vineri, 25 octombrie 2019

ai tot ce-ți trebuie

tu ai zâmbetul
te învelești în el dimineața
imediat după duș
ca o sirenă în solzi de strălucire
fusta și bluza rămân agățate
de spătarul scaunului
urme ale trecerii tale
am tot ce îmi trebuie
obișnuiești să spui
ieșind încrezătoare pe ușă
aerul se umple de iasomie
ca o găleată cufundată în fântână
pentru a se împlini cu ea însăși  

4 comentarii:

Elisabeta Sarazin spunea...

Sunteti ca o alinare a sufletului meu care trece momente grele ..
Sunt la 120 km de Paris in Yonne.
Nu stiu ce si cum acum am simtit in suflet sa va scriu ….poate linistea din casa , ceasornicul care tic -..tac ! Sotul care doarme profund pe canapea cu pisica la picioare. Rare sunt aceste momente . 25 de ani aici , pensia baietii ok, cel din Londra psiholog , cel de aici capitan CRS . Bunica de un englez si de o frantuzoaica. Liniste calm tic-tac insa de 10 ani lupt alaturi de sotul meu 70 ani cu un cancer rar numit sarcom la jamba. Chimio distruge tot sperantele se departeaza si in curind voi ramine cu acest tic_tac…..
De ce va scriu toate astea nu stiu dar mi-ati provocat o stare deosebita.
Va multumesc sunt deosebite aceste cuvinte asternute .

mosu spunea...

imi pare tare rau sa aud ca treceti printr-o perioada atat de neplacuta; dar pe de alta ma bucura sa aud ca textele mele pot aduce liniste si multumire...

iulian spunea...

Moșule,iar ai facut sa tremure ideea .realizezi ca iti"fur"poezia,da??
Cu alte cuvinte,3 zile până la decolare..Ha Ha,sper sa gasesc material cand ma întorc sa.mi ajunga pana de Paște!!fie.ti gândul bun si penița ascuțită bine!

mosu spunea...

concediu placut iulian! eu ma mai bag in vorba cu muzele, vedem de mai zic...