luni, 17 martie 2008

Bunica si curva

In 1989 bunica se prelingea lin catre capatul vietii. Nu mai vedea aproape deloc, nu mai auzea bine, dar mintea ii era inca sclipitoare. Bunica a fost un om modest care si-a crescut cu greu, singura, cei patru copii in timpul razboiului si apoi a luptat mult cu greutatile vietii ca sa-i faca oameni. Pe 22 decembrie am trecut sa vad ce face bunica si rudele cu care statea. Ai casei se agitau de mama focului incercand sa inteleaga ce se intampla cu ei, cu noi toti, in timp ce bunica croseta linistita ciorapi de lana. Era singurul lucru pe care il mai putea face bunica pentru a-si ucide timpul. Folosea o pereche de andrele mari si fire de lana groase pe care nu trebuia sa le vada pentru ca le pipaia si ii era de ajuns. Am schimbat cu ai casei impresii, noutati pe care le traisem sau despre care doar auzisem, am incercat sa razbim dincolo de frica dar si de bucuria care ne invada. Era multa teama dar si mai mult optimism. Bunica nu parea sa auda si sa vada nimic, invartea firul pe dupa deget, il prindea cu andreaua, il rasucea in jurul ultimului ochi de ciorap, strangea si apoi o lua iar de la capat. Nu parea sa fi vazut sau sau sa fi auzit nimic din ce se intampla afara, desi noaptea se trasese in oras iar ziua strazile erau invadate de mii de oameni. Vazand agitatia din casa, bunica m-a tras de maneca si m-a iscodit. “Dar ce se intampla?” “E revolutie bunico, a cazut Ceausescu…” – am rabufnit eu. Bunica nu a schitat nici un gest. “Si cine o sa vina in locul lui?” Intrebarea m-a luat total pe nepregatite, intai pentru ca nu stiam ce avea sa fie si apoi pentru ca bunica gandea mult mai departe decat mine. Bunica asezase deja lucrurile frumos la locul lor, asa cum aranjaezi serviciul de ceai pe tava inainte de a-ti servi oaspetii. “Alti oameni, dintre noi, oameni buni…” m-am balbait eu. Dupa care bunica a facut un gest a lehamite din mana si mi-a zis. “Si ce?! Crezi ca aia or sa fie mai buni? Politica e curva batrana, asculta-ma pe mine!”.

Bunica a murit cativa ani mai tarziu de tristete iar politica a ramas curva batrana si sulimenita asa cum a prorocit bunica si traieste bine merci.

4 comentarii:

sonia rauss spunea...

Au mare dreptate bunicile... Si citind povestea intelepciunii bunicii, m-am gandit, asa intr-o doara, ca esti la fel de mos pe cat sunt eu de baba...
E doar o parere, sper sa nu gresesc, dar daca DA, ma rog sa nu te fi suparat!

mosu spunea...

:)) ooo... nu ma supar eu asa de usor...
si in plus ai dreptate, chiar sunt atat de mos pe cat esti tu de baba... :)

Lebăda spunea...

ei, dar cu optimismul de atunci ce s-a intamplat? inca-l mai pastrezi?

mosu spunea...

:) realitatea a aratat cata dreptate a avut bunica; nici daca mi-ar fi aratat un film despre cum va arata viitorul n-as fi crezut...
sunt dezarmat