luni, 2 noiembrie 2009

Vulpea şi cioara (fabulǎ)

Pe câmpul de lângǎ şoseaua europeanǎ ce duce spre litoral o puzderie de pǎsǎri ciugule fericite în urma tractoarelor care arǎ câmpul. Toate cautǎ dupǎ grǎunţe şi viermişori, doar o cioarǎ chealǎ care sare în ochi cu capul ei pleşuv cautǎ dupǎ verzişori. O vrǎbiuţǎ a ciripit ceva la bufniţa de la prefecturǎ şi o vulpe sub acoperire de pene de struţ care urmǎrea un caz de trafic cu extazie de la Medelin la Ferentari s-a oprit pe aero-drumul spre Clinceni sǎ analizeze situaţia.
A intrat în vorbǎ cu douǎ cinteze gureşe care i-au povestit imediat despre cioara care tot ciugule de ici ceva, de colo ceva şi nu strânge pe dulapul din dormitor numai cuie şi ineluşe de tablǎ ca toate ciorile ci din cele strǎlucitoare ca de exemplu un inel de aur de 18k cu diamant de 0,4 Donna Oro, un colier de perle de 15 mm Golden South Sea Pearl Baroque asortat cu brǎţarǎ asemeni, un ceas Cartier Baignoire cu diamante şi monturǎ de aur alb de 18k şi multe altele. Cintezele i-au mai explicat şi cǎ cioara cu pricina face des America Latinǎ şi cǎ din cauza grabei şi a condiţiilor grele de zbor i-au cǎzut şi penele din vârful capului.
Vulpea a traversat câmpul şi a gǎsit imediat tractorul ce rǎscolea pǎmântul şi cioara chealǎ legǎnându-se în urma lui cu capul în pǎmânt. Ca sǎ intre în pielea personajului struţovulpea s-a aşezat în rând cu ea şi a început sǎ haleascǎ cu poftǎ la viermişori şi la seminţe fǎrǎ s-o bage în seamǎ. Cioara rabdǎ ce rabdǎ dar în cele din urmǎ izbucni înfuriatǎ::
- Hai dǎ-o în pana mea bǎ struţule! Cǎ ai ciocul ǎla cǎt o cupǎ de excavator şi îmi iei toate grǎunţele mai înţeleg cǎ eşti de nuş câte ori cât mine dar sǎ ai şi patru picioare şi sǎ baţi parcela de zece ori pânǎ eu o bat o datǎ asta chiar mi se pare o mǎgǎrie.
Şi o mǎrgicǎ albǎ i se rostogoli din plisc pǎnǎ la picioarele vulpii.
- Da tare isteaţǎ eşti tu cioaro. Ai descoperit ceea ce nimeni n-a descoperit pânǎ acum. Ǎsta era secretul nostru, al struţilor, pǎstrat cu sfinţenie de generaţii. De-aia alergǎm noi atât de repede, fiindcǎ avem de fapt patru picioare, douǎ care aleargǎ şi douǎ care se odihnesc ascunse sub aripi şi apoi se schimbǎ, alea odihnite aleargǎ şi primele se odihnesc. Dar alergǎm atât de repede cǎ nimeni nu observǎ şiretlicu. Doar tu ai observat cioaro – i-a replicat galeş struţovulpea.
Şi uite aşa din vorbǎ în vorbǎ au ajuns sǎ se cunoascǎ şi sǎ-şi povesteascǎ cele mai intime gânduri şi pânǎ la urmǎ au ajuns inevitabil şi la mǎrgica albǎ scǎpatǎ pe jos la picioarele vulpii.
- Pǎi de câte poţi sǎ-mi faci rost, cǎ am pregatit un sac de foşnitori numa pentru o tranzacţie ca asta?! – întrebǎ vulpea vǎdit interesatǎ.
- Am douǎşcinci acuma în guşǎ – explicǎ cioara. Facem târgul?
- Batem palma cioaro! Dar uite cum facem, eu am un container în stomac în care vreau sǎ le depozitez, cǎ doar n-o sa le ţin aşa între douǎ pene. Cǎ ştii şi tu cum e cu gaborii...
Aşa cǎ vulpea deschise gura şi-i fǎcu semn ciorii sǎ intre şi sǎ depoziteze pastilele acolo. A intrat vulpea, a pus cinci pastile, apoi a ieşit cǎ prea puţea stomacul vulpii. A mai intrat o datǎ, a mai lǎsat cinci şi încǎ o datǎ şi încǎ o datǎ. Înainte sǎ le lase şi pe ultimele cinci cioara s-a scǎrpinat la scǎfârlie şi a vrut sǎ renunţe la tranzacţie cǎci stomacul struţovulpii în loc sǎ fie plin de grǎunţe era plin de pene de gǎinǎ şi nu mirosea deloc a bine.
- Eiii… cioaro... alea-s penele mele, nu-ţi fǎ griji. Adevǎrul e cǎ de la o vârstǎ încep sǎ-ţi cadǎ penele pe dinafarǎ şi sǎ-ţi creascǎ pe dinauntru. Aşa e cu bǎtrâneţea, exteriorul începe sǎ ţi se scofâlceascǎ dar interiorul îţi înfloreşte – îi explicǎ struţovulpea motivul şi cioara fu mulţumitǎ de rǎspuns aşa cǎ intrǎ sǎ depoziteze şi ultimele cinci pastile dar exact când se aplecǎ s-o lase pe ultima, vulpea haţ o hali.

Morala:
Dacǎ nu ai nimic în cap e mai bine sǎ-ţi tii pliscul.
Dacǎ totuşi e nevoie sǎ-l deschizi e bine sǎ nu dai tot din guşǎ.

Niciun comentariu: