joi, 17 septembrie 2015

Osteoporoza

Doctorul priveşte plictisit în hârtiile cu covrigei ca nişte cifre şi litere, în timp ce eu mă învârt asemeni unui clapon în jurul lui aşteptând nerăbdător un răspuns.
- Osteoporoză – mormăie printre dinţi fără să-şi ridice privirea din hârtii.
- Cum doctore osteoporoză?! Nu se poate! – replic eu sigur pe mine. Osteoporoză fac doar femeile la menopauză de li fragilizează oasele şi se frâng ca stalactitele de cristal desfăcându-se în milioane de scoici cu buze crăpate. În timp ce eu sunt bărbat în toată firea, zdravăn şi în putere. Nu-i posibil aşa ceva!
Tăcere. Apoi de niciunde un gând clătinându-mi încrederea.
- A oaselor?!
- Nu domnule. A sufletului! – mă repede doctorul scrutându-mă încruntat pe sub ochelari.

“Oasele osteoporotice nu arată, la prima vedere, altfel decât oasele normale. Ele sunt însă mai puţin dense, prin pierdere de substanţă osoasă, ceea ce se reflectă în structura lor internă, care este profund afectată - asemenea unei ţesături vechi, cu urzeala subţiată şi pe alocuri ruptă” - wikipedia

17 comentarii:

DaenIris spunea...

Sufletul nu imbătrânește, nu se uzează, nu...nimic! Dar poate că se plictisește de aceleași scenarii de viață.

Ilinca Noel spunea...

Cica, doar cica, adica ar trebui un experiment validat de concluzii stiintifice, cica, orgasmele multiple maresc cantitatea de calciu eliberata in oase. Pentru suflet sa fie iubirea imposibila? Aceea in care treci de la agonie la extaz. :))))

mosu spunea...

@irisu
asa sa fie?! se prea poate, caci ideea asta cu plictisul vizavi de scenariile de viata mi se pare veridica; raman totusi la parerea ca sufletul se subtiaza in timp, capata porozitati, goluri mari de aer si isi pierde consistenta...
:) cum bine spune wikipedia: "asemenea unei ţesături vechi, cu urzeala subţiată şi pe alocuri ruptă”

mosu spunea...

@ilinca
:) deci un manunchi de orgasme ale sufletului si treaba ar trebui sa se descreteasca si sa mearga ca unsa...
:) dar astea-s cel mai greu de dobandit (fata de cele clasice care pot fi obtinute la orice ora); ca veni vorba de cele clasice, chiar ar trebui sa vad daca n-am o problema si la oase caci tratamentul mi se pare exceptional... ;)

DaenIris spunea...

Desigur că vorbesc de mine. Nu pot să fac afirmații despre domnia ta, dar la mine e ceva surprinzător. Simt că le-am trăit pe toate.
Stiu, e cam devreme pentru această afirmație dacă tii cont de vârstă. Dar intensitatea cu care le-am trăit m-a consumat ca pe o torță ce arde cu flacără mare.
Mă simt ca la marginea lumii. :)

Irina spunea...

Exclus. Nu are dreptate medicul, sau vraci de jungla, ce-o fi ala. Trebuia sa il mituiesti c-o poveste, Mosu. Uite-asa sadeste in sufletul omului gandul rau de boala grea...
Nu te mai cauta, esti sanatos. Mai fragil, dar sanatos. Sufletul adica. De cate ori se frange in vreo durere, ar trebui sa stea ghipsat mai mereu daca ar avea oase.
Te rog, ai totusi grija, cand sari dintr-o poveste in alta. Daca avea totusi dreptate?
:)

9 spunea...

Pune-i o ancora sufletului. Poate devine prea usor si-si ia zborul, moşule.

mosu spunea...

@irina
cred ca sufletul se rarefiaza cu timpul orice ai face...
zic si eu!

mosu spunea...

@9
da, cred ca ar fi utila o piatra de moara :)

Irina spunea...

@ Mosu, Mosu... alta acuma! Se rarefiaza! Pai atunci sa accept si ca se polueaza, si ca se degradeaza, si ca de distorsioneaza! Nu, nu si nu!
Sufletul, cum si din ce-o fi el, e tot ce avem mai bun pe lumea asta. Mai palpabil decat putem noi intelege. Mai rotund decat putem noi desena. Mai albastru decat stie cerul sa fie, mai larg decat putem noi arata cu mainile, mai liber decat insasi libertatea. Drept e ca cei mai multi il considera un bun, o marfa, un produs consumabil si biodegradabil si ii dau forma cea mai convenabila. Sa nu incomodeze, sa nu intepe in vreo coasta, sa nu faca sa apara pete pe ten, sa nu umfle burticile, sa nu favorizeze decat biet trupul din dotare.
Dar pentru atata bagatela, ca unii uita... eu sa uit? Tu? Sa uiti? Nee!!

DaenIris spunea...

Mă și văd plutind la marginea lumii, ca un balon de săpun. Asta pentru că sufletul meu și-a pierdut greutatea. Și privind în zare după Mosu, care acuză aceleași simptome.
Bubbles, bubbles..:)

mosu spunea...

@irino!
gata, nu te mai contrazic, ca prea vii cu argumente grele!
daaa.... io tot cred ca se face asaaaa asemenea unei ţesături vechi, cu urzeala subţiată şi pe alocuri ruptă ;) sssst!

mosu spunea...

@irisu
cred ca trebuie sa facem ce propunea 9; o ancora sa-l tintuiasca locului si sa se invete minte sa mai zboare dupa capul lui...

DaenIris spunea...

Mosu, eu sunt născută in zodia Vărsătorului. Păi cum să-i spui unui Vărsător de ancore și lanțuri? Că ia foc. :D Pentru cei ca mine, libertatea e viață.

Să-l lăsăm deci, pe suflet să zburde nestingherit. E dreptul lui! :)

mosu spunea...

atunci asa sa ramana! osteoporat!!! ;)

9 spunea...

Păi zic şi eu...decât să se destrame de tot şi s-o ia înspre cer, mai bine îl legăm bine, bine de un alt...suflet.:)

mosu spunea...

mmm... asta e greu, foarte greu; in primul rand pentru ca e greu de gasit unul pereche; si apoooooi... pentru ca eu cred ca el nu e facut sa stea legat; nici macar de alt suflet!