joi, 12 septembrie 2013

Navetistul (povestiri foarte scurte)

E şase şi-un sfert. Petricǎ stǎ la marginea şoselei aşteptând autobuzul cǎtre şantier. Are cǎmaşǎ cadrilatǎ cu mâneci scurte, pantaloni de stofǎ uzaţi dar traşi la dungǎ care îi atârnǎ larg în brǎcinari şi o şapcǎ cu înscrisul “New York Yankees” ce a fost cândva bleumarin cu dungulite albe dar acum a ramas doar bleu. Petricǎ e proaspǎt bǎrbierit aşa cum a fost în fiecare zi din cei aproape treizeci de ani de muncǎ. Cu gentuţa în care îşi ţine sendvisul şi sticluţa cu cafea strâns cuprinsǎ în stânga, Petricǎ o ridicǎ pe dreapta şi salutǎ scurt. E Victor. Victor trece întotdeauna primul. Nu c-ar fi cel mai harnic, dar are drumul cel mai lung şi trebuie sǎ-şi ia o rezervǎ de timp. Face Constanţa, zona betoane. Îi cunoşte pe toţi, şi pe Victor, şi pe Emil şi pe Ionicǎ şi pe Rangǎ şi pe Petrosin şi pe Roşcovan şi pe Scatiu. Pe toţi îi cunoaşte.
Trece în fuga mare şi Emil. Petricǎ ridicǎ din nou mâna salutându-l scurt, aproape mecanic, dar în acelaşi timp cu tandreţe. Seamǎnǎ cu un tatǎ încremenit de emoţii care îşi salutǎ copilul ce pleacǎ departe în lume. Are o ţinutǎ ţeapǎnǎ, sobrǎ, de cantonier mândru de importanţa muncii sale, ridicând semnul verde rotund în timp ce acceleratul aleargǎ şuierând pe lângǎ bariera manualǎ de care are atâta grijǎ. Trece şi Rangǎ. El face Medigidia. Rangǎ e cel mai iute dintre toţi. Cǎlǎtorii nu prea îl au la inimǎ, pentru cǎ le rǎscoleşte mǎruntaiele la fiecare cursǎ. Întruna îl boscorodesc. Trec apoi şi Emil şi Ionicǎ şi Petrosin şi Roşcovanul şi Scatiul. Toţi trec. Scatiul e ultimul. El adunǎ oamenii din satele apropiate. Petricǎ îl salutǎ şi pe Scatiu, apoi îşi scoate şapca, îşi sterge fruntea nǎduşitǎ şi porneşte încovoiat cǎtre casǎ. Se dezbracǎ având grijǎ sǎ-şi aşeze atent hainele pe umeraş, îşi mǎnâncǎ pe îndelete sendvişul şi îşi bea cu guri mari cafeaua, apoi se urcǎ înapoi în pat lângǎ nevastǎ.
Viaţa poate fi obositoare, tare obositoare.

13 comentarii:

Dan spunea...

O fi din cauza ca e somer, era rece cafeaua, poate nevasta din pat, a înghitit cu noduri...

mitzaabiciclista spunea...

Huh, a trebuit să citesc de vreo două ori ca să mă prind cu ce anume se ocupă Petrică :))))
P.S. Numele Scatiu mi-a adus aminte de o carte de aventuri citită prin copilărie: ”Nemaipomenitele aventuri ale lui Scatiu și Babușcă” Aventurile se întâmplă tot prin zona voastră, de fapt aproape de Sulina, mai exact.
Cum este a doua oară că aud numele Scatiu, mă gândesc că e ceva pe la voi prin zonă numele acesta :)

mosu spunea...

@dan
dupa moaca asa cred ca era somer...

mosu spunea...

@mitza
pai daca e nevetist inseamna ca se ocupa cu caratul navetelor, nu?! ;)

mitzaabiciclista spunea...

mmmmm, aş fi putut jura că e paznic la barieră :))))))

Anonim spunea...

nu ai gasit macar o Marie sau Minodora..Ioana sau Lenuta...la naiba, sa-i lasi pe barbati sa povesteasca ... hm... :(

Cleo spunea...

Pe semene viata trebe sa fie tare grea, sa ajungi tu sa-ti mananci sandvisul acasa....si sa bei cafeaua "teapana"...ca baba e rece, da-o-n soare, dar cafeaua rece....pffff e ca o pedeapsa!
Da' asa se intampla cand esti ocupat!

Dan spunea...

Fabumos Cleo, cum spune Banciu, cafeaua rece e o pedeapsa, restul le-a aranjat Dumnezeu asa...

Dan spunea...

Pai Sorina, e povestita de-un barbat...

mosu spunea...

@cleo
acu daca asta-i singura buba aranjez cu omu ca in locul sticlutei aleia de jumate de cola sa-si puna cafeaua intr-un termos mic... pana in statie si inapoi nu s-o raci...
da vorba ta greul vine de la munca asta care nu se mai sfarseste niciodata...
si cand se sfarseste iti ia mintile...

mosu spunea...

@sorina
bine ai venit!
acu femei ar fi fost p-acolo, da omu meu e om serios, familist convins, munca si casa, munca si casa... ;)
mmm... as fi putut sa-i dau nevestei un nume, da' dormea cand a ajuns povestea la ea...

Anonim spunea...

E ca şi cum aş privi, poate nu tocmai un tablou, dar măcar o schiţă de-a lui Grigorescu. Un canton, aparent uitat de lume, unde există micul Univers al lui Petrică. Iar nevasta e mai bine sa o laşi aşa, unde se întoarce mereu eroul nuvelei. Poate odată va trece şi pe la ea firul unei alte poveşti. Asta a curs duios tare. Mi-a plăcut.

o cititoare

mosu spunea...

n-avem noi timp sa ne oprim si rabdare sa le privim, dar tablouase d-astea sunt de jur imprejurul nostru :)
multumesc!