miercuri, 30 martie 2016

Povestea prinţesei cât bobul de mazăre

O prinţesă mică,
Mică de tot, cât bobul de mazăre,
Îşi făcuse turn
Într-un fildeş de mamut.

Prinţesa făcea zilnic păsări de sticlă,
Pe care le alunga-n zbor
De la ferestruica se sus
A turnului ei de fildeş.

Dar păsările subţiri
Cu aripi de sticlă,
Pluteau prin văzduh,
Doar cât o închidere
Şi o deschidere de ochi,
Înainte să se prăbuşească în cioburi.

Prinţesa le strângea,
Le decupa, le înrăma,
Şi le punea pe peretele
Din cămăruţa cât un cufăraş,
Alături de portretele mamei
Şi ale tatălui,
Şi ei mici cât bobul de mazăre.

O prinţesă mică,
Mică de tot, cât bobul de mazăre
Ce-şi făcuse o minunăţie de turn
Într-un fildeş de mamut,
A dat sa iasă într-o zi din casă.
Şi abia atunci a aflat,
Că domnul mamut
În al cărui fildeş locuia,
Încă nu s-a născut.

4 comentarii:

DaenIris spunea...

:)

mosu spunea...

;)

sallzestra spunea...

Privindu-ma in oglina Sufletului imi dau acum seama cat de mica, mica de tot sunt si-ti multumesc cu drag, mosule barbos si voios. :) Dar asta nu e tot in orasul meu de sticla in care doar pasarile maiastre mi se dau in mod dragastos cu capul in clopotul din turnul de fildes al mamutului inca somnoros, am impresia dulce-mirositoare a unei nopti de vara intr-o zi de primavara eterna...

mosu spunea...

Ooo… cand te-ai uitat in oglinda, n-ai vazut cumva si ca-ti cresc muguri?! Asta-i! :)