vineri, 24 aprilie 2015

Leacuri băbeşti pentru o prietenă din Feteşti

Exista multe leacuri băbeşti împotriva sfârşelii. Unele circulă pe cale orală din moşi strămoşi , altele doar din moşi.
Se pare că cel mai bun leac împotriva sfârşelii este un amestec din limbă de ploşniţă de Colorado tocată mărunt, amestecată cu inimă de porc de măr verde arsă în lemn de santal, peste care se toarnă lapte de pasăre cu cinci ţâţe, condimentat cu polen din aripă de fluture mărunţit fin-fin-fin până când nu mai rămâne nimicnimic, iar nimicul care rămâne se duce cu primul strănut. Cică face minuni la stări d-astea de ambetare… De ploşniţa de Colorado trebuie să fi auzit toată lumea. Această ploşniţă este destul de asemănătoare cu gândacul de Colorado, fiind mică, rotunjoară, cu picioare subţiri şi cu gura mare, doar că nu trăieşte în culturile de cartofi ca vărul său mai bine cunoscut ci în culturile precolumbiene. Primele generaţii de ploşniţe de Colorado s-au hrănit cu picturi aztece pe material lemnos, însă pe măsură ce lemnul a putrezit ploşniţele au suferit mutaţii genetice adaptându-se la noua realitate şi începând să se hrănească cu hieroglife mayase dăltuite în piatră. Denumirea de ploşniţă de Colorado nu are nicio legătură cu originea lor, după cum am spus ele sosind din America de Sud, însă primul popas, acolo unde de fapt au fost şi descoperite de experţi şi dezvelite lumii întregi, fiind în Colorado, unde câteva exemplare au ajuns în cala avionului cu dinţii încleştaţi într-o placă funerară olmecă. De aici ploşniţele de Colorado s-au împrăştiat în toata America, trăind însă într-un habitat destul de limitat, în muzeele de istorie antică abandonate şi în bibliotecile umede.
Câteva cuvinte şi despre porcul de măr verde, denumit aşa pentru că trăieşte în merele verzi şi arată ca un porc. Porcul de măr verde seamănă în prima parte a vieţii aproape perfect, până la identificare, cu viermele cilindric de măr roşu, fiind înăltuţ şi subţirel ca o siguranţă de aparat pe lămpi. El pătrunde în mărul verde printr-o gaură pe care o face cu un sfredel special pe care îl poartă sub abdomen, fiind prea mic şi prea neputincios ca să facă asta cu dinţii săi moi, gaură pe care o acoperă ulterior cu excremente, mărul părând din afară întreg, frumos şi gustos. Odată intrat însă se pune pe înfulecat miez dulce-acrişor de măr verde şi mănâncă şi mănâncă până se face ca un porc. În câteva ore termină tot miezul mărului, din măr ne mai rămânând decât coaja rotundă strălucitoare. Bagă în el atât de mult încât i se umflă burta ca la buhai şi nici nu se mai poate mişca, ne mai vorbind despre opţiunea de a ieşi pe unde a intrat. Astfel, porcul de măr verde devine prizonierul propiei lăcomii, rămânând înţepenit şi uscându-se în câteva zile ca o stafidă datorita deshidratării. Atunci când este cules, din măr nu mai rămâne decât coaja asemănătoare cu cea de ou din care ai scos albusul şi stafida, în fapt porcul de măr verde mumificat.
În cazul în care această reţetă nu vi se pare foarte uşor de pus în practică, va propun ceva mai banal, tocăniţă de pipote de furnică şi urechi de măgar de Guineea-Salomeea în sos de vin peurmă-maitârziu-niciodată. Se pare că rezultatele sunt cel puţin la fel de eficiente şi spectaculoase.
Pipotele de furnică se găsesc pe piaţa neagră la un preţ de treizeci euro microgramul, fiind aduse din Hong-Kong de braconieri honcongieni şi putând fi procurate din piaţa de ruşi. Nici până acum nu se cunoaşte mecanismul prin care sunt separate de întreg dar tocmai de aceea preţul este atât de piperat, pipotele fiind sărate. În plus, în Hong-Kong furnicile, muştele, pisicile şi câini sunt pe cale de dispariţie, trăind în număr foarte mic numai în zone protejate, ceea ce face prinderea şi comercializarea lor cu atât mai dificilă iar preţul cu atât mai mare.
La tocăniţă se adaugă în cantitate egală cu pipotele de furnică, urechi de măgar de Guineea-Salomeea. Măgarul de Guineea-Salomeea arată ca un măgar obişnuit dar este mic precum un porcuşor de Guineaa, de fapt şi mai mic, mult mai mic, atât de mic încât nu poate fi observat decât cu lupa. Măgarul de Guineea-Salomeea este crescut în gospodărie pentru urechile sale lungi deosebit de gustoase şi de sănătoase şi pentru că face I-ha, I-ha. Urechile sale cresc întruna, astfel încât periodic ele trebuie cosite, măgarii de Guineea-Salomeea trăind unul lângă altul, în cutii de doi pe doi, ce se aşează apoi într-un puzzel uriaş ca un gazon de stadion. Pe măsură ce sunt tăiate, urechile se regenerează precum cozile de salamandră, doar că mult mai repede. Lăsate să crească neîngrijit, urechile devin mai lungi decât picioarele, astfel încât, întors cu susul în jos, măgarul de Guineea-Salomeea ar putea să meargă pe urechi dacă ar avea două perechi. Necosite la timp însă, urechile, deosebit de subţiri şi de delicate, încep să se erodeze în bătaia vântului, ceea ce poate conduce la pierderea auzului, chestiune care are un impact devastator asupra ţipătului caracteristic al măgarilor, I-ha, I-ha.
Datorită ţipătului I-ha, I-ha obsesiv şi agresiv pe care îl scoate, măgarul de Guineea-Salomeea mai este folosit şi la ceasurile noi pe post de mecanism deşteptător. Strânşi în grup mai larg şi cu tonalităţi vocale diferite, măgarii de Guineea-Salomeea mai sunt utilizaţi şi în cutiuţele muzicale cu cheiţă pentru copii.

10 comentarii:

Crisa spunea...

vreau și eu o cutiuță cu măgarii de Guineea - Salomeea:)
bune leacuri :), prietena din Fetești ..trebuie să fie foarte mulțumită :)

mosu spunea...

dau o fugă la ruşi să vedem dacă mai au cutiuţe cu măgării şi îţi dau de ştire…
pritena din fetesti a fost destul de multumita; a scapat de sfarseala doar ce-a citit reteta, nici n-a mai trebuit s-o cumpere... :)

Crisa spunea...

ah:) la ruși se găsesc ?? hmm, bine că mi-ai zis , oricum aveam de gând să trec mâine pe acolo :P
bun :), am să notez leacul ..s-ar putea să îl folosesc ;)
ah, mosule ..este o reală plăcere să te citesc :)

mosu spunea...

:) placerea e a mea!

Diana Coman spunea...

Asta suna ca-n poveste, cand cere (Pacala?) cimpoaie din maduva de tantar. Magari insa nu vreau nici la cutiuta nici in stabulatie libera ca dupa ce-am auzit pe viu cum pot sa raga nu-mi trebuie :))) (am fost convinsi 2 insi ca sigur e o masinarie care da rateuri si urmeaza sa moara ori ceva, nicidecum animal viu si bine mersi).

mosu spunea...

cum cultura populara e mama leacurilor babesti (fie ele si de poveste, sau mai ales) atunci precis pacala trebuie sa fie tatal lor! ;)
din pacate nu mi s-au mai intalnit pasii cu ai lui pacala de ceva vreme...
:) deci ceasul cu pricina ar functiona perfect! :))) cautam investitor!!!

Interzisa spunea...

MOSULE... :))))

belledimagination.wordpress spunea...

Şi eu care credeam că se duce cu o partidă d-aia DIVINĂ de sex

mosu spunea...

@interzisa
sa inteleg ca poftesti la niste urechiuse de magar?! sau la niste pipotele de furnica?! :)
acum depinde cat de tare “arde”; s-ar putea sa merite… ;)
oricum, la cum ai zambit cu gura pana la urechi, deja au inceput sa-si faca efectul...

mosu spunea...

@belle
acu io nu ma pricep cum e cu sfarseala asta la femei; daaa… io zic ca sexu asta de tratament (fata de cel de anduranta) e mai complicat decat o masa buna; trebuie indeplinite o serie de conditii nu totdeauna la indemana…