joi, 8 septembrie 2016

Opțiuni

se făcea că eram rege
pe undeva pe la 1300, niciun indiciu unde
aveam șase copii și o regină
nu înțeleg cum se poate dar ea avea șapte
mai aveam un regat și un zâmbet mulțumit
și încă cincizeci de ani, toți ai mei
(doctorul îmi comunicase recent că mai sunt încă p-atâți puși deoparte)
de supuși nu aflasem nimic și nici castelul nu-l deslușeam
căci domneam în sala de tron, cam rece și cam întunecoasă
m-am trezit nădușit pe ceafă
și cu un fior rece pe interior
ca o țepușă subțire de metal ținută la frigider
ăștia mici chiar n-au ce să mănânce din salariul meu de inginer
ca să nu mai vorbim de niște studii decente
iar regina, cum naiba să-i umplu cu inele, brățări și rotunduri de perle
cufărașul ăla bombat de pe măsuța de toaletă din lemn de palisandru
doamne, numai aia trebuie să fi costat o avere
am întins tremurând mâna spre ceas, era abia trei
am închis ochii la loc, regina s-a așezat lângă mine
avea o rochie de catifea luuungă culoarea vișinei putrede
cu un guler înalt și un decolteu adânc ca ochii înălțimii sale
și mirosea a ambră și a lemn de agar (nici nu știam că există)
o cafea dragul meu? m-a întrebat zâmbind cald
peste aburii desenând păsări zburânde
nu, nu, nuuu… aș vrea să mai ațipesc umpic
și poateee… să schimbăm secolul!

4 comentarii:

DaenIris spunea...

Un vis din care n-ai vrea să mai ieși...
Frumos! :)

mosu spunea...

cam asa! :) io sper sa raman blocat acolo! ca in lift adica!

Irina spunea...

O vrabiuta sprintara ar cam ciripi ca a fost ziua ta... Candva, daca nu acum recent. Tot ea ar ciripi despre iubire. Multa. Adanca si speciala.

Dar unica mea optiune, ca si comentator, ramane sa ma bucur si sa plec incantata.

mosu spunea...

:) a fost demultisor! si o sa mai fie...
ooo... si eu n-am negat niciodata, ba dimpotriva, am recunoscut mereu ca sunt vesnic indragostit! :))