duminică, 21 februarie 2016

Transhumanţă

Îmi mut gândurile de pe o culme pe alta
Gândurile mele pasc liniştite verde
De cele mai multe ori şi vrăbii
şi frunze şi flori cu petale mărunte şi gâze
Be-he-heeee, se bucură gândurile ca nişte oi rotunde
Alteori şi şuruburi şi ţipete şi praf şi întuneric
Dintr-o dată fără ca nimeni să înţeleagă de ce
verdele se înnegreşte
iar eu trebuie să-mi mut gândurile de pe o culme pe alta
Ştii, de mâine or să pună gazon artificial
ca să rezolve problema asta neplăcută cu înnegritul

Gândurilor mele le-au rămas vrăbii în gât
şi gâlgâie continuu ca nişte privighetori de lut

4 comentarii:

DaenIris spunea...

splendid! :)

mosu spunea...

:) asa zici tu?! merci!

Irina spunea...

Să nu alungi vrăbiile/gânduri! Le datorăm atâtea!
Chiar de le simţi că stau în gât. Ştiu ele de ce tocmai acolo. Cât despre transhumanţă şi gânduri mutate de colo-colo, eu cam cred că te-ai obişnuit.
Cu cât mai artificial(ă) gazonul(lumea), cu atât mai gălăgioase să fie vrăbiile... Cam aşa aş vrea.

mosu spunea...

:) da, lumea tinde sa devina din ce in ce mai artificiala, de aceea vrabiile de lut cu cant de privighetoare trebuie sa se faca auzite!