miercuri, 18 noiembrie 2020

colecționarul

colecționez borcane
din cele mici, cu forme atipice
folosite în special pentru mirodenii
de 400 cu urme de gem, dolofane de 800
le umplu pe fiecare cu zâmbetele tale
și le așez sus în bibliotecă printre rafturile cu cărți
în fiecare zi închid câte unul și mă îmbăt de înlăuntrul lui
pe cele mustind de încântare le deschid iarna
cu țurțuri în barbă și mănușile îmbibate-n omăt
iar casa se umple de soare
pe cele topindu-se în propriul suc vara
iar pe cele dând colțul buzelor în verde primăvara
ieri am scăpat un borcan cu etichetă portocalie
zâmbetele s-au prelins pe picior, s-au împrăștiat pe podea,
gamba a început să se învelească în scoarță încrețită
degetele au fugit precum cărăbușii ascunzându-se sub frunze
iar din genunchi mi-au răsărit două ramuri subțiri
cu muguri mici ca buburuzele

ieri, între ultimul raft și tavan am bătut o poliță nouă

2 comentarii:

Irina spunea...

Eu am un borcan, cu o formă ușor caraghioasă, seamănă cu politețea aceea pe care o are un spate aplecat la un ghișeu public. E un borcan ghebos și mic... 25 de grame. A avut în el o cremă de mâini fină, cu iz de iasomie. L-am spălat cu mare grijă, apoi l-am uscat în soare. A stat așa uscat, gol, rotund, până i-am găsit rostul. L-am umplut, până în buză, cu un suspin adânc după un sărut de adio. Am înfiletat bine capacul și am pus borcanul pe o policioară unde să nu cadă pradă privirilor curioase.
Azi l-am regăsit. Nu l-am deschis, dar l-am întors pe toate părțile. Suspinul s-a depus cuminte pe fundul borcanului. Netulburat de trecere prin timp.

mosu spunea...

Frumos poemul tau inchis in borcanas! :)