vineri, 14 octombrie 2016

fremătări

am crezut că trec odată cu zorile
când muchii de lume ni se petrec în cale
și ziua de azi ascunde ziua de ieri
dar nu e așa
stau pitite înăuntru, niciun semn în afară
poate uneori doar un colț de buză mușcat
până la sânge
e complet întuneric și o liniște gravă
iar ele se adună ca fluturii fără contur
întâi una, apoi alta, și încă, și încă, și încă
până ce lăuntrul se pleacă sub greutatea culorii pure
și din nou complet copleșit se topește...

8 comentarii:

DaenIris spunea...

Minunat!

Crisa spunea...

pănă și frământările îți sunt frumos așezate :)

mosu spunea...

@irisu
de doua ori minunat! ;)

mosu spunea...

@crisule
pai asta ar trebui sa ne fie principala ocupatie, nu?! sa ne aranjam frumos dejurimprejurul; si daca nu se aseaza singur, il punem noi cu mana!

Irina spunea...

Sentimentele, amintirile, zbaterile, oftaturile, nostalgiile, pseudo-durerile... Toate freamata, noi frematam.... E tot mai rar folosita acest cuvant "freamat". Si se pliaza asa bine pe suflet...

mosu spunea...

n-as putea spune de ce dar freamatul il leg neaparat de emotii, de emotiile alea care vibreaza usor inauntru de-ti vine sa-ti dezvelsti camasa de carne si sa ramai suflet!

sallzestra spunea...

O mușcătură fermă de buze și gata efemerul s-a risipit și toate iluziile, atât cele bune și prea generoase, cât mai ales cele rele și stupide, și dorul de vise primevăratice a revenit cu alaiul său de fluturi moi, goi și doar în perechi de câte doi cu bucuria-n mare toi! :D

mosu spunea...

muscatura de buze e ca o supapa, puffff... pufff.... si fierberea launtrica isi pierde putin din preaplin...
si apoi o ia de la capaaaaat....