marți, 16 mai 2017

Conturând

am desenat cu degetul un copac în nisip
un trunchi gros în centru
trei ramuri în stânga, trei ramuri în dreapta
și un braț subțire înălțat către cer
apoi am umplut ramurile cu frunze prelungi
ca o scursă privire

după câteva minute a apărut o vrabie
care s-a așezat pe ramura cea mai joasă
a început să ciripească zglobie și să-și scuture aripile
a sosit apoi alta și s-a așezat lângă ea înfoind ciripitul
și alta și alta până când copacul întreg
s-a umplut de vrăbii gureșe
acoperind orice semn în nisip

apoi a venit marea și a șters totul...


3 comentarii:

Crisa spunea...

am zis eu că tu știi să pictezi :) ...frumos :)
hmm, chiar dacă marea șterge lasă loc pentru un nou început :)...

mosu spunea...

:) chiar d-aia venise.... sa faca loc unui alt inceput, unui alt contur care sa fie umplut...

DaenIris spunea...

Vezi, uite de aia iubesc eu marea... :)