luni, 21 decembrie 2015

Poza 2

Cofetaria Ana, Dorobanti. E aglomerat, vin sarbatorile. Printre doamne elegante si domni la costum se vad prajiturile. Parca sunt fotografii, tablouri, parca sunt pasari exotice nu prajituri. Pe marginea de beton a cladirii sed o batrana si un copil. Amarati! Nu spun nimic nici unul, nici altul. Nu intind mana, desi sunt acolo pentru mila trecatorilor. Femeia pare amortita, nu misca. Are o haina jerpelita mult prea mare pentru trupul ei marunt, legata in jurul salelor cu o sfoara. Fata-i numai crevase adanci si ochii-s pierduti. Nu-i gasesti daca-i cauti. Copilul isi roteste capul, se rasuceste, n-are stare. Are o hainuta grosuta si caciula. Nu pare sa-i fie frig. Ii intind batranei o hartie. O apuca mecanic si o baga in buzunar. De ce tii copilul aici, de ce nu-l lasi acasa la parinti? N-are parinti imi spune strivind cuvintele intre gingiile moi. O fi asa, n-o fi asa, nu stiu. Ma uit peste umar. Batrana sta ca o statuie infipta in zidul cofetariei Ana, copilul se agita alaturi.
Sarbatori fericite!

3 comentarii:

Irina spunea...

Sa fii iubit. Mereu. E tot ce avem nevoie, pe langa sfanta sanatate. E tot ce iti pot dori si eu...

DaenIris spunea...

Să fii fericit, Moșu! Acum si pururea.
:)

mosu spunea...

Multumesc mult pentru urari. Sa aveti Sarbatori Fericite si sa va iasa toate asa cum va doriti!