miercuri, 19 aprilie 2017

sorbim?!

el intră în cafeneaua cochetă
se așează la masa rotundă cu scaune albe de metal
și cere o cafea, nici măcar o cafea spune el, o clipă de liniște
fata îl privește amuzată și-i aduce totuși o cafea aburindă
nu, nu… nici zahăr nici lapte
cafeneaua are o sobă, e cald înăuntru
ceașca e bleu cu margine roșie dantelată
ca o rochiță de domnișoară
el răsucește ceșcuța și rochița
se ridică dincolo de genunchi în sus pe pulpe
înăuntru e albă
soarbe o gură și numără
câte buze de domnișoară s-au lipit de-ale sale
cafeaua e fierbinte, îi încălzește tot înlăuntrul
e întuneric afară și străzile-s pustii, doar lampadarele
ca lumânările pe tortul miresei
cafeaua e gata, dar el tot amână plecarea
întinde nările să-i mai culeagă o dată miresmele
dar ceașca miroase acum a flori
a magnolie, a iasomie, a trandafiri
Marry Me de la Lanvin, i-a spus cândva un gât de femeie
se ridică și iese, îi lasă fetei un ban pentru cafea
și altul pentru ceșcuța ca o rochiță de domnișoară

el își desface cu gesturi târzii nasturii cămășii
îmbracă pijamaua
își potrivește ceasul și îl așează pe noptieră
apoi stinge veioza
mâine are să vie iarăși o zi

de pe raftul cu cărți o ceșcuță bleu cu dantelă roșie
îi zâmbește cochet
sorbim?!


3 comentarii:

Crisa spunea...

mmm, atât de ...senin :)
tot ce e cu și despre cafea în aceste forme...îmi fac inimioara să tresalte :)
da, clar...recunosc ...îți iubesc condeiul :) ai un dar divin de a vibra cuvintele și de a oferi esență pură :)

mosu spunea...

:) ma stradui sa le fac sa vibreze si sa ajunga la esenta! multumesc!

DaenIris spunea...

:)