joi, 27 octombrie 2016

Dulceață de nori

se culeg norii cei mai negri și grași
atârnând ca ciorchinii grei de Pinot Noir
se storc bine de lacrimi
și se usucă la soare
până devin subțiri și palizi
ca cei desenați de maria de la grădinița din colț
se fărâmă apoi între degetul mare și arătător
picurând puțin câte puțin fuioare de vânt
și amestecând continuu ca să nu prindă cocoloașe
se lasă să clocotească câteva minute în suc propriu
pe un apus portocaliu încins
fără să se adauge nicio picătură de zahăr
și se întinde cu dosul palmei peste o înserare răcoroasă
până capătă cheag

se curăță în cele din urmă complet cu o lamă subțire
până când sub crustă ziua rămâne delicată și crudă
ca un fund de sugar

7 comentarii:

Crisa spunea...

mmm, cea mai pufoasă dulceață :)aromată..
hmm, gata ..știu ...tu ești vecinul de la care am simțit miresme de dulceață în această seară :P te-am prins :)

sallzestra spunea...

Dulceață de nori mari și leneși cu afine cu o crustă ciocolatie de caramel visător pentru copilul din tine... :D

mosu spunea...

@crisu
deci suntem vecini?! si mie cand am venit ieri de la servici mi s-a parut ca miroase a dulceata! si nu era de la cea de nori!

mosu spunea...

@sall
dulceata de nori ar trebui sa faca toata lumea! sa nu-i lasam sa se innegreasca asa de capu lor! ;)

Crisa spunea...

cred că sunt ceva șanse să fim vecini :)..mirosul de dulceață ne dă de gol :)

DaenIris spunea...

Dacă toamna ar fi precum dulceața de nori a domniei tale, probabil că m-aș indrăgosti de ea. :)

mosu spunea...

nu stiu daca toate dulceturile ar iesi chiar asa, dar cred ca fiecare din noi poate si trebuie sa puna de-o dulceata de nori pe care s-o racaie la sfarsit cu lama subtire pana cand ramane ziua ca un fund de bebel....