sâmbătă, 4 noiembrie 2017

zâmbetul tău

zâmbetul tău nesfârșit...
toată lumea crede că îți crește din buric
ca o floare cu rădăcinile bine înfipte în pământ
doar eu știu că el se naște de mai departe
din piept, din pântec, din pulpe, din tălpi
trece prin rotundul pământului ca printr-un ghiveci
prea mic pentru o rădăcină atât de ramificată
venind tocmai din partea cealaltă, nevăzută, a lui…


3 comentarii:

Crisa spunea...

hmm, aici m-am topit :)
sublim ...ce frumos știi tu să faci artă din cuvinte :)

mosu spunea...

:) multumesc!
eiii... nu-i chiar arta, e joaca, dar imi place tare joaca asta cucuvintele!

Crisa spunea...

artă...joacă...pură emoție ;)