joi, 30 ianuarie 2014

Jurnal de sinistrat

Ziua 1
Altă iarnă, alte probleme. Ninge în draci iar vântu vâjâie mai ceva ca pe Biruinţa lui Băsescu spulberând totul în cale. Întâi s-au strâns nişte vălătuci, pe urmă nişte dune, apoi nişte munţi de zăpadă cât casa, de nu mai răzbeşte nimeni prin ei. A încercat luni tanti Victoriţa să treacă cu excavatoru lu bărbat'su de lucrează la ăştia cu canal şi apă, fiindcă văzuse ea o rochie pe care io promisese lu fie'sa de ziua ei, într-un butic la Medgidia. S-a împotmolit însă la Valu lu Traian, că d-aia-i şi zice "valu lu Traian" ca e numai valuri valuri mari cât Traian împăratul, se împotmolise zic într-un Matiz rătăcit pe sub zăpadă şi pe care stăpânu îl căuta înnebunit cu două sacoşe în braţe şi cu gulerul gecii tras până peste ochi taman în faţǎ la Metalocasnice că uitase săracu unde îl lăsase.
Gata! S-au închis toate drumurile.

Ziua 5

Ninsoarea se mai opreşte, apoi iar se porneşte nǎvalnic. Şi vântul aidoma.
E nebunie. S-a terminat pâinea în oraş. Nu mai e nici albă, nici neagră, nici cu secară, nici cu ovăz…
A scris în ziare (cele electronice, că de tipărit nu mai tipăreşte nimeni nimic) că au fost de efect politiştii ăia de cauciuc montaţi la ieşirile din oraş spre Tulcea, Bucureşti şi Mangalia. Oamenii au propus pe forum să mai fie cumpăraţi de către primarie o duzină două şi să fie împrăştiaţi în toate intersecţiile importante din oraş, doar doar i-or mai domoli pe nebuni.
E oficial, suntem sinistraţi!

Ziua 6
E jale! S-a terminat şi vodka din super şi mai puţin super marketuri. A început cu adevărat panica.
Primăria a înlocuit pancardele cu "Constanţa - oraş martir" de la intrarea în oraş, care fie vorba între noi deja ruginiseră, cu altele noi, lucioase, cu inscripţia "Constanţa - oraş sinistrat".
Apropo de intrarea în oraş, cei de la poliţie au difuzat un anunţ oficial prin care informează populaţia că poliţiştii de la intrarea în oraş nu sunt de cauciuc aşa cum s-a crezut iniţial ci sunt chiar plutonierul Fulga Marcel, sergentul Spărgău Nicolae şi sergentul-major Omăt Ion surprinşi de viscol chiar în ziua 1. Poliţiştii în cauză au fost retraşi la secţii pentru a nu mai crea confuzii.

Ziua 7
E haos. Nu se mai găsesc de niciunele pe la magazine. Mazăre a transmis din Brazilia, de la Copacabana, să se dea bob cu bob să ajungă la toată lumea. Mai ales în fund la pensionari. A mai trimis şi o felicitare cu nişte coapse negre de brazilience sumar îmbrăcate la mal de mare pe spatele căreia a scris cu mâna personală chiar aşa: "Stimaţii mei concetăţeni. Nu vă pierdeţi speranţa, vor veni şi vremuri mai bune". Gura lumii murmură ca ar fi trimis şi o poză cu el costumat în Suleyman Magnificul şi înconjurat de cadâne în bikinei minusculi de la defilarea carelor alegorice de astă vară, pe spatele căreia ar fi scris "Dacă mă votaţi preşedinte fiecare va trăi cum trăiesc eu. Bine!". D-asta a doua nu ştiu nimic precis dar prima e afişată la primărie pe pereţi, pe stâlpi în oraş, în vitrina magazinelor, pe geamurile autobuzelor...

Ziua 13
Ponta a transmis la teveu că un convoi cu ajutoare umanitare se pregăteşte să se deplaseze spre Constanţa. Toată lumea a izbunit în urale la auzul veştii. Temperatura în oraş a mai crescut cu câteva grade. Fiind însă ocupat cu planurile de deszăpezire Ponta a anunţat că de acest subiect se va ocupa personal mâna sa dreaptă, Dragnea şi a rugat să nu mai fie sâcâit pe tema asta. A apărut şi Dragnea la teveu într-un interviu amplu pe Antena 3 cu Gâdea. El a precizat că vorbele premierului au fost răstălmăcite de ziarişti şi de fapt nu este vorba despre un convoi şi nici despre ajutoare umanitare, ci e vorba despre un camion cu vodkă care a fost sechestrat de poliţia de frontieră la graniţa cu Moldova şi a fost redirecţionat către Constanta. Jumătate de oraş a izbunit iarăşi în urale, cealaltă jumătate face mărunt din buze. Temperatura continuă să crească. Însă Dragnea a anunţat la sfârşitul interviului că fiind foarte ocupat cu inspecţia utilajelor care se pregătesc pentru deszăpezire nu are timp să se ocupe de subiect aşa că a fost pasat lui Şova. Măcar ăsta a fost mai franc. A apărut pe post şi a spus-o clar în faţa tuturor că nu e vorba despre un camion cu vodka de la ruşi ci e vorba despre un butoi cu holercă de pufoaică produsă într-un atelier clandestin undeva în Ilfov, pe lângă casa lu Pandele, sechestrat de ăştia de la ANAF şi care va fi donat constănţenilor, însă fiind ocupat cu inspecţia autostrăzilor nu are timp să se ocupe şi de treaba asta aşa că a transmis toate informaţiile necesare şoferului său care are o gagică la Constanţa pe care n-a mai văzut-o de la primul viscol şi la care va face pe dracu în patru să ajungă. Nu mai sunt urale în oraş. Temperatura a scăzut la minimul istoric. Doar într-o singură casă tot creşte şi tot creşte.

Ziua 14
A sosit şoferul lui Şova şi ne-a adus sticla de şliboviţă bănăţeană trimisă de Ponta. Se pare că despre asta era vorba în interviul ăla televizat. Numai sticla a adus-o, conţinutul se pare că l-a consumat pe drum ca să nu moară îngheţat.
Tot azi însă făcându-ne o surpriză absolut fabuloasă a apărut în oraş Elena Udrea. În carne şi oase! Cum o ştim, frumoasă, veselă, vorbăreaţă. Cu nişte cizmuliţe de piele întoarsă cafeniii o nebunie şi o fustiţă scurtă de-o palmă deasupra genunchiului de-ţi vine să te îmbeţi cu ea nu alta. Aaa… şi cu gentuţa Vuitton.
Nu ştiu cum naiba o fi trecut de baricadele lu Nicuşor Constantinescu care chipurile e la tratament în America, da umblă zvonu că i-ar fi închiriat Mazăre un bungalou pe faleză în Madagascar. Şi vreo zece madagascariţe. Ăsta auzise ceva de acolo de unde e prin urechile plantate aici şi a pus maşini de poliţie de-a curmezişul la toate intrările în localitate.
Odata cu venirea lu Udrea juma de oraş jubilează din nou. Şi n-a venit cu mâna goală. A adus un camion de cârnaţi de Pleşcoi. Şi cealaltă jumătate de oraş jubilează din nou. La mitingul din oraş, la care nu ştiu de ce au participat numai bărbaţi, Madam Udrea a spus că dacă o votăm pe ea preşedinte o să avem cârnaţi mari şi sănătoşi toată viaţa indiferent de condiţiile atmosferice. Bărbaţii au început să murmure că vor altceva la schimb pentru voturile lor. Nu s-a intrat în discuţii amănunţite despre acest troc. Pe urmă s-a desfăcut prelata la camion şi s-a dat drumul la împărţeală. În înghesuiala aia eu n-am prins decât pieliţa de pe un cârnat, că toată carnea a ajuns la Vetuţa vecina din stânga, că ea are unghiile mari şi mi-a stors tot cârnatul deşi eu îl apucasem primul de moţ.

Ziua 17
E naşpa rău. S-au terminat şi cârnaţii de Pleşcoi. Nu mai sunt de niciunele. Uniunea Europeană a zis că ne trimit ei nişte ajutoare. Poimâine se întruneşte consiliul, săptămâna ailaltă urmează să se ia o decizie, luna viitoare să fie făcut un plan strategic, în încă două luni să fie făcute pregătirile, apoi după alte patru să fie pus în aplicare şi după aia să ne trimită şi nouă rezultatul.
A trimis şi Dan Diaconescu Îndirect doi reprezentanţi cu o pancardă mare pe care erau desenate prost o bucată de brânză, nişte ouă, doi cremvuşti, două roşii, o cutie de pateu, iar jos sub desene scria cu litere roşii “OTV-ul e cu voi!” Au fost alungaţi cu pietre.
Gigi, fiul lu Panaitescu, a găsit plutind pe mare un om îngheţat. Are un combinezon portocaliu cu panglici reflectorizante, cască, mănuşi îmblănite, ochelari de protecţie. E îngheţat bocnă. Unii zic c-ar fi de la SMURD, dar nu e clar de ce ar avea o mătură înţepenită între degete dacă ar fi de la SMURD. Autorităţile nu prea ştiu ce să facă cu el. La spital n-au cum să-l lase decât dacă vor să-l conserve pentru viitor. În schimb Minodora a zis că-l ia ea, şi-aşa nu mai are clienţi. Îl bagă în aşternuturi şi mi-l încălzeşte de-i ies aburi pe nări.
Se prea poate. E damă bine Minodora.
Ruşii au anunţat şi ei că trimit ajutoare la Constanţa.

Ziua 20
S-a rezolvat misterul cu îngheţatu din mare. A fost mai greu decât a crezut Minodora, dar până la urmă a răzbit. Supriză mare însă! Primele cuvinte pe care le-a scos omu au fost: “Whiskey, give me whiskey". După ce a primit vreo zece pahare dintr-un dulăpior special al ăstora de la urgenţe a început să i se dezlege limba. O ţine una şi bună ca el e de la deszăpezire şi trebuie să-şi termine treaba că vine şefu să verifice. S-a strâns lumea ca la urs şi nimeni nu înţelege nimic. Toţi îşi dau cu presupusu cum o fi ajuns ăsta să dea cu mătura în România. Până la urmă tot Minodora a rezolvat problema. I-a strâns capul la pieptul ei bogat şi se pare că asta i-a adus pe buze o ultimă amintire. “Eu nu mai ţin minte decât că era începutul lui decembrie şi mă întinsesem peste balustradă să dau zăpada de pe stâlpul de la Brooklin Bridge. Atât îmi mai amintesc!” a mai spus americanul înainte să se topească între sânii Minodorei. Al dracu americanu, ăsta a cǎzut în mare de pe pod şi a trecut Atlanticul îngheţat ca o scândură cum au trecut rămăşiţele alea de la ţunamiul japonez până dincolo la americani. Acu nu e clar anul în care a cazut americanu de pe pod.

Ziua 21
Au sosit şi ajutoarele de la ruşi. Cu un spărgător de gheaţă atomic. A făcut ţăndări toată banchiza şi a tras chiar în faţa casei lu Hagi. Urale prelungite. Au adus de toate ruşii, vodka, şampanie, icre negre, icre roşii, morun, nisetru, marojnaia, smetana, soleanka, prostokvasha. Au descărcat totul singuri. Oh, cum mai coborau drăguţii de ei cu lădiţele alea în mâini pe podiriştile alea înguste. Totul a mers strună până la ultima lădiţă, când aşa, ca din întâmplare, căpitanul a aruncat într-o doară: “Şi Moldova?!”. Noi ăştilalţi nici n-am înţeles bine ce-a zis cu capul în lăzile alea pline de bunătăţi, da Moş Gropoşilă s-a semeţit imediat şi a băgat-o p-aia cu “Moldova nu e a voastră şi nici a urmaşilor voştri…” de s-a înfuriat capitanul ca un curcan, a făcut semn la mateloţi să strângă tot, ăia s-au executat, au ridicat ancora şi duşi au fost cu spărgătorul lor şi cu lǎdiţele noastre cu tot. Nu mai spun că la plecare au lăsat vreo trei patru să aşeze la loc plăcile de gheaţă, să presare zăpadă pe deasupra şi s-o mai şi bătătorească cu lopata.

Ziua 24
A ieşit soarele! Sunt semne că se îndreaptă vremea. Azi a sosit în oraş printre troiene o daradaică trasă de-un măgar cu care vine de obicei mamaia Eusebia la târg de aduce lapte cald, brânză şi iaurt. Ne-am scos! An bun să aveţi!

19 comentarii:

Crisa spunea...

:))) ești genial ...mi-ai făcut dimineața mai frumoasă :)
și totuși , iarna-i frumoasă la mal de mare ;)

DaenIris spunea...

Eu am o mică problemă cu titlul. "Jurmal" vine de la "sarmale"?
:P

DaenIris spunea...

Hehe, ce hâtru mai eşti tu, Moşu'! :D
Am râs tare.
Da' ceva m-a nedumerit: ce Doamne-apără e "holerca de pufoaică"?

impricinatul spunea...

absolut genial! romania in miscare, manca-ti-as!

mosu spunea...

@crisu
:) e frumoasa si iarna; ieri de exemplu a fost o zi absolut superba!
ma bucur ca te-am facut sa zambesti azi!

mosu spunea...

@irisu
nu m-am hotarat inca daca Jurmalul vine de la jumari sau de la jurnal la mal de mare…
ooo… sa nu stii ce-i aia tuica de pufoaica sau matrafoxul dovedeste lipsuri mari :))
ca sa-ti imbunatatesti pregatirea in domeniu iti ofer un link ;) http://www.romlit.ro/matrafox_i_pufoaic
:)) am gasit si o definitie in engleza: The "ţuica de pufoaică" is the most dangerous kind of tzuica mainly because it is made from a fluffy winter coat (pufoaica) dipped is the main substance found in an outhouse.

mosu spunea...

multam impricinatule! romania pura, privita de jos de la nivelul asfaltului… ;)
si cu radacini adanc intepenite in realul concret (sau in concretul real)

9 spunea...

N-am putea trimite oare iarna în vacanta? O fi si ea obosita sarmana de atata sinistreala si cred ca deja i-e si lehamite de noi cat o tot boscorodim...
Propun sa strangem mana de la mana s-o trimitem undeva la Poli. :)

mosu spunea...

eiii suntem noi carcotasi….
e frumoasa si iarna; dar n-avem ochii si sufletul s-o privim…

Camelia spunea...

Radiografia unor convulsii şi nu doar atât.
Ce de mai duh ludic te-a bântuit, Moşu'...Ce de mai material ai în Cuvânt; artă a lui, nu alta.
Istoria unei ierni anunţate privilegiindu-şi conţinutul. Glumesc.

mosu spunea...

convulsii zau la toate nivelurile, de jos de la parter pana sus la ultimul etaj; da sunt bune si convulsiile astea la ceva, ca pun sangele in miscare si te tin drept ca bradu…
acuuu… cucuvintele astea treaba e mai complicata; eu am recunoscut mereu ca insiratul asta de cuvinte e pentru mine doar o joaca; si recunosc ca-mi place sa ma joc cucuvintele mai degraba asaaa cum se joaca fetele cu papusile, decat cum se joaca baietii cu masinutele, da pentru scris iti trebuie starea aia de naucire care nu vine orisicum si orisicand, ca nu-i caine care sa vina cand il fluieri; mde, din cand in cand mai scot si masinutele…

florentin spunea...

Off!!! a fost iarna doua saptamnii si m0am saturat de ea...
cand eram copil eram nerabdator sa vina primii fulgi, dar acum trebuie sa ma trezesc dis-de-dimineata sa dau zapada din curte, de pe masina, din fata casei...plus jobul...Wawww si toate astea la facea tatal meu, dar e ...praf de stele...si intreaga responsabilitate cade, de ceva ani pe umerii mei:(
Dar, asta-i cursul vietii, nu?

mosu spunea...

salut florentin!
asa e! trebuie sa le ducem pe toate asa cum ne-au fost date (numai cele ce s-au dus nu si cele ce vor veni, pentru astea trebuie sa ne batem!); eu mereu spun ca nu ma uit in urma, ma uit doar inainte, la ceea ce va sa vie...
eee... si cum spuneam, iarna nu e deloc asa rea cum pare, dar nu mai avem noi sufletul usor pentru a o privi asa cum ar trebui...

Camelia spunea...

E o joacă sau jocul pe scena din sine; efecte, recuzită, atmosferă.
Tu scrii viu.
Şi-aşa de ghiduşar aici.

Cât despre cum vin şi nevin cuvintele, dacă nu sunt chemate, ştiu cum e cu sirenele retoricului, cum e cu ademenirea lor.

all.florentin spunea...

Salut,
Un aticol care mi-a placut! De fapt sunt mai multe...ma bucur ca am descoperit acest blog!

Un weekend placut, iti doresc!

mosu spunea...

@camelia
eiii... eu nu stiu cum e cu sirenele si ademenirile...
eu aveam pana mai deunazi o vrabie; de fapt am inteles ca nu ar fi vrabie, ci pitigoi; e mai mica si mai frumos colorata; fluieram de trei ori scurt si o data lung si venea; ii povesteam ce visam seara (sau la amiaza, sau pe inserat) si ea baga un text cap coada cu tot ce-i trebuie; eu il puneam pe curat si gata! de la o vreme nu mai vine; o fi inghetat!

mosu spunea...

@all.florentin
numai bine si tie!

Camelia spunea...

Păi vezi, Moşu', nu mai merge cu fluieratul, ademeneşte pasărea, ca să nu'ţi rămână visele neîncâlcite în cuvinte!
Neîncifrate am vrut să zic.

mosu spunea...

nu merge, dreptate ai! d-aia si spuneam de joaca aia cu papusile si cu masinile; cuvintele trebuie chemate cu tandrete daca vrei sa cante...
dar cum sa te mai umpli de tandrete in vajaiala asta care e "ziua de azi"?!