joi, 18 iulie 2013

East coast

Eiii cu totul altfel a stat treaba cand am plecat din Paris spre State. Alt avion, alti oameni dar aceleasi apucaturi. Ne-am imbarcat cu o jumatate de ora intarziere ca mde frnacezii sunt oameni finuti, nu tu imbranceli, nu tu calcat pe batatura, nu tu graba, Pe urma a mers avionul ala prin ograda aeroportului vreo jumatate de ora, de-am crezut ca vrea sa ajunga pana in Portugalia pe jos si de-acolo de la mal sa-si ia zborul. Dar nu, dupa o vreme de cotit la stanga si la dreapta a frant brusc si s-a oprit. S-a oprit la o coada mare de avioane cum avem si noi la aprozar cand zice Nea Georgel ca baga oua proaspete si cand vecina Vetuta si babele ei ies cu scaunelul la coada odata cu rasaritul soarelui chiar daca oualele ajung abia dupa doispe. Si a asteptat cuminte la coada inaintand incet ca pisoiul lu vecinu Costica cand vrea sa prinda vrabii pentru ca in cele din urma  sa-si incordeze toti muschii si zbarrr, sa se ridice in inaltul cerului.
Pe Charles de Gaulle m-a mirat multimea de natii si mai ales aglomerarea de non-europeni. Europa incepe sa fie a non-europenilor.
In avion peste ocean nu mai e ca pe vremuri, numai femei cu taioare office (de altfel foarte putine) si barbati la costum asezandu-se sobri si scortosi picior peste picioar si asteptand ca stewardesa sa le aduca ziarul cu “the latest financial news”. In ziua de azi toata lumea calatoreste. Mai ales pre America. Nici barbatii care inca mai sunt la costum nu-l mai poarta scortosi pe dinafara, il poarta pe dinauntru.
Cred ca mi-au facut-o intentionat. Iar stau langa un arab. Cand ajung eu e deja descult, e doar in ciorapi. Par a fi curati. Seamana foarte bine cu… Atta. Asta e arab sigur ca i-am vazut pasaportul. Da a fost cuminte.
La verificare pasapoarte sentimental acesta de turn Babel e aceentuat de lumea pestrita asezata la coada. Acum se vede si mai bine amestecul de natii. Si nu numai la coada de “vizitatori” ci si la cea de “American citizens”. Si acolo e la fel.
America nu mai e ce-a fost, si-a pierdut pojghita de stralucire care acoperea totul. Sub ea se vad gaurile de pe autostrada, degradarea educatiei care se iteste pe fetele, pe trupul si mai ales pe buzele oamenilor, a “shuttle bus”-ului a carui rugina razbate de sub caroseria busita si revopsita prost, a cladirilor care nu au mai vazut bidineaua de mult timp. Nimic nu mai straluceste! Chiar nimic.
America ramane insa America. Exista o dunga de “bunastare” care pastreaza aparentele. Gazonul e tuns in continuare de fiecare data cand creste mai inalt de doua degete, temperature e peste tot de 20 grade chiar daca afara sunt 35 si e grozav de umed, camera de hotel e mai mult decat decenta la un prêt acceptabil. Si oamenii, mai ales oamenii… Opresc masina fara sa te injure cand te vad ca vrei sa treci strada chiar daca acolo nu e trecere de pietoni. Zambesc si-ti spun “glad to meet you”. Nu se cearta niciodata chiar daca au pareri contrarii.  Muncesc eficient si fara stress. Cum naiba poti sa faci asta avand doua maini, doua picioare si un singur cap nu stiu!
NY nu mi-a placut niciodata. E prea masiv, prea aglomerat. Cladirile inalte din centru nu se vad niciodata, sunt ca un fel de sequoia lipiti unul de altul din care nu vezi decat trunchiurile groase si atat. Bostonul e orasul din State care imi place.
Imi plac orasele mici americane. Au un farmec aparte. Par de jucarie. Danbury e la fel.
Casele par a rasari din padure. Sunt dichisite, niciuna nu-i noua, dar fiecare e dichisita. Oamenii au timp aici, au tot timpul din lume.
Am un king size bed. 3 pe 3 si inalt de un metru. Am incapea patru oameni lejer. Eu sunt singur. E pentru sultani probabil desi americanii n-au auzit de ei. Negrul care serveste micul dejun ar putea parea orice, doar a ospatar nu arata. Isi taraie picioarele in adidasii negrii cu sireturi desfacute, camasa ii atarna lalaie, se leagana ca o rata plecata la scaldat in miezul zilei toride sa se racoreasca. Toarna jumatate de suc de portocale in pahar si jumatate pe masa. Niciun “sorry about that”. Cand soseste prietenul primeste tot jumatate de pahar de suc doar ca de data asta omul a bagat la cap, nu mai tine paharul in dreptul mesei, asa ca jumatate din suc ajunge direct pe podea. Altfel ieftin.
Philadelphia si Cincinnatti in fuga. Philadelphia imi pare un oras cenusiu, industrial. Cincinnatti nu-mi pare nicium, l-am parcurs noaptea. Orasele mici insa au farmecul lor. Milford pare coborat din poveste. Daca n-ar fi masinile pe strazi as fi putut sp[une ca e un oeas “parasutat” din anii 1900.
Cleveland si apoi L.A. California here I come!

9 comentarii:

cristina spunea...

Wow! Nu te incurci cu distantele, nu te intimideaza sa le dai la spate una cate una ... ;)

Cat despre "America nu mai e ce-a fost, si-a pierdut pojghita de stralucire care acoperea totul." ... Cred ca si Hollywood-ul are partea lui de merit in modul cum am vazut noi America inainte sa o vedem pe viu vreodata.

Inca pe aici?

mosu spunea...

ohhh... distantele astea... daca trebuie, trebuie; si ai vazut din insemnarea precedenta ca nu prea sunt un fan al mersului cu avionul... ;)
nu sunt pentru prima data in state; am mai tot fost; e adevarat ca de vreo 8-9 ani nu; si mi s-a parut mereu ca america are o pojghita de stralucire, de buneastare; nu degeaba i-am spus pojghita caci sub ea se ascund problemele si mizeria; acum insa poleiala asta mi se pare ca s-a crapat si se vad usor "neputintele"... :)
da, mai sunt; azi cleveland, apoi vineri sunt in brea, apoi san diego probabil si in fine idaho falls; vinerea viitoare am plecat acasa! :)

cristina spunea...

Intelesesem ca ai mai fost din relatarile tale. Asteptarile nerealiste sunt lovite de realitate la primul impact, drept care ma refeream la ce construim mental inaintea inaintilor ;)

Sejur placut in continuare! Nu ai drum si prin Indiana?

mosu spunea...

multumesc! nuuu, in indiana nu ajung; si-asa neam de neamul meu n-o sa mai viziteze atatea locuri intr-un timp asa de scurt, pe meleagurile astea... :) si cum nu sunt nici mare fan al zburatului...

Cora_ spunea...

Presupun ca de la Cleveland la LA o sa zbori... ca altfel nu ajungi pana pleci. :) Oricum sunt cam putine 2 saptamani pentru o america asa de mare. :))

Esti cetatean american, mosule?

Neuroanchiloza spunea...

Daca nu ti-au cerut pasaportul de 4 ori la poarta, inseamna intr-adevar ca frantujii sunt baieti finuti. Eu am venit pe la nemti-mult exces de zel si foarte suparatori in straduiala lor de fi eficienti, soldata cu 2ore jumate intarziere pe pista. In CA e frumos, o sa vezi, ca suntem numai arieni :) Si hispanici si chineji, d-apai nu poti fi chiar asa carcotas :))

mosu spunea...

e mare rau! am ametit deja...
nici nu-mi vine sa ma gandesc cum o fi la intoarcere
:)) nu sunt! nici nu stiu sa spun daca as fi ce-as face; as ramane sa locuiesc aici, mi-ar place?! nu stiu...,
oricum ar fi, sa iesi din romania din cand in cand face tare bine...

mosu spunea...

@na
e o intreaga isterie asta cu controlul; inteleg motivul dar tare mi-e ca seamana a "hai sa facem ceva ca pe urma spune lumea ca nu ne facem datoria"
adevarul e ca pe unde am fost m-a socat asta; rasa "ariana" se stinge vazand cu ochii; anglosaxonii sunt in cadere libera ca procentaj in populatie... se duce lumeaq de rapa...

Cora_ spunea...

sa intri rar face si mai bine, crede-ma! :)))