vineri, 28 martie 2008

Despre fericire

Stiu, e periculos sa vorbesti despre fericire. A. J Cronin spunea ca "fericirea este o stare irationala; daca incerci s-o analizezi, dispare". Eu as spune ca fericirea este o floare. Daca incerci sa mergi de-a lungul tulpinei si sa-i gasesti radacina, dispare inflorescenta. Daca gasesti radacina, ceea ce ai gasit este cu siguranta radacina fericirii ce-a fost, ce s-a uscat si nu a celei ce este sau a celei ce va fi.
Si totusi oamenii continua sa analizeze stiintific fericirea sperand sa gaseasca leacul miraculos care vindeca toate bolile sufletului.
Acum cativa ani a facut valva in Romania un studiu publicat in revista britanica New Scientist
intitulat “Reasons to be cheerful” si elaborat de Bob Holmes, Kurt Kleiner, Kate Douglas and Michael Bond. Acest studiu a incercat sa gaseasca cauzele pentru care unii oameni sunt mai fericiti decat altii. Valva starnita in Romania nu s-a datorat rezultatelor analizei, despre care nu s-a discutat aproape deloc, ci unui clasament care aseza, in mod deloc surprinzator, Romania taman in varful listei cu cele mai nefericite popoare. La fel de multa valva a produs si asezarea Nigeriei in capul listei celor mai fericite popoare, urmata de Mexic, Venezuela, Salvador si Puerto Rico.
Doua aspecte mi se par foarte interesante legate de studiu. Primul ar fi asezarea in clasament a tarilor care au participat la studiu. Se observa ca in coada clasamentului apar tarile foste comuniste, in timp ce in varful clasamentului este un amalgam intre tarile sud-americane, tarile lumii a treia si tarile dezvoltate din vest.
De ce apar in corpore tarile foste comuniste in lista nefericitilor? Motivul principal este diferenta uriasa intre sperantele de mai bine incoltite dupa caderea comunismului si realitatea cruda in care se zbat. Est-europenii trag cu ochiul continuu la standardul de viata al lumii vestice si inghit in sec. Este departe ziua in care vor trai la fel, foarte departe, desi acum ne-am mutat cu totii in acelasi bloc. Din pacate la scari diferite….
De ce apar tarile sud-americane si cele africane sarace si foarte sarace in top?! De aceea! Pentru ca sunt sarace si foarte sarace. Pentru ca nu tanjesc la luxul din vest, deoarece nu au nici cablu tv cu 100 de posturi, nici celular 3G si nici macar televizor alb negru ca sa vada cum se lafaie lumea civilizata. Ei se multumesc cu putin, de cele mai multe ori cu putinul pe care ti-l da mama natura si nu altcineva.
Deci nu e nimic de mirare!
Al doilea aspect interesant este chiar rezultatul final al studiului: ce trebuie sa facem pentru a deveni mai fericiti. Pai… sa vedem (in ordinea importantei stabilite de studiu):
1)
make the most of your genes
2)
get married
3)
make friends and value them
4)
desire less
5)
find God or a belief system
6)
do someone a good turn
7)
stop comparing your looks with others
8)
earn more money (up to a point)
9)
grow old gracefully
10)
don’t worry if you aren’t a genius
Cu prima recomandare nu prea avem ce face, e vorba de mama, de tata si de-ai lor. Cu a doua…hmmm… nu m-as baga. Tot hmmmm si pentru a noua. Nici despre a opta n-as vrea sa vorbesc, banul e ochiul dracului……..As recomanda insa tuturor sa tina cont de celelalte si as vrea sa comentez putin in jurul lor.
Trebuie sa ne facem prieteni, sa avem prieteni. Un om care nu are prieteni, care nu interactioneaza, care nu-si impartaseste gandurile cu ceilalti e un mort viu. Pe de alta parte, prietenii nu ni-i facem ca sa avem pe cine sa barfim. Fiecare dintre noi ne nastem si cu bune si cu rele. Trebuie sa vedem in oameni partea lor buna, partea lor luminoasa si sa le acceptam defectele.
Trebuie sa ne calibram dorintele. Extraordinar de multa nefericire am vazut in jurul meu din cauza diferentei enorme dintre dorinte, vise si putinta de a indeplini acele vise. Visele trebuie sa fie ca pasarile care zboara deasupra pamantului pentru a spera ca se vor aseza vreodata. Visele calatoare prin ceruri nu se vor indeplini niciodata.
Ai credinta. In Dumnezeu, in sansa ta si mai ales in puterile tale. Nu poti realiza nimic daca nu crezi in sansa ta, in capacitatea ta de a inflori in fiecare zi. Nu poti face nimic daca nu ai umar unde sa plangi, un caus unde sa-ti aduni cenusa si sa plamadesti cu lacrimi o pasare noua cu aripi de doua ori mai mari.
Fa fapte bune pentru semenii tai. Fericirea vine intr-o masura covarsitoare din ceea ce oferi si atat de putin, nesemnificativ, din ceea ce primesti. Oricat de putin ai avea de oferit, mereu va fi cineva, undeva, care sa aiba nevoi si sa-ti pretuiasca darul.
Nu te mai uita la capra vecinului. Daca ar fi sa gasim o cauza majora a nefericirii romanilor in general, cu siguranta ca aceasta ar fi. De la talmacitorul Mioritei si a ciobanului care “are oi mai multe mandre si cornute” si pana in ziua de azi, capra vecinului a crescut tot mai mare si tot mai frumoasa. O sa scapam oare vreodata de pata asta de pe creier, care e mai dizgratioasa si mai nelalocul ei chiar si decat pata de pe frumtea luminoasa a lui Gorbaciov?! ‘Om vedea…
Accepta locul tau in societate. Nu ne putem naste toti nici ministri, nici milionari. Nu putem fi cu totii nici americani, nici nemti, nici francezi…. Dar pentru fiecare exista un loc in puzzle-ul asta mare care e viata. Si trebuie sa ne bucuram ca locul asta exista, trebuie sa-i croim un petec de cer cat mai albastru si o poiana cu iarba verde si grasa si flori albe si un parau care sa rada in soare si… ce-o mai vrea fiecare.

miercuri, 26 martie 2008

Sprijin pentru Sisif

Mica printesa: De ce Sisif se lupta in fiecare zi sa rostogoleasca stanca pana in varful muntelui?
Om mare: Este un simbol. Fiecare din noi avem un tel, un scop, un vis. Visul este dealul care trebuie urcat. Daca vrem sa ne atingem telul trebuie sa ne luptam si cu greutatile. Asa se intampla si cu Sisif.

Mica printesa: Si nu oboseste?

Om mare: Oboseste, dar cand ajunge in varful dealului se simte fericit si multumit de ceea ce a realizat. Si-a indeplinit visul.

Mica printesa: Si de ce stanca aluneca mereu pe partea cealalta?

Om mare: Pentru ca odata ce ne-am realizat visul trebuie sa ne gandim la altul si sa o luam de la capat! Alt vis, alt deal, alte greutati.

Mica printesa: Sisif e cam prost. Nu poate sa sprijine stanca cu o buturuga, ca sa nu mai cada in partea cealalta?! Si nu mai are alte greutati.

Om mare: !!!

sâmbătă, 22 martie 2008

Jumatati

Daca femeia si barbatul sunt doua jumatati ale aceluiasi intreg care urmaresc continuu sa se reintregeasca, cum sa face ca ne cautam atat de putin timp jumatatea si intr-un cerc atat de restrans. Cat timp ne cautam jumatatea? Un an, doi, cinci, zece… O cautam in jurul casei, in cartier, la servici, in orasul in care traim… Ce sanse sunt sa o gasim intre o suta, o mie, zece mii de cunoscuti sau prieteni si prieteni ai prietenilor, cand in lume sunt miliarde de jumatati tanjind dupa intreg?! Putem stii macar ca traim in acelasi univers temporal?!

Ne putem gasi vreodata cu adevarat jumatatea?

luni, 17 martie 2008

Bunica si curva

In 1989 bunica se prelingea lin catre capatul vietii. Nu mai vedea aproape deloc, nu mai auzea bine, dar mintea ii era inca sclipitoare. Bunica a fost un om modest care si-a crescut cu greu, singura, cei patru copii in timpul razboiului si apoi a luptat mult cu greutatile vietii ca sa-i faca oameni. Pe 22 decembrie am trecut sa vad ce face bunica si rudele cu care statea. Ai casei se agitau de mama focului incercand sa inteleaga ce se intampla cu ei, cu noi toti, in timp ce bunica croseta linistita ciorapi de lana. Era singurul lucru pe care il mai putea face bunica pentru a-si ucide timpul. Folosea o pereche de andrele mari si fire de lana groase pe care nu trebuia sa le vada pentru ca le pipaia si ii era de ajuns. Am schimbat cu ai casei impresii, noutati pe care le traisem sau despre care doar auzisem, am incercat sa razbim dincolo de frica dar si de bucuria care ne invada. Era multa teama dar si mai mult optimism. Bunica nu parea sa auda si sa vada nimic, invartea firul pe dupa deget, il prindea cu andreaua, il rasucea in jurul ultimului ochi de ciorap, strangea si apoi o lua iar de la capat. Nu parea sa fi vazut sau sau sa fi auzit nimic din ce se intampla afara, desi noaptea se trasese in oras iar ziua strazile erau invadate de mii de oameni. Vazand agitatia din casa, bunica m-a tras de maneca si m-a iscodit. “Dar ce se intampla?” “E revolutie bunico, a cazut Ceausescu…” – am rabufnit eu. Bunica nu a schitat nici un gest. “Si cine o sa vina in locul lui?” Intrebarea m-a luat total pe nepregatite, intai pentru ca nu stiam ce avea sa fie si apoi pentru ca bunica gandea mult mai departe decat mine. Bunica asezase deja lucrurile frumos la locul lor, asa cum aranjaezi serviciul de ceai pe tava inainte de a-ti servi oaspetii. “Alti oameni, dintre noi, oameni buni…” m-am balbait eu. Dupa care bunica a facut un gest a lehamite din mana si mi-a zis. “Si ce?! Crezi ca aia or sa fie mai buni? Politica e curva batrana, asculta-ma pe mine!”.

Bunica a murit cativa ani mai tarziu de tristete iar politica a ramas curva batrana si sulimenita asa cum a prorocit bunica si traieste bine merci.

vineri, 14 martie 2008

Cosmologie

Moartea este o boala urata de care nu scapam niciodata.
Viata, o rana superficiala care se vindeca repede.

sâmbătă, 1 martie 2008

Martisor

Cel mai pretios martisor se leaga cu fir rosu impletit si se agata in piept... pe dinauntru.