marți, 24 martie 2015

Amintiri de mai târziu

Uaaauuu… Am păşit în sfârşit în secolul XXIII! A fost superb azi noapte, o feerie. Având în vedere un aşa eveniment important, n-am mai stat nici noi acasă să ne uităm la programul de Revelion de pe TVR1 cu Stela şi Arsinel, ci am venit să sărbătorim cu toţii în Piaţa Universităţii. Da, da… nu s-a schimbat nimic. Toate evenimentele importante au loc şi acum tot în Piaţa Universităţii. Dacă e ceva de sărbătorit aici se strânge lumea să urle şi să ţopăie, daca vrea vreunul să strige împotriva guvernului aici vine să strige, dacă vrea vreunul să agite vreo pancartă împotriva nevestei aici vine să o agite, dacă vrea vreunul să-şi ia gatul aici se aruncă, în Piaţă, lângă cruce, direct de pe Intercontinental. Anul trecut au fost cinci, anul ăsta deja s-au înscris doi (da, e cu aprobare de la primărie, poliţie şi ISU, ca la manifestaţii, altfel rişti o amendă babană). Bineee… acum împotriva guvernului nu prea mai ai de ce să strigi, decât aşa ca să dovedeşti că ai spirit civic, că altul oricum nu vine în loc.
Mmm… cum să vă spun eu fără să-mi săriţi la beregată?! Timp de aproape două sute de ani s-au întâmplat nişte chestii cu care nu sunt prea sigur că veţi fi de acord. De exemplu treaba asta cu politica. De ceva zeci de ani suntem cu toţii comunişti. Pe bune, nu strâmbaţi din nas! Şi ruşii dar şi noi şi americanii şi britanicii şi grecii… Ooo, pardon, că ăştia oricum erau chiar de pe vremea voastră. Şi nu comunişti d-ăia habotnici cum îi vedea Lenin sau Hruşciov sau Mao sau Castro. Nu, comunism d-ăsta pragmatic, bărbătesc, cum îl vedea Marx “De la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi”. Păi când s-au terminat resursele ce dracu era să se mai împartă politicienii?! Adieri de vânt?! În 2147 s-au cam gătat toate. Şi dacă a dispărut ciolanul a dispărut şi bătaia pe ciolan. Nimeni n-a mai vrut să facă politică. Păi pen’ce?! Ăia puţinii care au rămas s-au contopit într-un singur partid, partidul unic, care a trebuit să aibă grijă să nu dispărem dracu cu toţii. Sediul Parlamentului s-a mutat şi el din Palatul lui Nea Nicu de pe bulevardul Becali (v-am zis că i-au schimbat numele din bulevardul Unirii fost Victoria Socialismului în George Becali?! Oho, asta prin 2050 la vreo 10 ani dupa ce Becali, atunci Preşedintele Republicii, a fost asasinat de un anarhist) la Teatrul Mic unde au o sală cochetă şi discretă numai bună de ţinut şedinţe de partid şi-aşa nu mai merge nimeni la teatru în zilele noastre când ai totul pe celeteu. Nu vreau să intru în detalii cu politica că ştiu că nu vă place, dar să ştiţi că treaba merge binişor în comunismul ăsta modern de-acum... Aaa… ce-i ăla celete? Vine de la “Ceas-Laptop-Telefon”. E un dispozitiv care arată cam ca un ceas dar care practic înlocuieşte tot ce aveaţi voi prin buzunare pe vremea voastră. Iniţial era doar contopire a banalului ceas, cu calculatorul şi cu telefonul mobil. Apoi încet încet a preluat tot ce are omul nevoie în viaţa de zi cu zi. De exemplu cheile de la maşină, de la casă, de la birou, cardul, aparatul foto, bricheta, buletinul, carnetul de conducere. Acum totul e electronic şi e înmagazinat în celeteu. Nimeni nu mai poartă genţi pe stradă. Ce naiba să faci cu ele?! Nici cucoanele nu mai poartă. Dacă ai nevoie de un ruj sau un fard deschizi celeteul, alegi unul dintre milioane de modele, îi spui unde să ţi-l trimită, şi pac vine o dronă cu ruju sau fardul pe care l-ai cerut şi-ţi tine şi oglinda până te rujezi. Iar plata poate fi la ruj sau la spoială, caz în care trimiţi rujul înapoi. Eee… comun şi deja a intrat în banal. Mă şi mir cum de nu v-aţi gândit şi voi pe vremea voastră, mai ales ăla care s-a gândit la toate şmecheriile lumeşti, ălaaaa, Vântu parcă-i zicea!
De fapt sunt multe chestii care cred că o să vi se pară complet nelaloculor vizavi de părerile pe care vi le făcuseţi voi în secolul XXI referitor la viitor, nu numai comunismul. De exemplu maşinile. Am văzut şi eu de curând filmu ălaaa, zi să-i zic, cu fata aia frumoasă şi aproape goală care gemea ca o mută şi cu băiatu ăla musculos şi chel care voia s-o salveze de ceva ce ea nu ştia ce e, că până la urmă şi-au dat seama că era ea însăşi, aha, Al Cincilea Element, da. Păi aşa credeţi voi că arată maşinile în secolul XXIII, ca taxiul ăla kitchos din film?! Să fim serioşi, sunteţi departe. La fel de departe sunteţi şi cu aglomeraţia care se vede în film, de-a căzut tipa aia dintr-o maşină în zbor şi a nimerit în alta, aşa de dese erau. Păi aşa credeţi voi că-i aici?! Nici vorbă! Zboară ele, da, dar rar, răruţ de tot! Tocmai v-am spus că s-au terminat resursele. Acum totul e pe cartelă, ca pe vreme lui Abuziv Împuşcatu c-am învăţat şi noi la istorie în generală despre el. Până la urmă să ştiţi că n-a fost aşa rău cum vă văitaţi voi. O să vedeţi ăia care mai apucaţi începutul de secol XXII. Nu spun mai multe ca să nu vă sperii. Deci cum ziceam maşină bengoasă am şi eu în garaj. Mai mişto decât alea pe care le văd prin filmele SF de pe vremea voastră. Apropo, al dracu de greu e să vezi un film d-ăsta 2D, te dor ochii pe bune, nu ştiu cum vă descurcaţi pe vremea voastră. Acum totul e cu holograme. Cauţi pe celeteu filmu, apeşi butonul video şi buf îţi apare holograma ca un balon de gumă de mestecat. Iar tu eşti practic înăuntru ca şi cum ai intra din lumea reală într-una imaginară. Dintre filmele voastre cel mai mult îmi place să mă uit la Jurassic Park, refăcut în 7D, să trag jivinele alea de coadă şi să alerg printre picioarele lor ca trunchii de stejar. De unde ştiu de stejari?! Din filme!
În fine, rămăsesem la cartele. Acum e exact ca pe vremea lui Nea Nicu. Cartele pentru toate, pentru benzină, pentru făină, pentru ulei, pentru pâine, pentru cartofi, pentru fasole. Bineee… doar la benzină trebuie să aştepţi, la restul cartela e doar un fel de wishlist, ca să ştie celeteu ce să-ţi trimită acasă. Cu mâncarea nu e nicio problemă în zilele noastre. E grămadă. Praf. De asta vorbesc! După ce americanii au dat drumul la modificarea genetică a porumbului, lucrurile au escaladat apoteotic. Întâi s-a dat drumul la modificarea genetică pentru toate culturile, căci producţiile creşteau în unele cazuri chiar şi de cinci ori sau de zece ori şi chit că suprafeţele cultivate erau tot mai mici, americanii susţineau sus şi tare că numai aşa poate fi salvată omenirea de la înfometare. Apoi tot americanii au zis că ce să mai care chimicalele pe câmp şi să le împrăştie peste porumb, mai bine aduc porumbul în laborator şi îl bagă în chimicale. Şi uite aşa nu s-a mai cultivat nimic pe câmp după 2095 când a fost semnat vestitul “Pact al Foametei”, praf în ochii lumii, de fapt în gura lumii. Acum totul e produs în laborator. Se ia o sămânţă de leuştean să zicem, se bagă pe rând în ţâşpe chimicale, pe urmă se înmulţeşte într-un fel de combină mare care de fapt e un multiplicator chimic, se face un praf fin ca făina, la care adaugă apoi emulgatori şi apa după gust şi gata leuşteanul. Se livrează la borcănele de cincizeci de grame sau la fiole de zece, sau presat sub formă de frunză dar e piperat. Să ne întoarcem însă la maşini. Ce zi e azi? 24 martie?! Azi nu merg, merg doar ăia fără soţ. Norocoşii! E greu cu benzina că s-a cam terminat. Se fabrică ceva în laborator dar doar pentru armată şi autorităţi. Noi aşteptăm cisterna. Ceva benzina se scoate de pe asteroizii din Calea Cişmelei. Vine una o dată la două săptămâni, dacă n-are vreo pană pe traseu. Şi chiar dacă e imensă ca nava aia care acoperea Pământul din Independence Day, tot n-ajunge la toţi. Pe multe maşini s-a pus deja praful, altele au început să scârţâie de-atâta înţepeneală şi sindolorgel nu se mai fabrică. Noroc că merge bine transportul în comun. Iar acum nu mai e ca pe vremea voastră, vine şi te ia din casă. Tot aşa arată ca un autobuz, dar locurile sunt înfipte pe nişte macarele telescopice ca nişte tentacule de caracatiţă şi pe măsură ce autobuzul înaintează tentaculele se întind prin casele din jur şi colectează toţi călătorii care şi-au luat bilet, cum altfel decât prin celeteu. Mde… una peste alta nu prea e viitorul pe care vi-l imaginaţi voi pe la 2015, este?! Cel mai nasol acum e că s-a stricat fabrica de E-uri de la Iaşi. Ştiu, pe vremea voastră ar fi fost o fericire să scăpaţi de ele, dar la noi e groaznic fără E-uri. Mâncarea nu mai are efectiv niciun gust. Nici culoare, nici miros, nici formă. Uite de exemplu pâinea. În ziua de azi e făcută din hârtie reciclabilă. La pasta de hârtie se adaugă o serie întreagă de E-uri, F-uri şi G-uri cum ar fi emulgatori, stabilizatori, coloranţi, substanţe de îngroşare, agenţi de fixare culoare, potentatori de aromă, conservanţi, substanţe de texturare, umectanţi, dizolvanţi, antiaglomeranţi ca să-i dea un aspect comercial. De vreo săptămână însă nu se mai adaugă nimic. Baaa, de ce să mint, ăştia de la brutăria noastră din colţ au băgat nişte drojdie de pe vremea bunicii. Cică să crească măcar. Vă daţi seama cum iese pâinea noastră cea de toate zilele fără toate E-urile astea?! Carton tată!
Hai că vă las acum că mă strigă taică-miu să ieşim la un tenis. Ce poveste şi cu taică-miu ăsta. Printre schimbările care au dat peste cap lumea în ultimii două sute de ani e şi leacul împotriva îmbătrânirii. Trebuie să ştiţi câte ceva despre el, că toată povestea a demarat undeva pe la începutul anilor 2000, cu celulele stem, cu placenta, cu nu ştiu ce. Întâi s-a zis că te scapă de boli, apoi că te ajută să repari bucăţi din corp defecte, pe urmă că te scapă complet de îmbătrânire. Ei bine, ştiinţa s-a dezvoltat atât de mult încât acum e posibil să rămâi veşnic tânăr cum s-ar zice. Sigur, treaba costă. Costă grozav de mult! Aşa că sunt puţini cei care îşi permit să facă tratamentul, dar la peste 90 dacă îi mai prinzi şi dacă ai cotizat la asigurările sociale cel puţin 70 îl ai moca, c-a intrat pe lista de la CNAS cu liposucţiile şi micşorarea de sâni (mde, s-a schimbat moda). Aşa a prins taică-miu, că el a lucrat de tânăr, a făcut facultatea la seral şi a cotizat cât să-i ajungă. Şi i-au făcut-o ăştia. Operaţia zic. Şi de vreo cinşpe ani stă pe loc. N-a mai înaintat niciun pic, tot 90, tot 90. În timp ce eu mă aproprii cu paşi repezi de ai lui. Păi pentru cine nu ne cunoaşte zici că suntem fraţi, nu tată şi fiu. Treaba nasoală e că eu n-am vechimea lui, aşa că o să-l întrec şi deşi o să-mi fie tată, o să arate ca un fiu. În fine sunt multe chestii pentru care etica profesională a lăsat de dorit în anii ăştia din urmă, n-ar fi asta nici prima nici ultima.
 Ei, deci d-aia zic copii, lăsaţi ciocul mai mic şi bucuraţi-vă cu inima largă de ceea ce-aveţi că nu vin vremuri extraordinare nici în viitor. Nici în ăla apropiat şi nici în ăla mai îndepărtat. Vă spun eu sigur!

6 comentarii:

el_zorabb spunea...

:))))
De nu mi-ar omorî ochii contrastul ăsta de alb pe verde, ma jur ca te-aş citi mai des.

Mulţam, am râs bine!

Mucegai Ales spunea...

Fioros de frumos viitorul firoscos

mosu spunea...

@el-zorabb
ma bucur ca ti-a placut textul
si uite ca sa-mi citesti textele mai des spune-mi tu cum ar trebui sa arate contrastul de culori si ajustam...

mosu spunea...

@radu
pai stii cum e:
man-dra ta-ra ta-nar colt de rai
noi vi-sam sa ai nu-mai flori pe plai...
altfel nici nu s-ar putea vedea viitorul...

el_zorabb spunea...

Gri pe alb, sau gri pe bleu...nu exista o combinatie perfecta, important e sa fie mai odihnitoare pentru ochi.

App, sa ai un sfarsit de weekend inedit, Mosule!

mosu spunea...

multumesc pentru urare! asemenea si tie!
cat despre culori, o sa ma mai gandesc; gri pe alb nu merge, pentru ca fondul paginii trebuie sa fie apropiat de cel al imaginii de sub ea, altfel ar arata urat; fond bleu ar merge, dar literele gri pe un fond bleu cred ca ar fi greu de citit, ar fi mai obositor decat alb pe verde...
studiem...