joi, 4 mai 2017

Desuuri

Tu te întorceai în fiecare zi cu tramvaiul 5
Coborai la Rossini
Apoi o luai la pas printre blocuri
Și printre piersicii sălbateci
La 4:35 fix intrai pe ușă
El te săruta în treacăt pe obraz,
Cu ochii-n pământ tu grăbeai pasul
Părea că vii de la muncă,
N-a bănuit niciodată
Că tu nu-ți ești timpul acesta cu tine
Treceai mai departe și te opreai în dormitor
Îți scoteai liniștită pantofii, rochia, desuurile
Nu mai aveai nimic pe dedesubt
Apoi îți îmbrăcai pentru el trupul dintotdeauna
Și te întorceai să-i zâmbești.


4 comentarii:

Irina spunea...

Am aruncat toate rochiile. Cui să le mai dezbrac? Mi-am păstrat doar zâmbetul.

mosu spunea...

:) zambetul e cel mai important! tine-te de el....

DaenIris spunea...

ce bine ar fi sa scapam de masti ca de o haina oarecare!
Frumos1

mosu spunea...

fac parte din viata