa intre cei doi, bula de aer nu se plimba de la un capat la altul, osciland. Ramane intre cele doua ancore umane. Infidelitatea nu e niciodata cea a trupului. Aceea e slabiciune umana sau nevointa.
Fiecare iubire netraita e o pierdere pentru acel ce nu ii vine in intampinare.
Si e pacat. Avem atat de putina vreme sa facem asta...
Tocmai de aceea ceea ce ma face sa te citesc se numeste " iubire" , Mosu.

mosu spunea...

@rudolph
e ok punctul tau de vedere, dar sincer cel mai mult si mai mult mi-a placut impartirea in "iubiri constiincioase" si "alte indragostiri"; asta spune tot, nu mai sunt necesare alte cuvinte! :)

mosu spunea...

@cristina
numa cu ursu, numa cu ursu...?! o sa te dea afara din tagma femeiasca...

mosu spunea...

"Fiecare iubire netraita e o pierdere pentru acel ce nu ii vine in intampinare. Si e pacat. Avem atat de putina vreme sa facem asta..." Da, asta e punctul pe I. Asta e esenta a ceea ce am vrut sa spun.

cristina spunea...

Ma indoiesc. Sa fii femeie inseamna, printre altele, sa stii sa accepti adevarurile unui barbat.
Exact acest citat al Irinei am vrut si eu sa il subliniez :)

9 spunea...

Cred ca atunci cand ti-ai gasit iubirea, esti prea plin sa simti ca-ti lipseste. Nu crezi?:)

mosu spunea...

@cristina
:) ai perfecta dreptate si apreciez felul in care gandesti

mosu spunea...

@9
absolut de acord; dar nu inseamna asta o orbire?! nu inseamna asta o izolare, o limitare a senzatiilor, o abrupta netraire?! ce crezi?
stii, ma gandeam la povestea asta; e ca o pereche de oglinzi puse fata in fata; in mod ciudat imaginea primeia nu se reflecta in cealalta si invers; fiecare "functioneaza" corect si totusi nu accepta reflectia celeilalte...
doua adevaruri, niciun neadevar...

Anonim spunea...

o fi realitatea mai cruda ca teoria dar si teoria are realitatea ei
ma tot minunez de ce ziceti voi aici si va dau dreptate tuturor mai putin lui 9 dar eu fiind anonim parerea mea nu conteaza sa stii 9-le, pentru ca ma gandesc ca daca ai spus-o ai si trait-o, deci exista independent de ce cunosc eu, asta daca nu ai fost eliptic si ai uitat sa precizezi cine nu iti lipseste, alta iubire sau plinatatea ta te face imun la lipsa chiar a obiectului iubirii
mosu-dar daca iubesti asa si ca in “teorie” si ca in realitate dar “teoria” invinge si devine realitate, nu inseamna oare ca iubesti ca “la carte”? nu ti s-a intamplat sa-ti fie mila de cineva pe strada? Daca da, cu atat mai mult empatizezi cu persoana pe care-o iubesti. Tu daca ai vedea-o ca sufera langa tine din cauza ta indiferent din ce motiv, n-ai face ceva s-o ajuti? Dac-ai tine un caine legat de un lant ca il iubesti si nu vrei sa-l pierzi dar il vezi ca se stinge pe picioare, nu i-ai da drumul sa plece unde vrea? Iar daca revine si te cauta pt. ca vrea doar mancare nu i-ai da si-apoi l-ai lasa sa zburde nestingherit unde vrea? Daca pt. un caine ai face asta, pentru omul pe care-l iubesti iti spun eu c-ai face mult mai multe.

Rudolph Aspirant spunea...

Gata ! S-a rezolvat problema infidelitatii si pt indragostitii lenesi ! Tocmai am citit pe Internet azi dimineata ca niste cercetatori germani au determinat cu ajutorul a 31 de barbati voluntari aflati in relatii stabile cu alte femei ca barbatii care au primit in nas un spray din hormonul atasamentului oxitocina s-au tinut la o departare mai mare cu cca 10-15 cm de diverse femei atragatoare care se plimbau prin jurul lor decat barbatii care nu au primit acest spray in nas si care tindeau chiar fara sa vrea sa se apropie mai mult ! Nu zicea clar, dar cred ca efectul dureaza cam maxim 4 ore. Se poate gasi spray cu oxitocina de vanzare si fara reteta acum prin diverse farmacii naturopate. Problema ramane cum sa convingi barbatii de interes sa traga acest spray pe nas...poate sa profiti cand dorm, in timp ce sforaie, si la sfarsitul sforaitului, cand trebuie sa inspire sa le pui spray-ul sub nas, plus ca asta poate avea si efectul aditional salutar sa le irite putin mucoasele nazale si gatul si sa le opreasca si sforaitul in mod reflex, deci chiar poate este posibil sa prinzi 2 iepuri deodata !

mosu spunea...

@anonim
ai dreptate in felul in care pui problema

mosu spunea...

@rudolph
:)) oxitocina sa fie ca or gasi femeile cum s-o indese pe gatul barbatului...

BlueIris spunea...

Uite, eu fac abstracţie de propriile trăiri şi încerc să-ţi răspund raţional şi detaşat.

1. După părerea mea este imposibil să dai o "şansă" tuturor potenţialilor parteneri. Încercarea de a fi echidistant/ă la împărţirea şanselor te poate arunca în cealaltă extremă, cea a căutătorului care a uitat ce caută şi a exploratorului de dragul explorării.

2. Pentru că oamenii sunt într-o continuă transformare, eticheta de "cel/cea mai bun/ă" pe care o ataşăm unui partener este valabilă "acum". Uneori, partenerii evoluează/involuează corelat. Alteori,între ei se formează falii care cu timpul devin imposibil de traversat.

3. Toate aspectele de care vorbeşti sunt - până la urmă - o chestiune de alegeri ale fiecăruia.
Eu, de exemplu, am ales să sublimez sentimentul, rămânând cât mai departe de oameni. Şi mi-e bine.

4. Cred că deşi spui că nu vrei să promovezi un anumit tip de comportament totuşi, la nivel subliminal, instigi la libertinaj.
După mintea mea, cei care văd lucrurile ca tine ar trebui să rămână în afara legămintelor căsătoriei, să renunţe la responsabilităţile pe care ar fi incapabili să le respecte din perspectiva acestei abordări.

Cred că fiecare are dreptul să-şi trăiască viaţa aşa cum vrea, câtă vreme le respectă celorlalţi libertatea, viaţa, dreptul la autodeterminare etc. şi evită să-i rănească prin modul in care aleg să existe între semeni.

BlueIris spunea...

Când şi cum îţi mai trăieşti iubirea, Moşu, dacă eşti cu ochii de jur-împrejurul tău?
Te risipeşti, te consumi haotic sau te fură peisajul, cam cum fac eu când intru într-un mare magazin de pantofi. Şi uite aşa ajungi să ratezi tocmai clipa de magie a iubirii.
:)

Cred că iubirea trebuie trăită cu storurile trase şi uşile încuiate. Doar în felul acesta se concentrează şi se manifestă la potenţial maxim.

mosu spunea...

Scurt si inginereste:
1. Eu nu spun sa dai o sansa tuturor pretendentilor, eu intreb cum poate spune cineva ca EL e cel mai bun cand a cunoscut in intimatate doar 5-10-15 barbati in timp ce in lume sunt miliarde…
2. Absolut de acord!
3. De acord
4. Am recitit textul. Daca imi arati o singura fraza care indeamna la libertinaj o mananc.

“Când şi cum îţi mai trăieşti iubirea, Moşu, dacă eşti cu ochii de jur-împrejurul tău?” Eu nu spun sa nu iti traiesti iubirea cu maxima intensitate, in intimitate si liniste. Eu intreb “nu cumva traind o viata intreaga (aproape)convins ca ai gasit iubirea adevarata, lasi sa treaca pe langa tine potentiale iubiri mult mai intense si mai sincere?!”

BlueIris spunea...

E simplu:

1. Păi, pentru tine e cel mai bun din ceea ce puteai avea. Că asta zic şi eu: fiindcă ESTE IMPOSIBIL să-i testezi pe toţi compatibilii pentru a-l găsi pe veritabilul "cel mai potrivit", eşti nevoit să optezi pentru una din persoanele accesibile, adică aflate în "raza de acţiune a macaralei".
Ia gândeşte-te şi la varianta asta: dacă cel care e perfect pentru tine s-a născut şi trăieşte în Antartica? Poţi tu să iei la rând toată populaţia globului ca să-l găseşti pe "the one and only"?
NU!
Cum aceste aspecte fac ca totul să aibă un grad mare de relativitate, mergi pe principiul că DINTRE TOŢI CEI ACCESIBILI la un moment dat, l-ai găsit pe cel mai potrivit pentru tine. Îl iei şi începi să trăieşti.
Sau continui să cauţi până ce îţi dai seama că ţi-ai pierdut vremea punând oamenii la teste şi încercări şi, de fapt, ai pierdut tocmai ceea ce voiai să găseşti: IUBIREA!

BlueIris spunea...

Iubirea e un sentiment care are nevoie de pretexte. Părerea mea e că pretextul are importanţa lui, dar dacă ne cramponăm de pretext (în acest caz de "cel mai cel...") s-ar putea să blocăm iubirea la mantinelă.
Vra să zică, dacă eu vreau să-l avansez pe X drept pretext de lux şi să-l fac ţintă pentru iubirea mea, ce-i pasă cuiva??
:)

mosu spunea...

de acord cu tine; de aceea spun eu ca oamenii n-ar trebui sa zica “Gigel al meu / Gigica mea, e cel mai tandru de pe Pamant, e cel mai frumos din Univers” ci ar trebui sa spuna “Gigel al meu e cel mai frumos si mai tandru dintre aia cinci cu care m-am culcat (zece, cinspe, dupa posibilitati…), sperand in taina ca niciunul dintre ceilalti trei miliarde pe care nu i-a cunoscut inca nu sunt cu adevarat si mai si… :)))

la asta cu textele si pretextele absolut de acord; de aceea si spun ca daca ajungem la concluzia (de altfel recunoscuta) ca iubirea e oarba, toata analiza noastra se duce de rapa... :)

BlueIris spunea...

Ba poa' să zică exact cum au chef, fiindcă e vorba de universul personal. Şi de subiectivismul inerent. :)
Păi ce, ai vrea să zică: ăla cu care nu m-am culcat şi de care habar-n-am e cel mai frumos şi mai tandru şi mai şi...? Ce noimă ar avea?
:)

BlueIris spunea...

E chioară iubirea! Şi eu am remarcat.
:)))))
Şi pătează. Vorba cântecului:

"Mi s-a pus pata pe tineeee..."
:)

9 spunea...

O fi, nu spun nu, asa cum spui tu, dar oare nelinistile acelea perpetue ale sufletului, nu-l fac pe om nefericit?

floungureanu spunea...

doamneeeeee, ce subiect!!!
hai ca incerc s-o iau si eu inginereste:
1. Coerenta psihicului e o conditie esentiala pentru sanatatea intregului sistem, de aceea oamenii sunt incercati permanent de provocarea de A (SE) MINTI. De aceea americanii au continuat sa trimita trupe in Vietnam chiar si dupa ce au intuit ca ar fi GRESIT in decizia de a trimite primele trupe. Deci,nu numai ca iubirea e oarba, dar in general, orice alegere pe care o facem o "ornam" cu argumente ulterioare care sa o justifice, daramite cand e vorba de alegerea persoanei "de iubit".
2. "Cel/cea mai...dintre toate" e un artificiu de calcul al sufletului. Insa problema nu se pune daca am calculat corect: este el cel mai? ci problema se pune in termeni de sunt suficient de pregatit (vindecat, curatat, lucid)sa ma dedic ultimei relatii?desigur e la fel de greu de raspuns, insa n-ar mai exista frumosul pe lume daca n-ar mai fi aceste taine.
3. Admir cu sinceritate opinii precum cea a Irinei; ei sunt oamenii care cred, stiu, simt dar mai ales CRED ca e asa. Mi-ar placea sa fiu si eu capabila de o asemenea credinta indiferent de ce alegere as fi facut la un moment dat. Unii zic ca exista o "capacitate de a fi fericit"
4. Si eu ma intreb Mosule ca si tine c-asa mi-i felul. Lumea imi zice ca : tu Flo, orice decizie iei, te vei intreba mereu: oare nu era mai bine daca..." si mi-e greu s apun capat labirintului analitic.
5. Concluzia: casatoria(relatia ultima) in sine cred ca e o decizie contextual favorabila momentului initial insa mentinerea ei are la baza o taina de nepatruns si deci devine o cauza pereptuua de a ne imbunatati(strunindu-ne fiorii, oprindu-ne din zboruri mult visate etc).
6. Si totusi, daca in fata unu alt om aparut din neant si care nu are nici o legatura cu prezentul tau si deci, nici cu relatia ta, te regasesti si rezonezi cum nici n-ai visat vreodata?si acel om strain pana atunci de toate ale tale te face sa cunosti prima oara un potential al tau neexplorat?ce faci atunci???intrebarea e strict necesara, raspunsul ei...nu
2.

BlueIris spunea...

floungureanu,

ai dreptate in privinţa tendinţei psihicului de a ne justifica alegerile (majoritatea făcute inconştient!) cu argumente raţionale, fabricate post-factum. Dar aduci în discuţie o temă delicată: cea a motivelor pentru care îl alegem pe insul căruia îi ataşăm eticheta "cel mai".
Oare de ce-l alegem pe X ca pretext pentru iubirile noastre şi nu pe Y?

Rudolph Aspirant spunea...

Zau, ce are s cu p, adica, printre altele si indragostire cu casatoria ? Milioane de oameni in India se casatoresc aranjat chiar in zilele noastre, si la maj le este chiar bine mersi. Iar indragostirea aia pasionala de la inceput dureaza oricum exact 3 ani, cf Reuters, cu posibil boost de oxitocina naturala ajutatoare pt o mica reaprindere si reatasare la ambii parteneri (desi in cantitati mai mari la femei decat la barbati, insa prezenta si la ei) daca se naste cate un copil la 3 ani.

Cat despre capacitatea de a fi fericit, nu numai ca o are fiecare, dar nivelul ei este si genetic pre-determinat, asa ca nu cred ca e cazul sa ne facem prea multe probleme de efort personal in legatura cu asta.

floungureanu spunea...

BlueIris, intrebarea cu motivele e foarte buna; exista ceva teorii contraintuitive care spun ca nu intentia ne determina comportamentul ci cu totul si cu totul altceva...
De ce x si nu y?contextul?calitatile care ne lipsesc noua si le regasim la x si nu la y?destinul?short-list-ul cu criteriile?grea si fundamentala intrebare
oricum argumentele post-factum si motivele REALE ale acestei alegeri(de care depinde uneori toata viata) sunt, cred, imposibil de diferentiat la modul obiectiv

floungureanu spunea...

wow!Rudolph Aspirant, "capacitatatea de a fi fericit e predeterminata genetic"?
oxitocina e responsabila de nivelul de indragostire?
inteleg ca disciplina gandului, autocontrolul, terapia, asceza, meditatia...mintea "care l-a scos pe om din pestera" sunt instrumente nefolositoare pentru a ne fi mai bine?ca de fapt suntem doar chimie cerebrala si gene?
Carti precum "Dragostea dureaza 3 ani"(daca n-ai avut alte experiente in relatii) si studiile despre chimia creierului sunt importante dar nu pot explica complet iubirea si toata treaba asta cu "cel mai/cea mai"

Rudolph Aspirant spunea...

Nu, nu e totul chimie sau fizica simpla, mai exista descrise, in literatura de la sec XIX incoace, si trucuri de iluzionism care te fac ai momentan impresia ca vezi ceva care de fapt nu e, etc. Dar eu nu sunt anti-iluzionism, nici macar anti-magie, sunt total pro orice exista si a fost presupus probabil creat si implementat (de cuplul oficial de concubini si parteneri de afaceri D-zeu + mama Natura) cu scop de mentinere a speciei Homo Sapiens sapiens in continuare atat pe Terra cat si ulterior posibil colonii extra-terestre. Si daca apucam si maj din noi timp de pace si sa ne bucuram de cateva ori de frumusete inclusiv diverse indragostiri de-a lungul vietii, e si mai OK, plus in mod real azi traim mai mult si avem sanse mai mari de a ne bucura de frumos si de dragoste mult mai mult decat maj inaintasilor nostri, mai ales ca suntem geografic si in UE. Cat despre mentinerea realtiilor a la longue, e clar, unii sunt mai harnici si disciplinati, altii mai putin, mai depinde si de educatie si de moravuri sociale, de diverse motivatii, etc. Insa repet, NU orice indragostire trebuie neparat corelata si cu pretentia ca ea sa fie reciproca sau actualizata prin sex, sau chiar actualizata in vreo relatie. De aia si intrebam, ce are s cu p ?

Rudolph Aspirant spunea...

Desigur, exclud semenii oameni lucrator religios profesionist de tip calugar/calugarita sau chiar preot (catolic) care chiar sunt intr-o relatie a la longue stabila liber consimtita si de cele mai multe ori (daca screening-ul a fost cat de cat OK corect) si efectuata cu deplina capacitate de consimtamant de indragostire de nivel de chemare + efort disciplinat de iubire + casatorie spirituala cu Isus Christos sau chiar D-zeu, insa si acestia se pot indragosti omeneste, dar totusi majoritatea nu vor actualiza acea relatie umana, dar sper ca nu ai pretentia ca oamenii mai obisnuiti sa urmeze in morala vietii lor acelasi standard de etica profesionala.

mosu spunea...

@9
e posibil ca oamenii sa se simta "ametiti" in valtoarea iubirii, dar eu nu vorbesc despre situatia aceasta; eu intreb simplu: "daca ai iubit / iubesti pe cineva, asta inseamna ca trebuie sa-ti suprimi simturile, sa eviti alte incantari si bucurii care nu au de-a face cu persoana in cauza?!"...
si daca da, care ar fi argumentele :)

mosu spunea...

@flo
comentariul tau e de nota 10!
mmm… esti inginer?! :))
sigur sunt multe comentarii frumoase si sincere, dar al tau am senzatia ca se ridica deasupra patimei, subiectivitatii sau trairilor personale puse intr-un taler al balantei sau in celalalt si analizeaza problema ridicata de mine “la rece” si sistematic…
iar concluzia, care la un subiect ca asta e greu de tras, aproape imposibil chiar, mi se pare excelenta “Si totusi, daca in fata unui alt om aparut din neant si care nu are nici o legatura cu prezentul tau si deci, nici cu relatia ta, te regasesti si rezonezi cum nici n-ai visat vreodata? si acel om strain pana atunci de toate ale tale te face sa cunosti prima oara un potential al tau neexplorat? ce faci atunci??? intrebarea e strict necesara, raspunsul ei...nu”
multam!

BlueIris spunea...

@Flo,

există totuşi posibilitatea de a explica alegerile acestea, dar răspunsul e umilitor pentru noi. Depinde şi de momentul când le facem, însă cele din adolescenţă şi tinereţe au ca punct de plecare biologicul. Ne alegem partenerul potrivit pentru a procrea.
Noi credem că ne încântăm de inteligenţa, frumuseţea, talentele lui dar, în realitate, genele şi hormonii dictează regulile. Şi cred că-l alegem pe acela care e complementar. De aici şi multele căsnicii ratate. Pentru că, dacă dpdv genetic, existenţa unei colecţii extinse de gene măreşte şansa urmaşilor de a avea un genom de calitate, în relaţia părinţilor aspectul complementarităţii determină un comportament concurenţial. De câte ori n-auzim exprimări de genul: ea e foarte frumoasă, ce naiba a văzut la urâtul ăla??? Sau, el are o minte brici, iar ea e proastă făcută grămadă!
:))

BlueIris spunea...

Moşu,
eu recunosc că-s cu capsa pusă pe bărbaţi. Am un car de drăcuşori care încep să colcăie atunci când aud de anumite chestiuţe, dar nu pot şi nici nu vreau să mă mai abţin.
:)

BlueIris spunea...

Şi ca totuşi să răspund la "ce faci când...", eu fug. Repede şi cât mai departe. Experienţa m-a învăţat că e cea mai sănătoasă atitudine. Ultima dată când am intrat în "joc", m-am ales cu...ceva foarte, foarte urât.

9 spunea...

Mi-a placut o zicala, ,,am jurat credinta, nu orbire,, . :) Te multumeste? :) :)

mosu spunea...

@9
:) da, ma multumeste; de fapt aici e cheia (si ar trebui sa fie argumentatia celor care sunt impotriva iubirilor fluturalnice); caci sa fim seriosi, iubirea e ca un foc ce face la inceput o valvataie mare pana la cer, pentru a se stinge apoi usor, pana cand nu mai ramane decat o mana de jar abia palpaind; dar ceea ce tine un cuplu impreuna si taie dorinta de a rascoli imprejurul e credinta…

mosu spunea...

@irisule
da-i bataie inainte, ti-am mai zis; fiecare cu razboaiele lui…
sper insa ca ai ce ai doar cu barbatii, nu si cu mosii…. ;)
bine punctata treaba cu genele si hormonii; da, iata ca alegerile pe care le facem nu sunt nici pe departe “cele mai bune”, ci sunt datorate unei conjuncturi de moment si tin mai mult de instince decat de judecata…

floungureanu spunea...

cam multi "ingineri" pe-aici, dom'le sau de ce domina asa de mult credinta ca totul are la baza o explicatie stiintifica sau o decizie rationala, inclusiv iubirea

Rudolph Aspirant spunea...

Referitor la intrebarea ce faci daca deodata apare unul in cale cu care rezonezi, si neaparat simti nevoia sa rezonezi si nici nu ai mai rezonat niciodata inainte sau ai rezonat prea rar, si/sau esti curios/curioasa sa stii cum o fi in timpul rezonatiei + post-rezonanta, mai ales in legatura cu dezvoltarea potentialului de a rezona mai des si pe viitor, etc, raspunsul este din partea mea oarecum incurajator: incerci, atunci, cu prudenta si cu gandul la consecinte, o aventura, ce naiba sa faci altceva, cum sa renunti la o asemenea ocazie oferita pe tava, mai ales daca esti ff curios/curioasa cum o fi si cu rezonanta asta ?! Plus, mi se pare util daca poti afla ceva mai bine cum e si cu rezonanta, ca sa poti aplica ulterior si in cadrul relatiei principale de baza, daca ai cumva de gand sa o duci mai departe, ca doar nu poti ridica pretentia ca ala care te-a facut sa rezonezi o sa aiba neaparat si intentia de a te face sa rezonezi obligatoriu pe termen lung, desi e posibil si asta, de ce nu, si daca te-ai gandit la consecinte, si il lasi pe primul pt al doilea, si asta precis doreste sa te ajute sa rezonezi si in continuare, asa pe gratis, (ceea ce e mai greu de crezut daca e vorba de adulti cat de cat maturi), sau macar contra cost cat de cat acceptabil, (de ex ajutor de menaj usor), e si asta OK.

Rudolph Aspirant spunea...

P.S. Vesti imbucuratoare si din mass-media britanica ! Numai 1/5 divorturi sunt pe baza de infidelitate ! 80 % sunt din cauza ca nu se ajunge la o intelegere referitor la cine face menajul, sau cu cat se contribuie financiar la intretinere. Deci, in cazul problemei de rezonanta descrisa mai sus, atentie la costurile necesare contra servicii de rezonanta inainte de a lua pasul de a rezona pe termen lung cu cineva, sau mai ales cu altcineva, ca sa nu se repete dificultatile de actualizare a potentialului neexplorat.

BlueIris spunea...

Moşu' sunt tolerantă numai cu purtătorii de fustă. Faţă de purtătorii de nădragi sunt fără milă.
Ai kilt? :))))))))

floungureanu spunea...

"atentie la costurile necesare contra servicii de rezonanta inainte de a lua pasul de a rezona pe termen lung cu cineva, sau mai ales cu altcineva, ca sa nu se repete dificultatile de actualizare a potentialului neexplorat"
Esti haios rau, omule!si praaactic, mai practic ca gheata iceberg-ului de la Polul Nord.
Asta suna ca vorba lu' tata!:"iti dau io vise de-ti iasa pe nari, auzi!?"

Rudolph Aspirant spunea...

Asa vorbea tatal tau cu tine ? Pe mine tata ma tot indeamna in mod repetat sa fiu mai constiincios in cautarea fericirii mele personale ! Si eu, deoarece de cand ma stiu am fost elev mediocru si mai ales lenes, de aia mi-am si gasit scuza aia ff buna referitoare la nivelul fericirii personale fiind genetic predeterminat, asa ca sa nu mai trebuiasca sa mai depun vreun efort special ca sa o caut daca tot acolo ajung pana la urma !! Observ, totusi, ca e posibil ca nu numai eu, ci chiar mai multi dintre noi sa incercam sa ne cam fentam indatoririle filiale ! Desi totusi, pt aceasta neascultare si chiul, eu personal nu pot da vina decat pe defectele mele personale, nu pot sa spun ca m-ar fi impovarat cumva parintii mei cu teme sau indatoriri deosebit de dificile sau utopic irealizabile.

mosu spunea...

@irisu
sa inteleg ca daca si-i scot, ai?! ;)

mosu spunea...

@flo
eu am spus din capul locului "si oricum dragostea are foarte puţin de-a face cu raţiunea, iar asta fiind spus cred întregul meu raţionament se năruie"...
dar oricat am fi ametiti de iubire viata reala tot pe baza ratiunii ne-o construim...
deci ochii mari si rotitele la treaba, cam asta e solutia...

BlueIris spunea...

:))))))))

Moşu, deh, ştiu şi eu? "Scosul..." poate fi un argument în acest caz?
Nu! Nu şi nu!
Sunt fără milă, să fie clar!
:))

joker spunea...

Moşule, întotdeauna raţiunea are şi va avea de-a face cu dragostea.

Dragoste înseamnă să poţi să ţii legate sentimentele şi conceptele voastre de doi(şi nu numai)îmbinate şi dispuse tot timpul la completare.
Iar asta se întreţine prin plăcerea pt cuvânt, pt nou, pentru întrebări şi chiar pt prostia înconjurătoare.

De Ce Raţiunea?
Pentru că ea îţi "raţionează":aşează, separă, dăruieşte, aşteaptă, amână tot eşafodul naturaleţii interioare pe care de altfel i o simţi şi io miroşi partenerului.
E simplu?
:))
Şi clar?

Întotdeauna claritatea vine din înţelegere şi răspunsuri ale eului mângâiat de Tine. Cred :)

mosu spunea...

:) ai dreptate, are de-a face, dar o mai “inmoaie”…
de fapt cand vorbim despre sentimente, cu cat ele sunt mai patimase, cu atat ratiunea paleste…
dar acestea sunt doar valvatai...

joker spunea...

Frumos răspuns moşule!!
Minunat de senin de fapt.
Dar...
Cine ne dezvoltă nouă pătimaşu', patima şi neastâmpărul? Ia zi, să te văd, eu, tastând, cu buricele tale..
Cinee?
:))))

joker spunea...

Aşadar despre ce vorbim?
Despre casa spânzuratului în care el este bucuros...că i se arată funia încă din prima zi de naştere.
Sau ca să scape de ea...
ori o minte
ori o bate
ori o părăseşte...
că de povestit devine conştient că nu poate fi ...atât de prolific..
:))))))))))
Zi tu?:))

joker spunea...

Uff...cred că mi s-au dus comentariile în spam:(

mosu spunea...

nu inteleg de ce nu apar comentariile tale jokere...
nu intra in spam intra in inbox, dar nu pricep de ce nu apar pe blog

mosu spunea...

eiii... asta cu patimas te faci tu ca nu stii; patimas e atunci cand te furnica la stomac desi il ai plin, cand iti tremura mainile, ti se infierbanta tamplele si ti se umezesc privirile fara sa stii de ce; cand iti tremura vocea fara motiv si ti se blocheaza orice legatura intre creier si restul corpului ramand fara glas si incapabil sa misti tocmai cand voiai sa-i zambesti si sa-i soptesti cald la ureche...
cat despre ce vorbim zau daca mai stiu; dar daca imi explici cam ce ai vrut sa spui, om afla... :)
(comentariile tale le-am repostat eu din inbox)

Joker spunea...

E clar, deci nu crezi în universalitatea mișcării primordiale:1 Femeie 2 bărbat!:)
La mine e fără de echivoc, nașterea patimii coregrafia! nașterea în orice tip de condiții ori valabilitatea ei...este dată de Ea. Dincolo de orice caracteristică dominant-impresionantă a bărbatului alfuț mai mult sau mai puțin..

mosu spunea...

:) asta cam asa e! eva e samburele tuturor "rautatilor" oricat de nebunatic ar fi adam...

Rudolph Aspirant spunea...

Pai se stie deja ca toti embrionii feti "primordiali" sunt initial cvasi-feminini si abia ulterior vasta majoritate a celor cu cromozom Y se vor diferentia in-utero fenotipic masculin, numai cativa ffff rari norocosi prezentand un sindrom de insensibilitate la androgeni dezvoltandu-se in viitoare super-modele cu corpuri + ganduri + dorinte + vise de femei perfecte, si posibil doar cu niste testicule sfrijite ascunse undeva in cavitatea abdominala, nebagate in seama de nimeni pana tarziu de tot, de obicei cand super-modelul trebuie sa se opereze de apendicita, sau mai rar cand doreste sa isi reproduca perfectiunea pe cale naturala.

Madelin spunea...

http://www.brainpickings.org/index.php/2012/12/11/amelia-earhart-on-marriage/

mosu spunea...

:)
da, e un exemplu bun; dar Amelia Earhart era o fire independenta iar grija ei era zborul care era mai presus de orice alta iubire...
dar omul obisnuit isi poate permite o asemenea portita in caz ca "se va intampla ceva"?!