sâmbătă, 1 decembrie 2012

Drum

Când drumul pare a se fi sfârşit, când marginile sale albe se diluează în dejurîmprejurul ceţos ca laptele în cafeaua aburindă, când şirul nesfârşit de ieri, de azi şi de mâine pare să se fi frânt asemeni unui copac bătrân şi dezarmat, când tot ce avea un sens şi o verticală se transformă într-un şnur încovrigat ale cărui capete se pierd în mormanul de iţe, atunci trebuie să prindem frâiele trecerii şi să ne desenăm singuri unul. Pentru asta se ia o zi albă de pe care se şterge orice urmă de a fost şi va fi. Se trasează cu var două linii paralele care se apropie uşor către vârf, promiţând că se vor întâlni cândva, într-un viitor foarte îndepărtat, atât de îndepărtat încât momentul nici nu mai e important. Se bătătoreşte uşor cu bun simţ şi nerisipită încredere fiecare palmă de teren dintre cele două linii până când totul devine neted şi drept, iar la urmă se taie cu un cuţit ascuţit marginile rămase, se fac cocoloş şi se-aruncă. Se varsă apoi propriul înlăuntru şi se întinde uniform cu o paletă subţire în stânga şi în dreapta ca gemul de caise pe foaia de prăjitură astfel încât să umple tot spaţiul. Se împlântă ochi lucitori în stânga şi-n dreapta şi câte un morcov reper pentru fiecare dorinţă, iar la urmă de tot se înţeapă uşor cu o speranţă ascuţită, pentru a se confirma că e gata...

24 de comentarii:

La Fee spunea...

Am să îi las un cărbune, omului de zăpadă stingher, să își încheie haina cu el, ca viscolul să nu-i smulgă din sine minunățiile și gândurile de bine.

La Fee spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=I6dhD8XWiYQ

Mucegai Ales spunea...

Acum mi-e clar de unde vine vorba : drum bun.
De la drumurile gatite dupa reteta de prajituri a Mosului.

mosu spunea...

@lafee
da, da, omul de zapada e cel mai in masura sa-si croiasca propriul drum; se inveleste in gandurile bune si ingheata propria-i lume sub ele…
multumim!

mosu spunea...

@MA
tot caut si eu o cararuie prin nebunia asta care ne inconjoara… :)

Rudolph Aspirant spunea...

Wow ! Tu chiar stii sa gatesti placinte adevarate.

BlueIris spunea...

Întâi că...la mulţi ani, române!

Apoi, credeam că afacerea "plăcinta" s-a încheiat odată cu postarea precedentă.
Iar o zi ca o plăcintă, umplută cu sinele propriu...asta chiar că e dezgustător!
Ia să zici ce faci după ce ai digerat-o?? Canibalule!
:)))))

9 spunea...

O tarista umpluta cu ganduri bune bat, o paralie plina de minte in cap si un fular cu vorbe caldute in jurul gatului si poate porni la... drum. :)

mosu spunea...

@rudolph
ei, nu stiu, dar imi place sa mai pregatesc din cand in cand placinte din cuvinte...

mosu spunea...

@irisu
la mulţi ani si tie!
aici nu e vorba despre placinte ci despre drum, desi poate arata fix ca o placinta :); e vorba despre trasarea propriului drum cand lumea devine nebuloasa...

mosu spunea...

@9
cam asta e reteta ideala!
dar stii cum e, teoria ca teoria, practica ne omoara...

9 spunea...

Mosule, hac, n-am baut nimic de ziua Romaniei. Dar abia acum bag de sama c-am incurcat unele litere.
Practica asta, bat-o vina! :) :) :)

mosu spunea...

@9
:) n-oi fi baut nimic cu grade multe, ci doar asa, mai putintele...

9 spunea...

Da, erau între 0 şi 5 grade. :)

Rudolph Aspirant spunea...

@Blue Iris: pai, dupa parerea mea, la o placinta aluatul conteaza cel mai mult, ala va fi definitoriu pt calitatea placintei, ca umplutura se pricepe oricine sa puna indiferent care o fi aia, (adica tot din aluat, sau din legume, fructe, branza...poate doar la placintele care se vor umplute cu carne sa fie ceva mai complicat, ca depinde si de carne, cum o prepari dinainte, etc...)...naiba stie totusi daca am dreptate, asta o fi poate doar dintr-o perspectiva mai gay...

Rudolph Aspirant spunea...

P.S. Disclaimer: eu precis nu stiu sa gatesc placinte, (nici mai nimic altceva, decat probabil oua simple am mai incercat), ma pricep doar la facut critica de gust, ca, desi nu ma omor dupa dulciuri, am mai gustat si placinte din cand in cand.

BlueIris spunea...

Moşu'
tu ştii la ce te-ai gândit când ai scris. Eu pot să zic doar ce am înţeles eu. Şi eu am inţeles că vorbeşti despre o redefinire de sine. Poate e o exprimare cam preţioasă, dar momentan nu găsesc alta.
Însă la comentariul acela cam glumeam.
Dacă tratez cu prea multă seriozitate anumite lucruri, ai avut ocazia la postarea despre frunză să vezi cam ce iese.
:)

Nebuloasa e enormă. La mine-n "cartier", cel puţin. Îmi trebuie felinare.

BlueIris spunea...

Rudolph,
sincer vorbin şi aluatul şi umplutura contează la fel de mult. E important să ştii cum să le potriveşti.
Dar depinde şi de gusturi.

cristina spunea...

Eh....ce simplu e a citi o reteta.
Tu ai incercat-o sigur, altfel nu ai fi redat-o atat de bine......
:)

mosu spunea...

@irisu
am inteles amandoi acelasi lucru :); eu am fost mai sobru decat de obicei, dar am vrut sa punctez ca e mai mult decat un simplu text, e un indemn, o posibila solutie...

mosu spunea...

@cristina
:) da, asa este! binele si raul, frumosul si uratul, sunt notiuni relative, depinde la cine le raportam; daca ne trasam propriul sistem de referinta, incercand sa ne raportam cat mai putin la realitatea alterata, putem prinde in plasa mai mult frumos decat ne-am putea imagina...
eu ma stradui :)

Neuroanchiloza spunea...

Cand e gata, Mosule? Cand? ca nu mai am rabdare...

mosu spunea...

:) eee... daca ar fi dupa mine ti-as spune ca mai am de intins doua minute la marmelada aia si pe urma e gata; dar nu-i! ca fiecare are "placinta" lui, nu merge sa halesti placinta celuilalt...

mitzaabiciclista spunea...

http://fanteziiobor.wordpress.com/2012/12/06/ce-mi-a-adus-mosul-in-ghete/