duminică, 24 ianuarie 2016

Blestem

Oscilez ca un pendul nătâng
între a-mi şterge dimineaţa obrazul
cu zâmbetul tău
şi a-ncerca cu disperare să te uit!

16 comentarii:

Ilinca Noel spunea...

tic-tac,tic-tac, este ora 8, oare cine a venit? Un zambet sau uitarea? :)))

mosu spunea...

:) cred ca e o ecuatie fara rezolvare; da plus infinit! sau minus infinit!

DaenIris spunea...

Moșu, un zâmbet e o nestemată rară! Dacă l-ai găsit, nu-l pierde. Ar fi păcat.

DaenIris spunea...

Dacă vrei vrea să-mi treci vreodată pragul, să știi că sunt aici:
http://unoceandegheata.blogspot.ro/

mosu spunea...

ok

mosu spunea...

:) problema n-ar fi zambetul ci persoana care se agata de celalalt capat al sau; oamenii sunt mult mai imprevizibili decat zambetele... ;)

DaenIris spunea...

păi, ăsta-i farmecul! N-ar fi plictisitor să trăim o eternitate in previzibil? :D

mosu spunea...

:) absolut!

BlueIceberg spunea...

eh, atunci să ne bucurăm de călătorie, zic! :D

mosu spunea...

:) mda... cred c-o sa ne bucuram...

Calliope spunea...

Câteodată nici măcar pendulul nu vrea să răspundă minții subconștiente, lăsându-te în aer cu întrebarea.

mosu spunea...

ai pus punctul pe I, Calliope: subconstienul! el lucreaza fara sa ne bage in seama astfel incat la un moment dat ajungem sa ne privim din exteriror cu mirare...

Anonim spunea...

de ce "cu ură"?

mosu spunea...

pentru ca atunci cand o iubire adevarata nu s-a implinit singura sansa sa supravietuiesti e sa o smulgi cu totul din tine
dar sunt de acord, poate "ura" nu e cel mai potrivit; ai vreo propunere?

Anonim spunea...

dacă e adevarată, chiar neîmplinită, prima oscilaţie pare să fie şi singura opţiune: să îşi (valabil pentru oricine) şteargă dimineaţa obrazul.
cu zâmbetul ei.
sau al lui.
fiindcă iubirea adevărată nu dispare cu ură. nu are loc ura de ea. e peste tot.
se mai topeşte în timp, o mai acoperă autoamăgirile, dar nu dispare.
deci nu pot propune altceva. fiindcă am fix aceeaşi dilemă. şi-s ani de dilemă.

mosu spunea...

ok; am retinut!