marți, 13 martie 2018

orice broască țestoasă poate deveni poezie

grădina era un kitsch dar sufletele erau minunate
girafele își rostogoleau gâtul peste curbura pământului
și apucau iarba de pe pajiștile cu dimineți înrourate
aflate pe partea cealaltă a lumii
zebrele își dădeau coate și râdeau ca proastele
cu buzele răsfrânte
privind cum dungile lor închise
se aliniază perfect cu scândurile negre ale gardului
transformându-le în vajnici armăsari
în timp ce cămila își deșira limba cea lungă
pentru a șterge toate petele din soare
până ce acesta avea să rămână galben flămând ca ochiul de lynx
Gin Su te-a zărit de departe, ți-a spus să te așezi pe bordură
și să ridici mâinile, cum? așa? ai întrebat tu
atingând cu degetul mare umerii zâmbetului
el de fapt voia să le ridici mult mult mai sus
și să sprijini o vreme faldurile înserării
în timp ce el ți-o așază în brațe
pe Mo broasca țestoasă ca o pită uriașă
tu ai început să țipi fericită, Mo a trecut de pe un genunchi pe altul
în timp ce curbura înserării devenea tot mai rotundă
iar brațele tale tot mai subțiri și mai firave
are să vină o pasăre și-are să mi se așeze pe pleoapă
mi-ai spus cu glas tremurat
și imediat a apărut o mierlă care s-a oprit pe genele tale
păunul își desfăcuse coada sus pe marginea acoperișului
și o vântura evantai
era maiestuos și mândru păunul
mierla a stat o vreme pe geană apoi a intrat în privire
îi urmăream ochii dincolo de pupila ta
așa cum urmăream trupurile noastre deformate
în oglinzi răstălmăcind culoarea
la un moment dat ochii păsării au dispărut
și-a desfăcut aripile și le-a întins prin trupul tău
până când ți-au umplut tot înlăuntrul
fără genunchii tăi Mo a căzut pe potecă
o vreme n-a știut unde e, apoi și-a regăsit drumul
și a luat-o agale spre alt uni-vers



Niciun comentariu: