miercuri, 18 noiembrie 2009

Când visele se împlinesc

Şi-a dorit întotdeauna o căsuţă numai a ei. Mărunţică. Şi veselă. Şi luminoasă. Iar într-o zi, răsturnată în liziera pădurii, a găsit-o. Era mică, mică de tot, cât o perniţă de turtă dulce, din aceea la punguţă, pe care să-ţi culci seara papilele gustative în pat de lapte cald cu miere şi cacao. Avea două ferestruici ca doi ochi galeşi, cu sprâncene groase de iederă verde, cu tâmplărie veche de lemn curat vopsit proaspăt în albastru pal, cu muşcate roşii în fereşti şi perdele albe agăţate în stânga şi în dreapta ca două pleoape ce se deschid somnoros. Uşa scundă ca o gură rotundă de domnisoară, rujată cu răşini galbene de brad, stătea întredeschisă şoptind cu buze ruşinoase: “vino”. Iar în faţă…, în grădina micuţă din faţa casei, se întindea o pajiste albă de narcise parfumate, ca o barbă lungă şi moale de bunic zâmbitor.
Fata clipi fericită din pleoape. Apoi căsuţa clipi şi ea fericită din pleoape. Fata alergă cu braţele deschise înspre ea iar uşa se deschise singură ca o gură pofticioasă, apoi se închise repede în urma-i plescăind mulţumită. Ochii se închiseră şi ei drapati în aşteptări împlinite şi totul se cufundă într-o linişte opacă. Casa îşi plimbă limba pe cerul gurii savurând încântată gustul dulceag al plăcerii apoi înghiţi cu zgomot şi oftă…
Din ziua aceea nimeni, dar absolut nimeni, nu a mai văzut-o pe fata care visa să aibă o căsuţă mică de turtă dulce, cu fereşti ca doi ochi luminoşi, cu sprâncene groase de iederă verde şi barbă lungă şi albă din narcise parfumate. Parcă ar fi înghiţit-o pământul…

17 comentarii:

zenobia spunea...

adică ai grijă ce îţi doreşti, că se poate întîmpla:) bună dimineaţa!

mosu spunea...

:)
multam! sa ai si tu o zi frumoasa!
cam asa...
metaforic vorbind suntem de multe ori "inghititi" de propriile noastre vise si ne pierdem, ne diluam, ne risipim; nu-i mai putin adevarat ca tot visele (si ambitia) ne pot ridica aproape de soare
pe de alta parte odata visele atinse, totul moare; visele trebuie doar oleacaproapeatinse.....

nemo spunea...

pai nu, normal. nu stii , mosule cat e fata de importanta acum. are furnicile ei care nu-i dau pace, si cu cat le pune busuioc cu atat le face cararile mai sinuoase, are 3 veverite care au casa la geamul ei si acum se sfatuiesc cu ea despre iarna ce va veni, are un iepuras pe care l-a gasit pe o carare ranit si l-a luat in casa, are iarba verde si grasa ce se zbate langa fereastra ei, are o cartita cu care e in consfatuiri acum ca se loveau, ..musuroiul si usa ei de la intrare, are de a se imprieteni cu toti domnii copaci din poiana, ofof, e ocupata. si cand termina cele 1000 de mici treburi ce le are de facut va iesi in prag sa planga ca e singura, si o sa se uite sus, si vor fi doar copacii ei, si vulpile poienii, si iarba grasa si verde, si crengile nervoase de la toamna...si ...pana sa spuna ceva..........e iar ocupata. cu alte 1000 de treburi. si uite asa noi nu mai stim nimic...

mosu spunea...

:))
eiii... tare frumoasa continuarea ta de poveste...; e "finalul pozitiv" invelit in frunze mari de stejar si cantec de vrabii...
recunosc ca atunci cand am scris povestiuca am lasat intentionat finalul desirat si cu ochiuri mari pentru ca fiecare ca poata croseta ce vrea in urma lui
(de fapt toate povestile mele sunt facute asa, pentru ca cititorul sa poata lua intamplarile de aici, sa le puna pe planseta lui de lucru si sa le poata modela ca pe plastilina pana va obtine propria sa poveste)
iar in cazul asta erau doua poteci: finalul tragic in care fata se lasa devorata de vis si drumul fericit cand fata se impaca cu visul si traiesc fericiti pana la adanci batraneti...
ba nu! ba nu, ba nu, ba nu... caci raman vesnic tineri si fericiti... :)

Fanfan spunea...

asa e cu visurile astea ... trebuie sa nu uitam sa verificam din cand in cand daca se mai simte pamantul sub picioare ... m-a intristat sf povestii ;o(

Fanfan spunea...

imi place aici la tine, mosule ... asa, ca sa sti ;O)

mosu spunea...

iar eu bucuros de asa oaspeti fanfan

cat despre vise, implinirea lor depinde in mare masura de noi (si de noroc) si in mod deosebit de ceea ce spui tu, de cat de departe ne proiectam visele; uneori riscam sa le desprindem de realitate si le impingem spre irealizabil....

nemo spunea...

:)

Petru spunea...

Interesant

mosu spunea...

:)
scurt si la subiect petru!
te mai astept, poate mai gasesti cate ceva interesant...

madelin spunea...

Mie imi plac mult casutzele astea neostentative.
Si NCI O casutza nu poat avea "sad end", nici intr-o mie de ani...

E prilej de inceput de poveste...

Adica povestea abea de acuma incolo poate incepe.

mosu spunea...

:)
eiii... dupa cum ziceam, fiecare croseteaza ce vrea in urma randurilor astea cu ochiuri mari...
casuta cu figura de mos, cu sprancene stufoase, tample carunte de mesteceni, barba lunga si moale de narcise albe se poate transforma ca plastilina, dupa cum se rostogolesc rotocoalele dinlauntru ale cetitorului...
oricum ai egalat situatia, e 2-2!

Cea Care Se Joaca spunea...

fantastic de exact descrii mosule intamplarile... chiar asa, cuvant cu cuvant... de la o vreme incoace... si nimeni, absolut nimeni nu a mai vazut-o pe fata, nici chiar ea insasi nu se mai zareste...
ca e prea mult confort mosule, si nici chiar asta nu e bun, ca nu face bine la drumul sufletului, il leneveste si-l prafuieste... ca toate se termina la un moment dat, nimic nu e vesnic, mosule... ca daca te impaci cu visul... apare altul, si apoi altul.. ca asa e mintea omului... cum poti fi vesnic tanar si fericit?

mosu spunea...

ooo… nici nu ma mira ca ti se pare cunoscuta povestea ceacaresejoaca; caci nici nu e poveste, e o bucatica de realitate invelita in poleiala; am eu niste poleiala speciala primita de la un mos de-al meu, pitic cu barba alba, lunga si facuta sul sub barbie si cu conduri albastrii incovrigati la varf asemeni barbii; sssst, da sa nu spui la nimeni!
tuturor ni se intampla lucrurile astea de pe aici, de prin povesti, dar fie nu le bagam de seama, fie nu le dam importanta, fie suntem atat de mici incat nu ajungem cu nasul la tejgheaua povestilor……

Eva spunea...

cunosc fetita, din pacate. credea in povesti si in 'au trait fericiti pana la adanci batraneti', dar culoarea mirosului de turta dulce a ametit-o si ... a fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti...

mosu spunea...

prin orice poveste trece si cate un lupu-cel-rau, dar bunicii il ascund mereu sub rama ochelarilor (ai vazut ca toti bunicii care spun povesti, dar absolut toti, au ochelari?!) pentru ca toti copiii sa adoarma frumos...
cand vine ziua... ei, cand vine ziua e cu totul alta poveste.... :)

Eva spunea...

ziua vin pentru copii cuminti