luni, 2 iunie 2014

Gândurile domnului Nicholas

Domnul Nicholas are multe gânduri, foarte multe. În cap le are. Unele dospesc acolo, în ceea ce rămâne adunat din zilele, lunile sau anii din urmă si apoi dintr-o dată fără să existe un motiv anume, sau poate că el există dar îi este complet străin domnului Nicholas, încep rapid să crească. Ca o tumoare cresc. Întâi un semn, unul mic cât un vârf de ac, apoi altul şi altul şi altul. Se aliniază ca pe o pernuţă de ace din cele folosite de croitoresele ce pregătesc materialul, două trei ace în jumătate de gură, celelalte în pernuţă, înfig unul şi cu cealaltă jumătate liberă de gură întreabă aplecate în genunchi la picioarele clientei îndoind marginea de jos a stofei “Atât să fie, doamnă?!”. Apoi mustăţile astea de gânduri încep şi ele să crească, şi cresc, şi cresc, apar pe ele altele, mici, mici de tot ca vârful de ac, şi tot cresc, şi tot cresc până umplu tot spaţiul. Alteori gândurile vin din afară. Ca nişte fluturi cu aripile fragede şi viu colorate vin. Intră prin ochii, prin urechile şi prin nările domnului Nicholas sumedenie de frânturi de gânduri. Şi tot intră întruna până când formează un roi mare cât cele din pădurile amazoniene. Când roiul se aşează peste pădurea amazoniană o fac să dispară pur şi simplu cu totul, acoperind-o cu aripile lor mari şi viu colorate, aşa şi cu gândurile, acoperă tot trecutul, prezentul şi viitorul. Domnul Nicholas le analizează, le împarte pe specii şi subspecii, în funcţie de culoare, de mărime, de ariile de origine, el ştie după mai câte alte criterii.
Când stă în picioare, gândurile domnului Nicholas nu rămân în cap. Nici n-ar avea loc toate, căci domnul Nicholas are capul mic, mai mic decât al unui om obişnuit şi gânduri multe, foarte multe. Când stă în picioare gândurile domnului Nicholas se revarsă moi, calde, ca o fântână de ciocolată, prin tot trupul până în călcâie, pe unde ies subţiri şi albe ca nişte bucăţi de piele moartă. În fiecare seară, dar absolut în fiecare seară, domnul Nicholas face baie şi îşi râcâie călcâiele cu o bucată mare de piatră ponce. Dacă nu ar face baie şi nu şi-ar râcâi cu o bucată mare de piatră ponce călcâiele bine înmuiate în apă cu sare de baie, domnul Nicholas nu şi-ar mai putea încălţa a doua zi pantofii. De altfel domnul Nicholas nici nu poartă pantofi. Decât atunci când are treburi prin oraş şi nici atunci întotdeauna căci vara poartă sandale. În casă el merge în picioarele goale pentru ca toate gândurile adunate în capul său să poată ieşi în voie prin câlcâie şi să lase loc altor gânduri mai proaspete şi mai curate.
Şi când stă pe scaun gândurile domnului Nicholas se revarsă ca o fântână de ciocolată. Şi tot prin călcâie ies. Doar când se întinde nu mai ies. Când se întinde şi vrea să se culce domnul Nicholas are o mare problemă. Gândurile sale nu mai ştiu încotro s-o apuce. Ar rămâne în cap, dar sunt împinse devale de altele noi care nu se mai prididesc să se reverse peste marginile circumvoluţionate ale creierului şi se duc prin plămâni, prin inimă, prin ficat, prin rinichi către călcâie. Doar că pe drum se întâlnesc cu alte gânduri care se întorc de acolo. Şi uite aşa rămân derutate undeva la mijloc, în burtă, dacă domnul Nicholas doarme pe burtă, sau în coapsa stângă, dacă domnul Nicholas doarme pe partea stângă, ceea ce în general e întocmai, ca un lichid incapabil să găseacă ieşirea dintr-o sticlă culcată la orizontală. Şi atunci capul său se umple cu gânduri necuminţi ca o colivie cu păsări speriate de apropierea felinei, iar domnul Nicholas nu mai poate să doarmă şi deschide un ochi, apoi pe amândoi, apoi crapă şi buzele şi rămâne aşa pentru ca gândurile să poată zbura şi să se poată întoarce de unde au venit.
Din cauza gândurilor domnul Nicholas nu doarme niciodată, ci stă aşa cu ochii deschişi de zici că-i mort. Dar nu-i, căci uneori domnul Nicholas oftează. Atunci, dacă priveşti atent, poţi observa cum prin orbitele sale ies şerpi subţiri precum creioanele şi negri ca amarul care se fac pe dată nevăzuţi în noapte. Uneori şerpii sunt puţini, alteori mulţi, cum sunt creioanele la librărie, mănunchi în pahar, din care fata de la tejghea alege unul şi te întreabă zâmbind “Ăsta să fie, domnu?”.

22 de comentarii:

nemo spunea...

domnul Nicholas are nevoie de training... cum sa scapi de ganduri , se numeste training :))) . cred ca ii e greu ...

mosu spunea...

iti dai seama ce greu ii e! sa racai in fiecare seara calcaiele... sa dormi cu ochii deschisi...
cred ca ii trebuie niste training, da! ;)

axxapro spunea...

SImona Halep s-a calificat in finala de la Roland Garros.
Eu nu cred ca va castiga finala.
Scuze pentru ca am spus asta :)
Simona Halep este foarte buna, dar Maria Sharapova este rusoaica.
Iar cu rusoaicele nu e de glumit...o stii. domnul asta:)))

blogu lui florentin spunea...

Nicholas a devenit aici celebru:)
O duminica frumoasa sa ai...

Camelia spunea...

Semn că domnul Nicholas e un solilocviu nesfârşit, niciodată tăcând fără gânduri,gânduri care cresc unele dintr-altele.
Apoi, gândurile lui sunt pe principiul vaselor comunicante, unele, altele după cel al cercurilor concentrice sau o înlănţuire ale celor două principii.
Domnul N. este înăuntrul lui ca o construcţie centrifugală, gânditul, limbă unică a lui.

Camelia spunea...

Am uitat de ceva, şi anume că l'aş întreba pe domnul N. despre gândurile în amânare şi în provizorat, dacă are şi de'astea.

mosu spunea...

@florentin
zile frumoase si tie!

mosu spunea...

@camelia
domnul Nicholas e plin de ganduri cum e bradul de vasc; ar scapa bucuros de ele (macar in parte) dar nu stie cum, caci ele i se agata ca niste carcei pe partea interioara a craniului…
domnul Nicholas nu poate spune mai nimic despre gândurile în amânare şi în provizorat, nici nu stie daca are; gandurile sale vin gramada, unele dupa altele, ca o cascada urlatoare inlauntrul ei, ceea ce nu-i ingaduie nici sa le numere, nici sa le sorteze...

Camelia spunea...

Îi recomand domnului N. să înveţe să îndiguiască.

mosu spunea...

domnul N tocmai a vazut o nota de presa cum ca s-ar fi intors castorii pe dunare si s-a gandit sa incerce o colaborare...
domnul N iti multumeste sincer pentru sfat

C spunea...

Nu ştiu dacă se pricep castorii la îndiguiri de gânduri şi/sau la enclave, că's indecis edificată, dar cine ştie...
Ştii să te joci, moşu', îmi place.

Cora_ spunea...

e dat dracului domnu' Nicolas asta, pe cuvantul meu! :))))

Cora_ spunea...

si se mai si scrie cu ch... :))))

mosu spunea...

:)) o fi domnul nicholas dat dracului dar lasa ca si mimisor e fara pereche... ;)

9 spunea...

Eu îi spun domnului N. un secret. Să deschidă gura, să poată scăpa de gânduri. ;)

mosu spunea...

:) deci sa se apuce sa stea la palavre! sau sa tina conferinte...
asta din urma idee ar merge poate daca gandurile domnului nicholas s-ar alinia frumos ca soldatii la parada si ar iesi pe sub bolta palatina ca trupele invingatoare pe sub arcul de triumf...
dar nuuuuu, gandurile se aduna de-a valma ca norii la furtuna si domnul nicholas se incurca in ele cum se incurca pasitorul in pasii prea multi si prea repezi...

sallzestra spunea...

Domnul Nicholas are capul mic si gandurile extrem de lungi, dar inima destul de mare si incapatoare; pesemne ca orice intalneste il afecteaza la un nivel mult mai profund si mai sublim decat pe profanii ahtiati de senzatii tari. Dar e clar ca ceva l-a atins la firul inimii umile, pentru ca l-a prins o decusatie intravenala arzatoarea de a despica firul inimiii sale in n+1 dileme nemuritoare...

mosu spunea...

:) domnul nicholas iti multumeste pentru aplecarea asupra inimii sale; e clar ca dumnealui are ceva probleme serioase privind despicarea realitatii in n+1 dileme nemuritoare...

el_zorabb spunea...

Domnul Nicholas sufera de supraempatie cronica. Ar fi indicat ca Domnul Nicholas sa rezolve mai multe probleme la matematica si fizica.

mosu spunea...

:) ai dreptate, cred ca e diagnosticul corect
dar probleme de matematica si fizica?!?!?! nu ca nu s-ar baga dar parca prea sunt din zona "uscata" a vietii...

el_zorabb spunea...

He he.
Si daca suntem empatici, ce-am rezolvat cu asta?
Empatia nu trebuie sa duca la sensibilizare si dramatism, ci la forta si eficienta in a lupta.
Matematica si fizica ne aduce cu picioarele pe pamant si ne invata sa fim buni strategi. Ne ajuta sa nu o luam pe ulei, daca vrei.
Ca si sahul.

mosu spunea...

:) nu cred ca rezolvam ceva; cum am mai spus asta e doar o poveste(sigur orice poveste e o impletire in ponderi variate de real si fantastic) si nu incearca sa explice realiateta ci mai degraba sa ridice semne de intrebare...
ca punct de vedere personal legat de ce ai spus cred ca oamenii empatici sunt prea sensibili iar empatia nu poate conduce la intarirea fortei; dar desigur e un punct de vedere personal si nu inseamna ca asta este adevarul
mmm... nu ma asteptam ca cineva care "tine cu dintii" de iubire sa aprecieze pragmatismul matematicii, fizicii si a sahului...