mirosind a
lemn vechi și a cari
într-un bloc
strâmb din orașul înalt
n-am avut
multe de luat doar cărțile
pe care le-am închis
în cinci cutii de carton
lipite cu bandă
argintie
cel mai
dificil mi-a fost să le urc pe scări
până la etajul
al șaselea ultimul înainte de cer
era fierbinte și
cărțile grele
de cum s-a trântit
ușa îndărăt
m-am repezit să
întind cărțile pe pereți
cu coperțile
desfăcute
precum
fluturii monarh
acoperind
pinii din Sierra Chincua
sub capacul
primeia nu am găsit însă nicio hârtie
doar câțiva grăunți
de mălai
la fel în a
doua a treia... a cincea
doar grăunți
de mălai și nicio hârtie
n-am dormit
deloc în noaptea aceea
amărât că
mi-am pierdut toate poveștile
și doar eu le
adusesem cu brațele mele
nu puteam da
vina pe nimeni
spre dimineață
am ațipit pe marginea lunii
și am visat o
vrabie
ședea în capul
meu și ciripea
rar și șoptit
șșșșșt… i-am
spus tăios vreau să dorm
iar pasărea a zburat
înspre prima cutie
și a început să
ciugulească grăunțele dinăuntru
apoi s-a mutat
la a doua și le-a înghițit și pe acelea
la fel cu a
treia a patra a cincea
când nu a mai
rămas niciun grăunte de mălai
pasărea s-a așezat
înapoi în capul meu
chiar peste
osul occipital și a adormit
de atunci în
fiecare noapte vrabia îmi spune
rar și șoptit
câte o poveste
2 comentarii:
Eh! Vrabia aceea e foarte înțeleaptă! :)
a mancat malai cu virgule si de aceea...
Trimiteți un comentariu