joi, 22 martie 2018

de-a v-ați ascuns


croșetează! mi-a cerut apăsat
ca și cum asta aș fi făcut toată viața
eu l-am privit mirat și i-am răspuns că nu știu să croșetez
dar el mi-a pus în mâini două andrele
ca două creioane lungi cu vârf metalic ascuțit
și s-a răstit imperativ, croșetează!
am început să împletesc cu teamă andrelele
și din vârfurile lor au crescut
scufițe roșii, botoșei pentru pitici,
un abajur pentru lampa lui aladin
o cuvertură pentru patul frumoasei adormite
croșetează, croșetează, a insistat el
iar eu am privit mulțimea de obiecte
sub care mă îngropam
mâinile îmi mergeau tot mai iute
ele se strângeau tot mai multe
nu-mi trebuie nimic din toate astea, am icnit
nu te opri, croșetează mai departe
până când are să te învelească
din pământ și până în soare
un chip nou


2 comentarii:

Crisa spunea...

tare frumos, știi tu... a croșeta povești :)

mosu spunea...

crosetez, crosetez... ca sa imi croiesc din pamant si pana in cer, chip nou!