tag:blogger.com,1999:blog-22413775385385435602024-03-18T20:52:47.971+02:00blogul lui mosuviata este simpla, noi o complicammosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.comBlogger960125tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-86367397386038780482024-03-12T18:02:00.002+02:002024-03-12T18:02:21.389+02:00Băieții răi se trezesc târziu, băieții buni niciodatăDoamna Lo privi lung înspre tânărul care trecea pe plajă prin fața sa. Avea o placă de surfing sub braț și înainta grăbit înspre valuri. Fără nicio grijă părea chipul său zâmbitor pe care-l zări preț de-o clipă. Era bine făcut, avea corpul atletic, cu mușchii frumos profilați prin costumul din neopren negru cu dungi albastre, având mânecile scurte și fiind terminat deasupra genunchilor. Razele mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-6825157724019312732024-03-05T20:31:00.000+02:002024-03-05T20:31:09.267+02:00CălătoareaPrima criză a avut-o într-o primăvară. S-a înmuiat deodată din picioare și a căzut lângă tocul ușii, cum cade petala de cireș lângă trunchi când sămânța se rotunjește în fruct. Ai ei s-au grăbit s-o ridice, dar fata a început să lovească năvalnic aerul cu mâinile, ca și cum s-ar fi încleștat în luptă cu un chip nevăzut, iar ei s-au ferit. A dat apoi ochii peste cap și a rămas nemișcată, doar mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-86837045031013429612024-02-27T18:25:00.005+02:002024-02-27T18:25:38.955+02:00Lumi fumegândStau singur la plajă. De fapt n-am venit pentru plajă, ci doar pentru a încerca să mă reașez față de lumea care îmi pare cu totul străină. Relația dintre noi e ca cea dintre o pisică și un porumbel. Pisica se tot apropie cu pași mici, se târăște pe burtă să nu fie văzută, înaintează aproape imperceptibil să nu-i fie simțită prezența și când e la doar două palme distanță, porumbelul își ia zborul mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-29102192926748296922024-02-26T17:33:00.008+02:002024-02-26T17:33:49.576+02:00Aperol pe peronPeronul e aproape gol. Soarele se ridică, împinge două blocuri care-i stau în cale și face vânt devale unor vagoane goale. Șinele sunt un ghem de șerpi cu solzi strălucitori fugăriți de razele soarelui. Aștept să vină trenul. Oricare. Oricum aici opresc doar personalele pentru navetiști. Șed pe bancă și trag un gât de aperol. De la chioșcul din gară. Am luat și niște L&M. Sunt contrafăcute, omosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-90457722433324475312024-02-22T18:45:00.005+02:002024-02-22T18:46:53.206+02:00Inelul Da, da, o să mi se întâmple mie asta când o zbura pinguinul, rosti prima, o girafă blondă, subțire, cu picioare lungi și cu un profil cam călos. O să vină de unde te aștepți mai puțin, insistă a doua, o zebră brunetă cu șuvițe oxigenate, mignonă și cam peltică. Ședeau amândouă pe nisip și din când în când aruncau câte-o privire înspre mare. Ai văzut porcu ăla, spuse girafa cu ochiimosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-59303331925820840262024-02-19T13:13:00.006+02:002024-02-19T13:13:48.253+02:00Întâlnirea Yuki mi-a telefonat să mă anunțe că probabil vine în weekend. Să mă aștepți cu surle și trâmbițe, mi-a spus. Eu încercam să-mi dau seama la ce s-a gândit ea când a spus trâmbițe și cam la ce-ar putea fi fost de folos surlele. Yuki vorbește adesea în dodii, e o fată foarte ciudată. Stă pe partea cealaltă a globului și atunci când apucă să ajungă pe aici, e sărbătoare. Vorba vine partea cealaltă, mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-78630312378470063692024-02-11T07:56:00.004+02:002024-02-11T07:58:33.213+02:00portogalii din portocaliaportogalii din portocaliasunt scunzi și roșii în obraji iar diminețile miros atât de frumosîncât ai putea crede că au dormit între petale de boboci nedeschișiinima lor lichidă curge prin trupul rotundși plin de căsuțe minuscule călătorind de la una la altaca un musafir poftind la dulcețportogalii din portocalia sunt dulcimai ales când li se prelinge sucul pe bărbieși mai mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-19967202833074215062024-02-08T10:03:00.005+02:002024-02-08T10:03:34.720+02:00nelinișteaavea în piept o neliniște rotundă și albăca un ou de porumbelpasărea zburase și îi lăsase lui nelinișteasă aibă grijă de eapășea domol cum ochii temători ai ciutei pășesc peste apeși dormea cu privirile îndreptate spre cer pentru ca neliniștea să nu-i cadă din cuibdiminețile își pleca urechea spre eași asculta cum respiră uneori cum visează crăpând încet coajamosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-60825565399925362972024-02-06T17:23:00.003+02:002024-02-06T17:23:50.784+02:00Despre nemurire Când a dispărut, doamna Yeo avea un soț, o fiică ce trăia departe de ea, o mașină, o casă și un credit la bancă. Dar n-a dispărut din cauza creditului, oh nu, deși la urma urmei și acesta a fi putut constitui un motiv, unul frivol, e adevărat, atâta timp cât nimeni, dar absolut nimeni, nici măcar poliția, nu a reușit să ofere un altul mai credibil pentru care doamna Yeo s-a volatilizat pur și mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-34971049123844417152024-02-02T17:37:00.004+02:002024-02-06T10:24:11.935+02:00The Last Call Am intrat în primul bar care mi-a ieșit în cale. Unul de
cartier, prăpădit. Patru mese, un barman cu față de mops și două becuri
albastre ca ochii ei mari deasupra tejghelei. Am cerut o votcă dublă. Am dat pe
gât jumătate. Am inspirat adânc de trei ori, apoi am dat și cealaltă jumătate.
Am închis ochii. Îmi lăcrimau. Gâtul îmi ardea mai tare decât îmi ardeau
cuvintele ei sufletul. Am mai cerut o mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-72778004832128546182024-01-30T18:15:00.003+02:002024-01-30T18:15:35.395+02:00Oamenii subew Domnul Ew ședea cu coatele rezemate pe pervaz, la fereastra apartamentului său de la etajul 27 și privea în gol. Era fix mijlocul lui decembrie, ziua 16 și vremea era rece. Cu toate acestea, unele dintre zile erau însorite și dacă nu bătea vântul, erau chiar plăcute. În majoritatea timpului însă, vântul rece dinspre răsărit își făcea simțită prezența și mușca trecătorii de vârfurile urechilor și mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-25168068042085013272024-01-23T09:57:00.004+02:002024-01-24T12:45:37.995+02:00Ședința de spiritismTanti Aglaia, una dintre surorile străbunicii, face spiritism. Adică vorbește cu spiritele celor care au plecat pe lumea cealaltă și care, crede ea, ca și celelalte femei care i se strâng alături în jurul mesei, se simt stinghere și debusolate acolo unde au ajuns, în lumea aceea întunecată, cețoasă și apăsătoare, în care plouă mult și nu se vede mai departe de vârful nasului pe jumătate înghețat.mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-52093324084483553712024-01-11T17:39:00.008+02:002024-01-11T17:40:54.296+02:00Acasă (epilog)- Prințesă, hai de te scoală, că acușica se face noapte și mătăluță te cufundași în somnul de amiază mai adânc ca stafidele în coca de cozonac – spuse bunica și fetița făcu dintr-o dată ochii mari. Își pipăi atentă pijamaua, apoi aruncă ochii îngrijorată împrejur. - Fii fără grijă, pisicul e coloșa lângă sobă. Toarce ca mătăluță visând la șoricei – îi domoli bunica grija, arătând spre mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-74418675928735297772024-01-11T17:34:00.008+02:002024-01-11T17:43:34.644+02:00Marea Bulbuceală Piticul-grădinar-al-cerului apăru în graba mare abia târându-și sufletul și fiind gata-gata să se împiedice în condurii cu mărgelușe de sidef. - Ei, fetițo, am găsit! Știu cum o să te trimit înapoi pe Pământ. Auzind asta, pisicul Jill ciuli urechile și ridică coada, fix ca o lalea fruntea, la apariția soarelui. Fetiței nu-i plăcu deloc însă cum îi vorbise piticul. „O să mă trimită. Dar mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-85234774487584064382024-01-11T17:31:00.001+02:002024-01-11T17:32:40.282+02:002023Anul 2023 a fost pentru mine unul cu totul aparte. A început la 1 ianuarie, acum 365 de zile, dar nu se va încheia nici azi, nici altcândva. Asta pentru că pe parcurs, din anul 2023 s-a rupt, ca un aisberg din banchiza de gheață, o bucată mare de timp, pe care am numit-o total aleatoriu XX23 (ca Murakami cu al său 1Q84). Iar eu am ajuns pe bucata asta de timp care plutește în nemărginire, ca un mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-10794793062359326872023-12-21T21:34:00.007+02:002024-01-09T11:14:25.660+02:00numai că oamenii nu știu să zboareșșșt… pășiți încetsă nu trezim vulturiiodată deșteptați ei și-ar semeți privirileși-ar scutura aripile uriașeși ar plonja în abis iar noi vom fi obligați să-i urmămmosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-26846955935582840342023-12-21T21:31:00.008+02:002024-01-11T17:36:23.588+02:00Din casă în casăNimic nu-mi mergea, absolut nimic. Totul era o întretăiere
de drumuri fără de capăt, fără de sens. Privind atent spre ceea ce părea o intersecție,
constatam că de fapt nu e decât o suprapunere de drumuri suspendate, care nu
comunicau între ele. Iar asta făcea imposibilă alinierea lor într-un șir cu cap și coadă.
Eu le urmăream mersul și imediat ce drumul căpăta o linie dreaptă, o cât de mică
linemosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-79894854456436483602023-12-21T21:29:00.005+02:002023-12-21T21:30:16.801+02:00Egreta și ciutaErau amândoi îmbujorați și dragostea se înfiripa între ei ca o mireasmă de nufăr. Dinspre ea, așa subțire cum se deșira, dragoste avea chip de ciută, dinspre el de egretă. Dinspre ea, dragostea creștea într-o zi cât la alții în șapte. Era deja înaltă cât un stat de om și tot mai creștea. Dinspre el, dragostea era mică, avea penele albe, strălucitor de albe, de-ai fi spus că s-a tăvălit prin iarnămosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-47523008388985624502023-12-19T17:58:00.004+02:002023-12-19T18:03:55.250+02:00Gara în care n-a ajuns niciun trenCând am intrat în compartiment, cinci din cele șase locuri erau deja ocupate, doar al meu, lângă fereastră, rămăsese liber, lucru care m-a bucurat, căci până la destinație nu avea să se mai perinde nimeni prin compartiment. Am dat binețe, mi-am pus servieta sus, deasupra capului și m-am așezat. Am aruncat repede un ochi împrejur. În fața mea ședea un bărbat care citea ziarul, lângă mine o fată mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-60590282406954935672023-12-12T18:03:00.005+02:002023-12-12T18:09:41.911+02:00Sunt cine vrei tu - Ți-e frică de moarte? – întrebă brusc bărbatul cel tânăr.Celălalt tresări ca săgetat în coapsă de-un obiect ascuțit. Îl privi curios, cu-n zâmbet abia mijit în colțul gurii. Zâmbetul era trist și se ofilea cu fiece secundă, până când dispăru cu totul.- Nu ești prea tânăr să-ți zbuciumi sufletul cu asta?- Poate că sunt, dar întotdeauna mi-a fost frică de moarte. Nu de moartea mea, ci de mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-56887935234259546842023-12-04T17:19:00.006+02:002023-12-04T17:28:23.242+02:00Crăpătura din fotografie - O să mor, tată! – i-a spus bătrânul cu glas sleit. - Nu mori dumneata tataie, ești puternic ca un taur, o să trăiești o sută de ani – i-a răspuns femeia, dar știa că bătrânul are dreptate. De la o vreme viața se smulgea din trupul plăpând, cum se smulge pârâul din cămașa de piatră. Și n-avea încredere că mai apucă anul. - Trebuie să-l luăm pe taică-tu la noi, nu-l mai putem lăsamosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-818978041755416962023-11-27T18:05:00.007+02:002024-01-29T20:18:19.936+02:00Femeia lui Qari Femeia lui Qari a plecat într-o zi. Mai plecase și-n altele, dar numai pentru câteva vânturări de aripi, la râu ca să aducă apă, sau să verifice capcanele pentru păsări, sau să culeagă maniocul sau porumbul sau bumbacul, sau doar ca să asculte cântecul pădurii. Qari a așteptat să treacă o dată peste cer Marele Zeu Alb, a așteptat să treacă de două ori, de trei ori și la a cincea trecere Qari s-a mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-9269315587447458072023-11-23T17:25:00.002+02:002023-11-23T17:25:18.386+02:00În căutarea unui nume (partea a doua) Discuția cu domnul Varga chiar mă tulburase și mă înnegurase. Era tristă povestea pe care mi-o spusese despre unchiul său, dar și plină de un înțeles greu de descifrat, îl simțeam chiar perfid, căci îmi intrase în suflet, ca un țânțar ce-ți intră în cameră și căruia îi simți zborul, uneori aproape, chiar lângă ureche, alteori departe, lângă fereastra, dar pe care nu îl zărești niciunde, ca și cummosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-87188827681000714412023-11-22T18:19:00.005+02:002023-11-22T18:20:02.458+02:00În căutarea unui nume (prima parte) Noiembrie se făcea tot mai mic, târându-se muribund înspre o iarnă albă în care să se piardă, pentru a-și face uitat cenușiul și colbul. Culorile toamnei se topiseră și se refugiaseră în imortele încremenite, în încercarea disperată de a supraviețui soarelui stins, în timp ce florile iernii începeau a desena naiv pe ferestrele dimineții mici buchete delicate, ce aveau să dispară peste zi, ele mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2241377538538543560.post-2856455650080114472023-11-10T12:07:00.003+02:002023-11-10T12:07:29.096+02:00Tango A avut de multe ori de-a lungul vieții senzația că simțirile sale nu vin din interior, din semințele crescute acolo și rămurite apoi, ci din afară, ca și cum cineva i-ar trimite din când în când colete, iar el le-ar despacheta, le-ar trece dintr-o mână într-alta și le-ar așeza frumos pe polițele sufletului. Considera adesea că este, fără să-și dorească asta, un medium perfect, în care cei mosuhttp://www.blogger.com/profile/00608470317668985762noreply@blogger.com0