azi noapte n-am putut să închid niciun ochi
oamenii din oraș își încărcau zilele în camioane imense
așteptând cu motoarele fremătând sub ferești
grăbindu-se care încotro
ca și cum ar fi sosit sfârșitul lumii
în orașul pustiit
tu dormeai limpede cu capul pe perna mea
și părul răsfirat peste cearceaful pătat
cu picuri de lună
iar eu nu puteam să te-ating!
3 comentarii:
"părul răsfirat peste cearceaful pătat
cu picuri de lună "...minunat , mi-a plăcut :)
:) ai gasit tocmai bucatica de poezie....
:) iubesc poezia ...
Trimiteți un comentariu