luni, 11 mai 2020

amintirile Gildei

aripile mele se înecau cu șuierul vântului
și vârfurile lor delicate se împiedicau în colțuri de nori
mi-era necaz că zboru-mi se înnoda în subtile răsuciri ale materiei
așa cum se înnoadă firul peste alunecarea mărgelei
atunci a venit el, mi-a mângâiat obrazul și mi-a spus
nu te înverșuna întru zbor tu nu ai să fii nicicând pasăre
căci tu ești cerul
deschide-te și lasă păsările să te cutreiere

Niciun comentariu: