sâmbătă, 28 octombrie 2017

căsuța cu pereți zgribuliți

porneam atât de devreme încât mugurii luminilor
erau mai rari decât tristețile de pe buzele florilor
alegeam de fiecare dată primul compartiment liber
din trenul cu navetiști
și-mi lipeam privirile de fereastră
trenul trecea negrăbit atât de aproape de căsuța roșcată
cu pereți zgribuliți
încât o puteam vedea clar pe femeia în cămășuța de in
cu bretele subțiri
spălându-și fața în ligheanul alb
ce căsca larg din smalțul ciobit
lumina opaițului se juca pe obrazul trandafiriu
coborând leneș peste umărul cutezător
odată cu ștergarul înțepat în albastru

într-o zi am întâlnit-o pe o stradă pietruită din oraș
avea rochia înflorată și ochii strălucitori
trenul n-a mai trecut nicicând de atunci
atât de aproape de căsuța cu pereți zgribuliți


Niciun comentariu: