Om mare: Este un simbol. Fiecare din noi avem un tel, un scop, un vis. Visul este dealul care trebuie urcat. Daca vrem sa ne atingem telul trebuie sa ne luptam si cu greutatile. Asa se intampla si cu Sisif.
Mica printesa: Si nu oboseste?
Om mare: Oboseste, dar cand ajunge in varful dealului se simte fericit si multumit de ceea ce a realizat. Si-a indeplinit visul.
Mica printesa: Si de ce stanca aluneca mereu pe partea cealalta?
Om mare: Pentru ca odata ce ne-am realizat visul trebuie sa ne gandim la altul si sa o luam de la capat! Alt vis, alt deal, alte greutati.
Mica printesa: Sisif e cam prost. Nu poate sa sprijine stanca cu o buturuga, ca sa nu mai cada in partea cealalta?! Si nu mai are alte greutati.
Om mare: !!!
2 comentarii:
Sisif ar trebui sa-si creasca o gradina frumoasa de vise puse pe o gama vasta de straturi variate de la vise implinite in dulceata somnului, teluri realizabile, scopuri nobile, pana la visuri imposibile, dar frumoase si apoi sa se sprijine pe toiagul contemplarii ca un demn erou vesnic muncitor...dar si de viata placuta, un mare iubitor... :P
bag seama ca tu intri la categoria "mica printesa" nu la "om mare"... :)
da, asa e, pana si sisif ar trebui sa-si imparta viata in doua jumatati, una pentru impins roti si alta pentru contemplat rezultate...
de fapt daca stam sa ne gandim bine asa si arata tiparele vietii dar nu prea vrem noi sa ne ocupam de a doua fiind prea ocupati sa rostogolim roti pentru ca privitul sa fie din jiltul cel mai semet!
Trimiteți un comentariu