luni, 18 mai 2020

ca un poem trupul femeii

poetul a luat o foaie albă de hârtie și a scris așezat, caligrafic, cu litere egale
tru-pul-ei-pre-cum-cla-pe-le-u-nui-pi-an
a împins foaia dincolo de marginea privirii, le-a ațintit lung și a înclinat capul
le-a ascultat apoi cu atenție muuult timp însă clapele nu s-au făcut auzite
atunci poetul a ridicat o sprânceană și a tăiat cu o linie tremurândă clapele unui pian
a luat în schimb femeia de mână, a așezat-o pe genunchi
și a apăsat buzele peste ceafa ei dezgolită și ușor umezită
le-a frecat atent una de alta, ca și cum i-ar fi fost teamă să nu scape dintr-însele nicio aromă
și a scris sub pianul tăiat, cu litere mai mici decât primele, ca neîntinarea zăpezii
femeia a chicotit scurt iar poetul a descoperit cu încântare
în gropița din obrazul stâng un lac glaciar
dar fiindcă i s-a părut brumat a coborât buzele domol și apăsat ca un ghețar bătrân
peste pieptul femeii și le-a oprit fix peste sânul rotund scânteind înlăuntruri
cu vârful limbii a dezvelit pe rând din celulele strânse zgribulit una în alta
o boabă zemuindă de strugure, mure cărnoase, zmeuri aromate, frăguțe delicate și încă și încă   
înseninat poetul s-a repezit spre foaia de hârtie ce se voia fremătând poezie
și în locul zăpezii a scris, cu litere abia zărite, ca o zvâcnire mustindă
trupul femeii s-a scuturat înfiorat iar buzele bărbatului s-au rostogolit bezmetic pe pântec în jos
împiedicându-se ici colo și oprindu-se în cele din urmă în cumpăna dintre păcat și cumpătare
au încremenit o clipă buimace, apoi s-au deschis ca roua cerului
și au cuprins într-însele întreaga curgere a styxului
cu ziua de azi și cea de apoi de o parte și de alta a obrajilor îmbujorați
cu ultimele puteri poetul a apucat foaia de hârtie tăind cu o linie semeață și cele din urmă cuvinte
încercând să mai adauge unul, ultimul, nedescoperit încă
dar fiindcă trupul femeii aluneca necontenit între cele două maluri
a făcut-o ghem și a aruncat-o în coș



Niciun comentariu: