duminică, 6 octombrie 2013

Hainele cele noi ale împǎcatului (povestiri foarte scurte)

Şedeam alǎturi de Ilie pe scǎunelele mici cu trei picioare aşezate în jurul mǎsuţei rotunde de lemn mirosind a salcâm. Descoperisem culoarea şi o împrǎştiam amândoi cu mânecile suflecate şi cu degetele îmbibate asemeni unor peneluri groase şi moi peste tot ceea ce ne ieşea în cale, peste filele de hârtie, peste masǎ, peste podeaua de lut, peste pereţii de paiantǎ şi mai departe dincolo de cerdac, peste lighioanele din ogradǎ, peste uliţa destupatǎ, peste copacii din deal…
“Împǎrat e gol, împǎratul e gol” a început sǎ strige Agripina cuvintele din povestea lui Moş Prunǎ auzitǎ cu o zi înainte, când a intrat în odaie şi a dat cu ochii de mine, oprindu-se lângǎ pantoful meu şi privindu-mǎ aprig în sus ca şi cum ai cǎta nuca ascunsǎ în copacul înalt. Şi atunci m-am ruşinat de goliciunea mea. Peste trupul firav al bǎiatului au început a creşte dintr-o datǎ picioare butucǎnoase şi grele, mâini cu pielea arsǎ de soare şi de timp, masca cu crevase adânci şi barba şi pǎrul alb şi nevǎzul şi astmul…
Iar eu chircindu-mǎ ca un fǎt în pântecul mamei cǎci tare mǎ mai durea creşterea asta a lor……

20 de comentarii:

Cleo spunea...

Daca ar fi sa ma iau dupa vorba aia cum ca batranii dau in mintea copiilor, as zice sa ai nitica rabdare. Daca traiesti suficient, vremea asta vine.

Daca ma gandesc cum am retrai viata la o intoarcere in timp, avand acum ingredientele pt o viata ce ar putea tinde spre perfectiune, ma intreb in ce masura natura umana ar lasa sa aplici tot ce ai acumulat, ca sa-ti si iasa.
Crezi ca, intr-adevar, am face lucrurile diferit? Sa tinda spre perfect? Sau tot asa, sub influenta impulsurilor, emotiilor, credintei ca putem schimba destine.

impricinatul spunea...

Eu cred ca iti cam place don Salvador Dali...

mosu spunea...

@cleo
ce inseamna “viata perfecta”?! cu fiecare experienta pe care o traim “perfectiunea” arata altfel; dorintele, motivele de implinire, senzorii nostri se modifica mereu…
daca as avea sansa sa retraiesc o bucata de viata n-as face decat un efort in plus, acela de a o trai din plin!

mosu spunea...

@impricinatul
dali era un extravagant; nu-mi place dali dar mi se pare fertila imaginatia lui; mie in schimb imi plac cuburile; cu multe fete… :)

DaenIris spunea...

:)
Trecerea timpului...cine scapă de ea fără să-l doară ceva?
Şi oricât de bine ne-am simţi în propria piele, buletinul ne dă cu tifla.
:))
App de asta, cineva mi-a spus ieri: "o să fim complet fericiţi atunci când încetezi să te mai uiţi în buletin!"

mosu spunea...

@irisu
exact asta e mesajul povestii: "nu te uita in buletin! comporta-te asa cum simti si fi ceea ce simti ca esti!" :)

DaenIris spunea...

Eh, Mosu, când nu eşti în miezul istoriei, poţi privi lucrurile mai detaşat. :)

Cora_ spunea...

Si Ilie? :)

mosu spunea...

ilie?! ilie e un copil inocent... el a scapat! :)

Cora_ spunea...

Ufff, ce bine. :))

Neuroanchiloza spunea...

Si apoi vine si punctul in care nici narcoticele nu mai ajuta. Gandim pozitiv, ce sa facem :)

Rudolph Aspirant spunea...

Bravo. Cu o povestire de asemenea calitate, desi cam obscura si dificil de inteles, insa totusi creatoare de imagini posibil inteligibile datorita stilului curgator si a utilizarii unor cuvinte si expresii frumos imbinate, care prezinta o experienta umana posibil chiar universala, dupa parerea mea meriti acea mica mentiune corespunzatoare lb romane adiacenta premiului mai mare Nobel, (categorie de premii pe care le-am inventat eu, pt a include si culturile care se exprima in limbile mai putin cunoscute ale lumii, si care astfel nu prea au sansa de premiu Nobel de Literatura prea curand)

mosu spunea...

@na
la asta cu narcoticele nici nu stiu ce sa zic; de cand ne nastem si tragem prima gura de aer suntem deja depasiti de viata si ar trebui sa trecem pe narcotice; in scutece asa si cu pampersii la fund...
dar da! gandirea pozitiva e o iesire; probabil singura!

mosu spunea...

@rudolph
multumesc pentru increderea acordata
acum stii cum e cucuvintele astea; cu cat folosesti cuvinte, expreaii sau imagini mai complicate si mai greu de inteles cu atat cititorul isi va spune "ba in capu astuia trebuie sa fie ceva, de n-am inteles eu nimic"; aici e smecheria ;)

9 spunea...

In concluzie, nu e bine sa fim impacati cu noi si cu lumea?

mosu spunea...

cred ca ideal e sa fii impacat cu lumea care te inconjoara; sigur, ne putem o construi o lume ideala in care sa ne izolam si sa incercam sa traim fericiti, dar mai devreme sau mai taziu un inocent care nu stie ce sunt lumile de hartie va exclama mirat “imparatul e gol, imparatul e gol”
si atunci vom descoperi ca lumea in care ne-am izolat nu ne rupe in fapt de rest si vom suferi invariabil…
ca sa evit suferinta asta eu de exemplu imi fac pierdut buletinul…. :)

Anonim spunea...

''ca sa evit suferinta asta eu de exemplu imi fac pierdut buletinul…. :)''

ce idee geniala :)
azi daca nu aveam buletinu la mine, nu-mi luam amenda in tramvaiul 40 :))
mi-am ratat fericirea zilei de AZI? :)

DE AZI, il declar pierdut..:)
Zaraza

mosu spunea...

:) chestia asta cu pierdutul buletinului s-ar putea sa nu functioneze la fel pentru toata lumea
eu de exemplu am vrut sa pierd buletinul pentru ca timpul se agatase intr-o crevasa a patratelului acela dee plastic
s-o rezolva astfel si problema transportului in comun?! hmm, tot ce se poate... :)

Zaraza spunea...

mosule,
incercarea moarte n-are :)

mosu spunea...

:) adevarul e ca in viata trebuie sa incerci de toate...
inclusiv sa pui de-un blog, nu?! ;)