vineri, 15 decembrie 2017

hardughia

astăzi de împlinesc exact doi ani, trei luni și cinci zile
de când tăvălugul acela de foc
a trecut pe deasupra capetelor noastre huruind
și sfâșiind întunericul cu strălucirea-i dezvelindă
la început am crezut că este o stea căzătoare
din cele care împlinesc dorințe cu nasul înfipt în fereastră
dar dorința ședea împlinită chiar lângă mine
am spus pe urmă că trebuie să fie o navă spațială în derivă
priviseși cu ochi mari cerul puțin mai devreme
și motoarele s-ar fi dat desigur peste cap
de trei ori înainte și înapoi de șapte
apoi am spus că-i musai un meteorit uriaș
care se topește la contactul cu atmosfera terestră
n-ar fi fost nicio mirare
ca deasupra noastră să se fi topit cel mai tare
era atât de aproape de pământ încât
te-am strâns tare în brațe
și am așteptat extincția ca un mamut bărbos
înclinat la un număr oarecare de grade
împletindu-și trompa, gamba, pulpa, coapsa, brațul, umărul
și jumătate de cap cu mamuta bărboasă
n-a venit însă așa că ți-am făcut două fotografii
sub firmamentul de tablă cu papagali colorați

pe bancă se ițea urma brumată a unui pahar


Niciun comentariu: