luni, 15 iunie 2015

peruşul

fiindcă lumea se crăpa între noi m-am gândit să-i găsesc de alean
i-am adus un peruş era mic şi galben ca o lămâie pe o tingire de argint
când m-a văzut cu mâinile îndărăt a tresărit şi-a zâmbit
i-am întins colivia iar ea mi-a întors spatele
ştiam că ar fi vrut o brăţară de aur bătută cu pietre mici
mici mici cum văzuse în geam la amanet
colivia a pus-o pe comodă lângă deux-piece-ul din piele de piersică aruncat într-o doară
la taică-su avusese un peruş albastru care cânta când dădeai drumul la apă în chiuvetă
pe pervazul ferestrei s-a aşezat o vrabie şi a început să ciripească
peruşul ciripeşte şi el ca vrabia parcă se cunosc de când lumea
ea tace îmbufnată e mânioasă că nu i-am cumpărat brăţara dracu s-o ia de brăţară dar ştiu
că din momentul în care i-aş fi întins-o relaţia noastră ar fi devenit doar un târg de brăţări şi de zâmbete
aşa-i un scrânciob
peruşul parcă a înnebunit se roteşte ca o sfârlează şi trage cu ciocul de toate gratiile
vrabia a zburat într-un plop din apropiere dar continuă să cânte
ea a început să bocească în tăcere o simt după felul în care îşi mişcă umerii
aşa face de fiecare dată când dorinţele ei nu se mai împacă deloc cu ale mele
într-o ureche se leagănă un cercel pe acela nu l-am cumpărat eu
căci ei nu-i plac alegerile mele spune că n-am stil
peruşul a luat gratiile la rând una câte una şi trage sistematic de ele cu ciocul
în fine a ajuns la uşiţă şi aici s-a oprit
ea caută o batistă rimelul i s-a scurs pe obraji şi arată ca o vrăjitoare
acum are să-mi spună că eu sunt de vină pentru asta o să-şi amintească de toate
şi-o să le înşire aşa cum înşiră madam Pintilie de la 3 rufele la uscat în balcon
peruşul nu-i prost deloc zgâlţâie întruna de uşiţă iar cu ghearele încearcă să dea zăvorul deoparte
ea s-a ridicat în picioare mă aştept la ce-i mai rău
n-a găsit nicio batistă se şterge cu-n colţ de la un maieu de-al meu pus la călcat
am avut dreptate uşiţa a cedat în cele din urmă
peruşul a zbughit-o pe geam şi dus a fost
vrabia a tăcut

11 comentarii:

Dia Mantina spunea...

Îmi place, parcă ai scris pe nerăsuflatelea, cine tace pare că ajunge absenţă, absenţa abia atunci devine prezenţă, peruşul şi-a pierdut urma nicăieri, asta nu înseamnă că tot ce e legat de el dispare.

mosu spunea...

daaa… pe nerasuflatelea, caci toata povestea e o cursa; cine cu cine face pereche?! perusul si-a pierdut doar forma, nici vorba sa-si piarda si urma; urmele lui raman acolo; siii… sincer sa fiu cred ca perusul ramane cel mai bine conturat, ca o statuie, in timp ce barbatul se risipeste printre cuvinte…

Dia Mantina spunea...

Bărbatul se risipeşte între tăceri.

Anonim spunea...

Perusul face pereche cu vrabia probabil

mosu spunea...

@dia
da, barbatul se risipeste in taceri...

mosu spunea...

@anonimu
desi putin credibil, da, perusul face pereche cu vrabia; cerintele sunt putine si nevoile fundamentale...

Teodor spunea...

Foarte bine spus. Par versuri(asta daca nu deja sunt) care au scopul de a te invata ceva. Perusul si-a schimbat forma, dar urma nu. Degeaba incerci sa te transformi in altceva, trecutul o sa ramana mereu acelasi, indiferent de ce ai face. Te poti ascunde, dar pana la urma tot aceeasi persoana ramai.

Cora_ spunea...

macar a scapat.

9 spunea...

Mi-e milă de sărmanul peruş. Crede probabil că dincolo de gratii e libertatea, doar crede...

Cora_ spunea...

@9- eu cred c-o sa se descurce, indiferent de ce e dincolo, e incomparabil mai bun decat ceea ce e dincoace. un perus care a rupt gratiile e puternic. :))))

9 spunea...

Cora, de fapt cred că e inteligent, a găsit punctul slab al coliviei. ;) Sper şi eu să se descurce. :)